Bătălia de la Marea Galbenă

Bătălia de la Marea Galbenă (; ) a fost a doua bătălie navală majoră a războiului ruso-japonez din 1904-1905, purtată la 10 august 1904 între Marina Imperială Rusă și Marina Imperială Japoneză. În marina rusă, a fost denumită Bătălia din 10 august.Semenov (1907) pp. 49 & 62 Rezultatul acestei bătălii navale a avut un impact decisiv asupra continuării luptei pe mare. Bătălia a dejucat încercarea flotei ruse de la Port Arthur să spargă blocada japoneză și să se unească cu escadrila din Vladivostok, forțându-i să se întoarcă în port. Patru zile mai târziu, a încheiat în mod similar ieșirea escadrilei Vladivostok, forțând ambele flote să rămână ancorate.

Premisele bătăliei Escadrila Pacifică a Marinei Imperiale Ruse, comandată de amiralul , a fost blocată în Port Arthur de Marina Imperială Japoneză la intrarea în golf, blocadă care a început la 8 februarie 1904, concomitent cu Bătălia de la Port Arthur. La sfârșitul lunii iulie și începutul lunii august, pe măsură ce armata imperială japoneză a asediat Port Arthur, relațiile dintre amiralul Vitgeft și viceregele rus Ievgeni Alekseiev s-au înrăutățit din ce în ce mai mult. Viceregele Alekseiev, un fost amiral, a favorizat o ieșire agresivă pentru a permite Escadrilei I Pacific să se unească cu Escadrila Vladivostok și astfel să creeze o forță navală suficient de puternică care să poată lupta cu flota japoneză. Amiralul Vitgeft a crezut în flotă de intimidare,Forczyk p. 46 care pur și simplu rămâne ancorată, contribuind în același timp cu o parte din armamentul său la bătălia terestră ca fiind cea mai sigură cale de urmat. Deși pasiv, preferința lui Vitgeft era de fapt mai în concordanță cu doctrina marinei ruseForczyk p. 46, care își concentra forțe în zonă (așteptând sosirea Flotei Baltice, cunoscută și sub numele de Escadrila a 2-a Pacific), suficientă să conteste supremația Marinei Militare Japoneze. Viceregele Alekseiev a trimis mesaj la Sankt Petersburg, iar țarul Nicolae al II-lea a răspuns că împărtășește pe deplin opinia viceregelui.

Repet încă o dată hotărârea mea neînduplecată ca tu și escadrila ta să părăsești Port Arthur.The Battle of the Yellow Sea pe site-ul Societății de cercetare a războiului ruso-japonez

Amiralului Vitgeft i s-a ordonat să navigheze imediat spre Vladivostok.Forczyk p. 48 Confruntat cu un ordin imperial și riscând tribunalul militar, Vitgeft a executat ordinul. Până la ora 06:15, pe 10 august, amiralul Vitgeft, arborând steagul său pe cuirasatul Țarevici, a început să-și conducă navele de luptă afară din port.

Bătălia 300px|miniatura|dreapta|Harta Port Arthur Pentru a induce în eroare inamicul, Amiralul Vitgeft a făcut o manevră spre sud-vest pentru a-și ascunde intenția reală de deplasare spre Vladivostok, prin care a reușit să întârzie concentrarea forțelor amiralului Tōgō Heihachirō. Cu toate acestea, amiralul Tōgō fusese de mult pregătit pentru o astfel de mișcare și își pregătise flota pentru astfel de manevre. Deși mișcarea lui Vitgeft îi câștigase timp, Tōgō a dat totuși anterior ordine ca navele sale de luptă să se adune în rută spre Vladivostok, în cazul în care amiralul Vitgeft urma să se deplaseze pe această rută. Până la ora 11:00, era clar în ce direcție naviga flota lui Vitgeft: se îndrepta spre larg.Corbett Vol. 1 p. 380 Escadrila rusă era formată din crucișătoarele Țarevici, Retvizan, Pobeda, Peresvet, Sevastopol și Poltava, crucișătoarele protejate Askold, Diana, Novik și Pallada Steer (1913) p. 121 și 14 distrugătoare. Scopul său principal a fost să împiedice cu orice preț transferul navelor rușești care au ieșit din blocadă în portul Vladivostok, ca să nu aibă de înfruntat o flotă inamică reunită și mai mare, dar și un nou fort de asediat. 300px|miniatura|stanga|Nava amiral Mikasa a amiralului japonez Tōgō

