În lingvistică, termenul dublet denumește fiecare dintre formele aceluiași cuvânt care există concomitent într-o limbă dată, formând de cele mai multe ori o perecheConstantinescu-Dobridor, articolul dublet.Grevisse și Goosse 2007, p. 151-152.Crystal 2008, p. 157..
Unii autori înțeleg prin „dublet” nu unul dintre membrii perechii, ci perechea însășiDe exemplu Bidu-Vrănceanu 1997 (p. 178), Dubois 2002 (p. 160), Crystal 2008 (p. 157)..
Mai rar există trei forme ale aceluiași cuvânt sau chiar mai multe.
În lingvisticile unor limbi, ca cele ale limbilor romanice sau a englezei, dubletele sunt tratate mai degrabă în viziune diacronică. În altele, precum cea a limbii croate sau a limbii maghiare, viziunea este mai degrabă sincronică.
Unii autori extind noțiunea de dublet și la afixe (vezi secțiunile următoare).
Dubletele în viziune diacronică
În această viziune, dubletele se tratează punându-se accentul pe perioada din istoria limbii în care au apărut, pe originea lor și pe calea prin care au ajuns în limbă, pe lângă diferențele dintre ele.
Dubletele pot fi grupate în mai multe categorii.
Dublete provenind din aceeași limbă de bază
În limbile romanice sunt forme diferite ale aceluiași cuvânt, care au apărut în acestea pe două căi diferite: mai întâi prin evoluție din limba latină (moștenite), apoi ca împrumuturi din aceasta. Prima formă s-a schimbat relativ mult în decursul istoriei limbii, a doua fiind mai apropiată de etimon (cuvântul de bază) ca formă și sensDubois 2002, p. 160.. Astfel sunt (primul dublet este moștenit, al doilea – împrumutat): densus > des – densBidu-Vrănceanu 1997, p. 178-179.; salutare > săruta – saluta; navigare > nager „a înota” – naviguer „a naviga”Grevisse și Goosse 2007, p. 151-152.; prefixul dis- > dé- (în décharger „a descărca”) – dis- (în disparaître „a dispărea”)Grevisse și Goosse 2007, p. 181.; occasionem > cagione „pricină” – occasione „ocazie”Dubois 2002, p. 43..
Sunt și dublete ambele moștenite din limba de bază. În franceză, unele au evoluat în paralel încă din franceza veche și au ajuns la starea actuală a limbii fiind folosite fără diferențe de sens lexical sau de altă natură, ex. *batareAsteriscul (*) marchează un cuvânt neatestat, dar reconstituit de lingviști. > béer – bayer „a căsca (gura)”.
Alte dublete nu diferă ca sens lexical, dar se deosebesc prin utilizarea lor gramaticală. În franceză, în cazul unor perechi, unul dintre dublete se folosește cu forma la care a ajuns cuvântul într-o perioadă anterioară celei la care a ajuns mai târziu. Astfel sunt adjectivele cu două forme de masculin singular, care se distribuie în funcție de natura sunetului cu care începe substantivul al cărui atribut sunt, vocală sau consoană, ex. le nouvel an (forma mai veche) „anul nou” – un nouveau début „un nou început”.
Au, de asemenea, același sens lexical, dar folosire gramaticală diferită, formele accentuată și neaccentuată ale acelorași pronume personale, ex. moi „eu, pe mine” – me „mă, îmi”. Prima formă se folosește mai mult detașată de verbe, a doua numai în calitate de clitic înaintea verbelor, analog cu corespondentele lor din limba română. De multe ori, ambele apar în aceeași propoziție: Moi, il me connaît „Pe mine mă cunoaște”.
Tot în franceză există perechi de dublete evoluate din forme gramaticale diferite ale aceluiași etimon: hominem (cazul acuzativ) > homme „om” – homo (nominativ) > on, pronume personal nehotărât, ex. în on dit que „se zice că”.
Dublete provenind unul din limba de bază, celălalt dintr-o limbă străină
Este cazul, în engleză, al dubletelor wine „vin” – vine „viță de vie”. Ambele au la bază cuvântul latinesc vinum, dar primul a intrat mai întâi în limba protogermanică, fiind moștenit de limba engleză vecheEtymonline, articolul wine., iar al doilea provine direct din cuvântul vigne „viță de vie”, din franceza veche.
Cazuri mai aparte sunt cele ale cuvintelor franceze împrumutate de engleză și care au ajuns din nou în franceză, creându-se astfel perechi de dublete în această limbă. De pildă, în timp ce cuvântul tonel „butoi” din franceza veche a evoluat la forma tonneau cu același sens în franceza modernă, în engleză, tonel a evoluat la tunnel, luând sensul „tunel”, cu care a fost împrumutat de franceză.
