Teatrul de pe Ulița Lupilor

Teatrul de pe Ulița Lupilor (în ) din Cluj-Napoca, cunoscut și drept Teatrul de piatră de pe Ulița Lupilor, a fost prima clădire de teatru din Ungaria, fiind inaugurată la 12 martie 1821. În perioada în care a funcționat, a fost cunoscut sub numele de Teatrul Orășenesc (în ) sau Teatrul de stat din Cluj (în ) și a găzduit spectacole în principal în limba maghiară, cât și în limba germană.

Teatrul a funcționat în clădirea de pe Ulița Lupilor (acum numită Strada Mihail Kogălniceanu) până în anul 1906, când activitatea s-a mutat în clădirea Teatrului Național din Piața Huniade (în prezent Piața Ștefan cel Mare). Teatrul de pe Ulița Lupilor, în acea perioadă deținut de Universitatea Regele Ferdinand, a fost demolat în anul 1934, în locul său fiind ridicat Colegiul Academic.

De-a lungul istoriei sale, teatrul s-a confruntat aproape în permanență cu o lipsă de fonduri pentru funcționare, situație ameliorată temporar datorită eforturilor contelui Imre Mikó. Teatrul, care a jucat și un rol de pionierat în istoria dramaturgiei maghiare, a cunoscut apogeul între anii 1887 și 1896, când, sub conducerea lui Mór Ditrói, a pus în scenă un ciclu de teatru maghiar, și cicluri separate ale operelor lui Gergely Csiky, Mór Jókai și William Shakespeare.

Construcție Dieta Transilvaniei din 1794-1795 a înființat un comitet care să elaboreze un plan pentru un teatru național și a demarat o campanie de strângere de fonduri în acest sens. Timp de șapte ani, comitetul s-a ocupat de teatrul maghiar: închirierea spațiilor, furnizarea de costume și recuzită, traducerea pieselor, plata actorilor. La 17 ianuarie 1802 a fost lansată o colectă națională pentru un teatru permanent. Între 1802 și 1809, 12.572 de forinți și 34 de coroane au fost colectate din donații publice. Cei mai mari donatori au fost conții Ferenc și Lajos Teleki, baronul Miklós Wesselényi și baronul József Bánffi, iar mai târziu baronul József Thoroczkai.Jakab Elek: Kolozsvár története III. Buda: Magy. Kir. Egyetemi Könyvnyomda. 1888. pag. 781-782.

La 13 iulie 1803, două parcele adiacente au fost cumpărate de la școala reformată de pe Ulița Lupilor; suprafața a fost extinsă la un pătrat prin cumpărarea unei a treia parcele mici la 10 mai 1804. Construcția a început la 27 septembrie 1803, sub supravegherea maestrului constructor Antal Alföldi, pe baza planurilor lui Antal Schütz, un arhitect asistent. Fundația a fost finalizată la 2 mai 1806.Jakab Elek: Kolozsvár története III. Buda: Magy. Kir. Egyetemi Könyvnyomda. 1888. pag. 782.Vincze Zoltán: A kolozsvári Farkas utca: Művelődéstörténeti barangolás. Kolozsvár: Stúdium. 2008. ISBN 973 643 038 3. pag. 40. Până în 1806, zidurile erau finalizate în proporție de o treime, dar din cauza fondurilor tot mai mici, construcția a fost oprită în 1807.Janovics Jenő: A Farkas utcai színház. Budapest: Singer és Wolfner. 1941. pag. 50.Magyar színháztörténet. Főszerk. Székely György. Budapest: Akadémiai – Magyar Könyvklub – Országos Színháztörténeti Múzeum és Intézet. 1990–2001. ISBN 963 05 5647 2. pag. 158.

În 1811, Dieta a înființat o nouă comisie care să inspecteze lucrările de construcție și să elaboreze un nou plan financiar. Pentru a strânge banii necesari pentru finalizarea construcției, a fost impusă o nouă taxă asupra nobilimii, care era altfel scutită de impozit. Episcopii romano-catolici și greco-catolici din Transilvania, Universitatea Săsească și Trezoreria au cerut și au primit scutiri din partea împăratului. Din cauza scutirilor și a devalorizării survenite în urma războaielor napoleoniene, veniturile încasate au fost de 16.000 de forinți în loc de 100.000 de forinți, cât era prevăzut. Începând cu 22 iunie 1811 construcția a fost supravegheată de Lázár Káli Nagy, fost ajutor de executor judecătoresc al județului Cluj. În 1813 zidăria exterioară și tâmplăria interioară erau finalizate, de unde și data de 1813 de pe fațadă.Janovics Jenő: A Farkas utcai színház. Budapest: Singer és Wolfner. 1941. pag. 50-51.Magyar színháztörténet. Főszerk. Székely György. Budapest: Akadémiai – Magyar Könyvklub – Országos Színháztörténeti Múzeum és Intézet. 1990–2001. ISBN 963 05 5647 2. pag. 159.Nagy Lázár; Káli in:Magyar színházművészeti lexikon. Főszerk. Székely György. Budapest: Akadémiai. 1994. ISBN 963 05 6635 4