Din punct de vedere tactic, Vladivostok era mai puțin apărat decât Port Arthur și suferea de o lipsă mare de cărbune pentru nave, dar un nou asediu împotriva Vladivostok-ului ar fi presupus pentru flota japoneză o cerere suplimentară de provizii, care ar fi afectat foarte mult flota imperială. Singura cale de ieșire din această situație a fost ca să scufunde flota rusă în apele Port Arthur. În jurul orei 12:25, flotele cuirasate au realizat contact vizual la o distanță de aproximativ 11 mile (18 km). Flota de luptă a lui Vitgeft se îndrepta spre sud-est cu 13 noduri (24 km/h), în timp ce Tōgō, pe un curs de interceptare, venea dinspre nord-est cu 14 noduri (26 km/h). Flota sa era formată din cele cinci cuirasate supraviețuitoare ale Japoniei, Mikasa, Asahi, Fuji, Shikishima și cuirasatul de clasa a doua Chin Yen, crucișătoarele blindate Nisshin și Kasuga, precum și opt crucișătoare protejate, 18 distrugătoare și 30 torpiloare. În acest timp, cele patru crucișătoare ale viceamiralului Dewa (Chitose, Takasago, Yakumo și Kasagi) au apărut la vedere, apropiindu-se rapid dinspre sud cu 18 noduri (33 km/h), iar Tōgō a încercat să strângă flota amiralului Vitgeft între cele două coloane japoneze. Corbett Vol.1, pp. 382–385 300px|miniatura|dreapta|Cuirasatul Țarevici

Imediat după ora 13:00, Tōgō a încercat să execute Manevra de barare a T-ului împotriva lui Vitgeft și a început să tragă cu tunurile principale de la o distanță extrem de mare, de peste 8 mile(13 km). Forczyk p. 50 Friedman (2013), p. 68 Vitgeft, cu cuirasatul Retvizan, a răspuns cu foc, dar raza de acțiune a fost excesiv de mare pentru ambele părți și nu s-au înregistrat lovituri reușite. Tōgō și-a calculat greșit viteza când a încercat să facă manevra de barare a T-ul față de inamic, iar Vitgeft pur și simplu a făcut o întoarcere rapidă spre babord, și-a menținut viteza și a mărit raza de acțiune față de flota lui Tōgō. În câteva minute, amiralul Vitgeft s-a îndreptat din nou spre larg, iar mișcarea de clește a amiralului Tōgō eșuase, deoarece crucișătoarele amiralului Dewa au trebuit să se întoarcă rapid pentru a evita linia de luptă a lui Tōgō și astfel au rupt contactul, fără să fi tras un foc. În timp ce Tōgō a observat că linia de luptă a lui Vitgeft trecea rapid pe lângă a lui în direcție opusă, el a ordonat rapid fiecărei nave de luptă să se întoarcă individual, ceea ce a pus crucișătoarele sale în frunte, dar acum paralel cu linia de luptă a lui Vitgeft. Corbett Vol. 1, p. 381

La aproximativ 13:25, și din nou la o rază de peste 8 mile (13 km), navele de luptă ale lui Tōgō au deschis focul asupra navei amiral a lui Vitgeft și cuirasatului Retvizan, lovindu-l pe acesta din urmă de 12 ori. În jurul orei 13:30, nava amiral rus a întors focul, eliminând comunicațiile lui Tōgō cu două lovituri directe de obuze de 305 mm (12 țoli) la această distanță extremă. Timp de aproape o jumătate de oră, cele două flote de nave de luptă s-au lovit reciproc, închizându-și încet raza de acțiune, până când la 14:05 au ajuns la aproximativ 3,5 mile (5,6 km), moment în care ambele flote au început să tragă cu tunurile secundare de 155 mm (6 țoli). Pe măsură ce flotele continuau să se lovească reciproc cu toate armele disponibile, nava amiral a lui Tōgō începea să-și simtă distrugerile și Tōgō a încercat să-și întoarcă puțin nava, din cauza loviturilor pe care le lua (a ajuns să fie lovită de 20 de ori) și a încercat urgent ca cuirasatele sale să se angajeze pe linia de luptă rusă.Corbett Vol. 1, pp. 389–391 Dar, cu radioul mut, a trebuit să se bazeze pe semnale cu steag și pe releele radio de la navele de război însoțitoare.

