miniatura|Labarumul lui Constantin cel Mare, primul împărat roman care a îmbrățișat creștinismul. Integralismul (mai rar integrism, din ) este o formă a fundamentalismului caracteristic pentru aripa ultraconservatoare a Bisericii Catolice din Franța de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Oswald von Nell-Breuning l-a definit ca „totalitarism religios“ în interiorul catolicismului.Oswald von Nell-Breuning, Integralismus, în: Josef Höfer, Karl Rahner (ed.), Lexikon für Theologie und Kirche, vol. 5, Freiburg 1960, p. 380. Adepții integralismului catolic se opun pluralismului religios.
Istoric Integralismul a apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea în Franța, în contextul crizei moderniste, declanșate de profesorul Alfred Loisy, care a arătat că textele biblice trebuie interpretate după sensul lor.
Curentul integralist s-a opus oricărei deschideri către lumea modernă, pretinzând că apără menținerea adevărurilor catolice tradiționale. Acești susținători ai „tradiției” s-au autointitulat „catolici integrali”.Émile Poulat, Modernistica: Horizons, physionomies, débats. Nouvelles Éditions latines, 1982, p. 35, 46.
Adoptat de mișcarea politică Action française, această formă de fundamentalism s-a concretizat în mod similar în Portugalia (Integralism lusitan), Brazilia, Spania etc.
Integralismul a fost criticat adeseori de papa Ioan Paul al II-lea, de exemplu în discursul său de la Strasbourg din 11 octombrie 1988, întrerupt de injurii din sală.Address by Pope John Paul II to the European Parliament, multimedia.europarl.europa.eu. Accesat la 19 iunie 2026.Discours du pape Jean-Paul II lors de la visite au Parlament Européen, vatican.va. Accesat la 19 iunie 2026.
Note
Bibliografie Maurice Blondel, Une alliance contre nature: catholicisme et intégrisme, La Semaine sociale de Bordeaux 1910 (reed. Bruxelles, 2000); James Chappel, Catholic Modern: The Challenge of Totalitarianism and the Remaking of the Church, Harvard University Press 2018.
Categorie:Ideologii politice Categorie:Istoria Bisericii Catolice