Ulterior, comitetul teatrului a încercat să finanțeze teatrul prin vânzarea de acțiuni, dar nu a reușit să strângă o sumă semnificativă de bani, astfel că lucrările s-au oprit din nou. Abia în 1820 teatrul a fost repus în funcțiune, când orașul Cluj, cu permisiunea guvernatorului, a acordat comitetului teatrului un împrumut de 12.000 de forinți cu o dobândă de 6%. În plus față de finalizarea clădirii, acest lucru a fost suficient pentru decorarea interioară. Costul total al construcției s-a ridicat la aproape 58.000 de forinți, la care s-au adăugat donații în natură (fier, var, lemn, țigle, cărămizi, cărămizi, alte materiale de construcție) și forță de muncă gratuită (șerbi și prizonieri) oferită de comitat.Jakab Elek: Kolozsvár története III. Buda: Magy. Kir. Egyetemi Könyvnyomda. 1888. pag. 785.Janovics Jenő: A Farkas utcai színház. Budapest: Singer és Wolfner. 1941. pag. 54.

La prima reprezentație a teatrului, pe 12 martie 1821, a fost prezentată nobililor drama Zrínyi de Theodor Körner, tradusă de Dániel Petrichevich-Horváth, cu traducătorul în rolul principal. Compozitorul uverturii a fost György Ruzitska. Distribuția a jucat în propriile rochii elegante, care au fost donate teatrului după spectacol. A doua zi, compania de teatru profesionist a jucat piesa lui László Szabó Szentjóbi, Regele Matia.Janovics Jenő: A Farkas utcai színház. Budapest: Singer és Wolfner. 1941. pag. 53.Magyar színháztörténet. Főszerk. Székely György. Budapest: Akadémiai – Magyar Könyvklub – Országos Színháztörténeti Múzeum és Intézet. 1990–2001. ISBN 963 05 5647 2. pag. 161.Vincze Zoltán: A kolozsvári Farkas utca: Művelődéstörténeti barangolás. Kolozsvár: Stúdium. 2008. ISBN 973 643 038 3. pag. 41.

Membrii primei trupe de teatru de pe Ulița Lupilor au fost Pál Jantsó, József Székely, Anna Székelyné Ungár, Borbála Simény, Borbára Hajósné Koronka, Celesztin Pergő, István Török, György Simonffy, József Farkas, Sándor Rácz, Sándor Rácz Jr., József Székely, Mária Néb, Juliánna Keresztes , Pál Kolozsváry, László Kónya, István Gőde, Mojzes Bartha și Sándor Gillyén au fost ajutoarele.Janovics Jenő: A Farkas utcai színház. Budapest: Singer és Wolfner. 1941. pag. 60.

Funcționare

1821–1840 La început teatrul a fost administrat de comitetul teatrului, apoi, din 16 august 1821, a fost gestionat de Lázár Káli Nagy. În 1822 administratorul a fost Antal Hollaki, iar în 1823, Lazar Káli Nagy din nou. Lázár Káli Nagy a înființat o companie de operă, iar în 1823 l-a angajat pe Róza Déryné Széppataki, care a petrecut patru ani în oraș, pentru a lucra la teatru. În această perioadă, cel puțin o lucrare muzicală a fost reprezentată în fiecare lună. Prima operă, Fuga lui Béla de József Ruzitska, a fost reprezentată la 26 decembrie 1822. Unul dintre membrii fondatori, Dániel Petrichevich-Horváth, a fost membru al consiliului de administrație format din trei membri până în toamna anului 1828. Până în 1841 a fost administrat de diverși manageri, dar întotdeauna în pierdere. Din cauza lipsei de continuitate a directorilor teatrului, nu se poate vorbi de o direcție artistică unică în această perioadă.Jakab Elek: Kolozsvár története III. Buda: Magy. Kir. Egyetemi Könyvnyomda. 1888. pag. 786-787.Janovics Jenő: A Farkas utcai színház. Budapest: Singer és Wolfner. 1941. pag. 61. si 92-93.Lakatos István: Az első erdélyi magyar opera. in: Korunk, vol. XXXI. nr. 11. (noiembrie 1972.) pag. 1720.Farkas utaci színház si Petrichevich Horváth Dániel in: Magyar színházművészeti lexikon. Főszerk. Székely György. Budapest: Akadémiai. 1994. ISBN 963 05 6635 4incze Zoltán: A kolozsvári Farkas utca: Művelődéstörténeti barangolás. Kolozsvár: Stúdium. 2008. ISBN 973 643 038 3. pag. 41.