Urmărirea Crucișătoarele japoneze au restabilit contactul cu linia de luptă rusă, dar au fost alungate rapid de focul lor cu tunurile de 305 mm. Ambele flote de luptă mențineau aproximativ viteza 14 noduri, dar din nou, Vitgeft reușise să treacă de Tōgō, iar japonezii au fost forțați să înceapă o urmărire neînduplecată.Corbett Vol. 1, pp. 388–391 Până la ora 14:45, nava amiral japoneză s-a apropiat la aproximativ 11 km de cuirasatul Poltava, care nu a putut să mențină viteza de 14 noduri a flotei din cauza problemelor cu motorul. Mikasa și Asahi au început curând să lovească Poltava, înscriind mai multe lovituri reușite. Cu toate acestea, amiralul Ukhtomsky de pe cuirasatul Peresvet a observat situația de pe Poltava și a ordonat diviziei sale să se retragă și să ajute Poltava. Rușii început să tragă foc concentrat de tun asupra cuirasatului Mikasa și Asahi. Odată cu tragerea diviziei amiralului Ukhtomsky, împreună cu reluarea luptei de către Poltava, Mikasa și Asahi au început să primească prea multe lovituri și, la îndemnul șefului său de stat major, Tōgō și-a folosit viteza superioară pentru a rupe contactul, s-a deplasat înaintea flotei lui Vitgeft încercând să restabilească contactul din nou cu inamicul în condiții mai favorabile.Corbett Vol. 1, p. 398 Până la ora 15:20 tragerile a încetat.Forczyk p. 51

Deoarece navele de luptă rupseseră contactul, amiralul Dewa cu crucișătoarele sale a încercat să intre în acțiune, când deodată navele de luptă rusești au deschis foc asupra lui. În jurul orei 15:40, un obuz de 305 mm a lovit crucișătorul lui Dewa, Yakumo, de la o rază de acțiune de peste 8 mile, care era cu mult în afara razei de acțiune a tunurilor sale de 203 mm (8 țoli). Forczyk p. 51 Amiralul Dewa a decis să nu-și pună în pericol cele patru crucișătoare și să nu se angajeze în luptă cu orice cuirasat rusesc.

Până atunci, doar cele 6 nave de luptă ale lui Tōgō (4 cuirasate și 2 crucișătoare blindate) urmăreau cele 10 nave de război ale lui Vitgeft (6 cuirasate și 4 crucișătoare). Având întuneric la doar 3 ore distanță, amiralul Vitgeft a crezut că l-a supărat pe amiralul Tōgō și că îl va pierde din urmă când se va lăsa întunericul. Tōgō știa și asta și a ordonat o viteză de 15 noduri (28 km/h; 17 mph) pentru a ajunge până la capătul de coadă a flotei lui Vitgeft. Până la ora 17:35, navele de război ale lui Tōgō s-au apropiat la o rază de 3,5 mile de cuirasatul Poltava, din nou în urmă, și au deschis focul asupra ei. Amiralul Dewa a apărut, de asemenea, cu crucișătoarele sale, iar Tōgō a ordonat tuturor navelor de luptă și crucișătoarelor să bombardeze Poltava, în speranța că va scufunda măcar un vas de luptă rusesc. Cu toate acestea, comandantul rus, căpitanul Ivan P. Uspenskiy de pe Poltava și membrii echipajului său au marcat mai multe lovituri pe nava amiral a amiralului Tōgō. În acest moment, obuzele de pe Shimose încărcate în interiorul tunurilor de 305 mm au început să se detoneze prematur în interiorul țevilor tunurilor fierbinți; scoțând din acțiune un tun de 305 mm pe Shikishima la 17:45 și două tunuri de 305 mm pe Asahi la 18:10. Până la ora 18:30, Tōgō avea încă în acțiune doar 11 dintre cele 16 tunuri inițiale de 305 mm. Corbett Vol. 1, p. 392

Togo predă conducerea luptei cuirasatului Asahi 300px|miniatura|dreapta|alt=Cuirasatul japonez Asahi Deși raza de acțiune a scăzut la aproximativ 3 mile, tunurile bateriilor secundare de 155 și 203 mm erau încă ineficiente, iar Poltava și Peresvet, deși grav avariate, se aflau încă pe linia de luptă rusă. Până la ora 18:30, Tōgō încă avea probleme cu controlul focului tunului cuirasatului său; Shikishima și Asahi mai trăgeau spre Poltava avariată, Fuji trăgea în Pobeda și Peresvet, în timp ce nava amiral Mikasa se duela cu nava amiral rusă Țarevici. Nicio navă de luptă japoneză nu trăgea asupra cuirasatelor rusești Retvizan și Sevastopol, ceea ce le-a permis să tragă liber spre Mikasa.Corbett Vol. 1, pp. 392–393

Fiind doar la doar 30 de minute distanță de căderea întunericului, nava amiral japoneză Mikasa aproape că nu mai era eficientă în luptă, iar focurile tunurilor rusești deveneau parcă tot mai precise și mai eficiente cu fiecare lovitură de tun; nava amiral i-a făcut semn cuirasatului Asahi să preia lupta împotriva cuirasatului rusești care conducea formația rusă.Forczyk p. 52