Încă de la început, teatrul a fost menit să servească cauza limbii maghiare și a educației, astfel că în 1821 a existat o mare revoltă atunci când a fost folosit pentru spectacole în limba germană. În 1828 teatrul a fost închiriat de Philipp Schwelle, directorul teatrului din Sibiu. În 1832 Celestin Pergő, care conducea instituția, a devenit partenerul regizorului de teatru german Henrik Uhlik. Acest lucru a dus la un scandal la nivel național, când, pe 2 iunie, după un spectacol în limba germană, studenți din Cluj l-au agresat pe directorul teatrului german.Jakab Elek: Kolozsvár története III. Buda: Magy. Kir. Egyetemi Könyvnyomda. 1888. pag. 793-797.Janovics Jenő: A Farkas utcai színház. Budapest: Singer és Wolfner. 1941. pag. 82-86.

La 6 septembrie 1834 a avut loc premiera piesei Banul Bánk, regizată de Gábor Egressy, cu Márton Lendvay în rolul principal. Din acel moment, piesa dramatică a devenit o piesă cult la Cluj: a fost jucată de o sută de ori în următoarea sută de ani.Janovics Jenő: A Farkas utcai színház. Budapest: Singer és Wolfner. 1941. pag. 98-104. Din 1840, au fost jucate și opere de Ferenc Erkel, fostul dirijor al teatrului.Vincze Zoltán: A kolozsvári Farkas utca: Művelődéstörténeti barangolás. Kolozsvár: Stúdium. 2008. ISBN 973 643 038 3. pag. 41.

1841–1870 miniatura| Mikó Imre Pentru a elimina problemele continue de finanțare, Dieta Transilvaniei a pus pe ordinea de zi a sesiunii din 6 iunie 1842 rezolvarea problemelor financiare ale teatrului. Deși proiectul de lege prevedea ca teatrul să fie subvenționat doar de națiunile maghiară și secuiască, acesta nu a fost adoptat în cele din urmă, din cauza opoziției reprezentanților sașilor. Cu toate acestea, la ședința din 7 ianuarie 1843, Dieta a decis înființarea unui Comitet Național al Teatrului, avându-i ca președinte pe Imre Mikó și ca membri pe Imre Bethlen, contele János Mikes, baronul Károly Huszár și Gusztáv Groisz. Cu toate acestea, regele nu a confirmat decizia, astfel că legea nu a intrat în vigoare.Janovics Jenő: A Farkas utcai színház. Budapest: Singer és Wolfner. 1941. pag. 110-111.Magyar színháztörténet. Főszerk. Székely György. Budapest: Akadémiai – Magyar Könyvklub – Országos Színháztörténeti Múzeum és Intézet. 1990–2001. ISBN 963 05 5647 2. pag. 337-339.Farkas utcai színház Magyar színházművészeti lexikon. Főszerk. Székely György. Budapest: Akadémiai. 1994. ISBN 963 05 6635 4

La Revoluția Maghiară din 1848, actorii au fost înrolați și teatrul a fost închis. De Crăciun, când trupele conduse de Józef Bem au intrat în Cluj, actorii au fost trimiși înapoi pe scenă și li s-a ordonat să reia spectacolele. După un timp, însă, membrii companiei au fugit înapoi pe câmpul de luptă.Janovics Jenő: A Farkas utcai színház. Budapest: Singer és Wolfner. 1941. pag. 113.

În timpul stării de asediu din timpul Revoluției Maghiare din 1848, funcționarea multor instituții publice a fost restricționată sau complet suspendată. Colonelul Karl Urban a preluat Teatrul din Cluj în proprietate municipală și l-a închiriat unei companii germane, cu condiția ca, în cazul în care teatrul ar fi înregistrat un deficit din cauza lipsei de public, orașul ar fi trebuit să plătească deficitul. În urma înfrângerii Războiului de Independență, Imre Mikó s-a adresat guvernatorului Transilvaniei, Ludwig von Wohlgemuth, în 1851, cerând ca teatrul să fie readus la statutul său legal inițial. Succesorul său, Karl Borromäus zu Schwarzenberg, a răspuns în locul lui Wohlgemuth, dar nu a îndeplinit decât parțial cererea lui Mikó: teatrul a fost plasat sub supravegherea unui comitet condus de Mikó, dar, spre deosebire de înainte, comitetul nu se afla sub autoritatea Dietei, ci a Guvernatorului Transilvaniei.Mikó Imre in: Szinnyei József: Magyar írók élete és munkái VIII. (Löbl–Minnich). Budapest: Hornyánszky. 1902. pag. 1349. Janovics Jenő: A Farkas utcai színház. Budapest: Singer és Wolfner. 1941. pag. 87.Egyed Ákos: Gróf Mikó Imre, Erdély Széchenyije. Sepsiszentgyörgy: Charta. 2007. ISBN 978 973 8326 30 9. pag. 116-117.