Dublete provenind din aceeași limbă străină
Unele dublete sunt împrumuturi din aceeași limbă străină, dar au ajuns în limbă în epoci diferite. Astfel sunt în engleză poison „otravă” – potion „poțiune” (medicament lichid). Ambele au la bază cuvântul latinesc potionem. Primul dublet a evoluat din latină în franceză, iar al doilea a fost împrumutat de franceză tot din latină. Engleza a împrumutat primul cuvânt din franceza vecheEtymonline, articolul poison., iar pe al doilea din franceza clasicăTLFi, articolul potion..
Dublete provenind din limbi străine diferite
Exemple de asemenea dublete sunt cele de mai jos. Dubletele golub – hulub „porumbel” au intrat în graiuri ale limbii române din teritorii apropiate de cele ale limbilor-sursă: primul dintr-o limbă slavă de sud, al doilea din limba ucraineană. Cuvântul persan diwan a intrat în limba turcă sub forma divān și în limba arabă sub forma diouân. Primul a fost împrumutat în franceză din turcă (divan „divan”), iar al doilea a intrat în franceză prin italiana veche, unde luase sensul „vamă”: doana > douane, tot cu sensul „vamă”. În limba maghiară, cuvântul cu sensul „imagine” (figurat) a intrat pe două căi, formând perechea imázs (din franceză) – imidzs (din engleză). De asemenea, cuvântul cu sensul „standard”: sztenderd (din engleză) – standard (din germană)Tótfalusi 2008, articolele cu aceste cuvinte titlu..
Dubletele în viziune sincronică
În această viziune, dubletele se studiază în starea actuală a limbii, din punctul de vedere al naturii diferențelor dintre ele.
Unele dublete nu diferă nici prin sensul lor lexical, nici prin cel gramatical, nici prin varietățile de limbă în care se folosesc, ci numai prin aspectul sonor. Acesta poate diferi prin: unul sau mai multe sunete diferite: adineaori – adineauriDOOM 2, articolul adineaori.; istežljiv – istezljiv „extensibil”Barić 1997, p. 78.; fel – föl „în sus”Kálmán și Trón 2007, p. 79.; prezența unuia sau a mai multor sunete numai în unul dintre dublete: morphophonologie – morphonologie „morfofonologie”Dubois 2002, 311. o.; oscuro – scuro „întunecat”Dubois 2002, p. 43.; haplology – haplogy „haplologie”Bussmann 1998, p. 500.; -oga – -og, desinența de genitiv masculin și neutru singular, ex. în dobroga – dobrog „(al/a/ai/ale) celui bun”Barić 1997, p. 97.. locul accentului: antic – anticDOOM 2, articolul antic.; brodovlasnik – brodovlasnik „armator”Barić 1997, p. 71.; одновременно (odnovremenno) – одновременно (odnovremenno) „în același timp”Lőrincz 2020, p. 244..
Alte dublete, de asemenea, nu diferă prin sens, dar, în afară de aspectul sonor, diferă prin varietățile de limbă în care se folosesc: astâmpăra (în varietatea standard) – stâmpăra (în varietăți regionale)DEX '09, articolul astâmpăra.; autobus (în registrul de limbă elevat) – bus (în registrul curent)Dubois 2002, p. 43.; opossum (în engleza britanică și americană standard) – possum (în registrul familiar american, australian și neozeelandez) „oposum”OLD, articolul possum.; fecske (standard) – föcske (regional) „rândunică”Király 2007, p. 655.; koleno – koljeno „genunchi” (în regiuni diferite, dar ambele acceptate de standard)Klajn 2005, p. 14..
Note
Bibliografie
Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti”, Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, București, Univers Enciclopedic, 2009; online: Dexonline (DEX '09) (accesat la 7 decembrie 2021) Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti”, Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a, București, Univers Enciclopedic, 2005; online: Dexonline (DOOM 2) (accesat la 7 decembrie 2021) Barić, Eugenija et al., Hrvatska gramatika] (Gramatica limbii croate), ediția a II-a revăzută, Zagreb, Školska knjiga, 1997, ISBN 953-0-40010-1 Bidu-Vrănceanu, Angela et al., Dicționar general de științe. Științe ale limbii , București, Editura științifică, 1997, ISBN 973-440229-3 (accesat la 7 decembrie 2021) Bussmann, Hadumod (coord.), Dictionary of Language and Linguistics (Dicționarul limbii și lingvisticii), Londra – New York, Routledge, 1998, ISBN 0-203-98005-0 (accesat la 7 decembrie 2021) Constantinescu-Dobridor, Gheorghe, Dicționar de termeni lingvistici, București, Teora, 1998; online: Dexonline (DTL) (accesat la 7 decembrie 2021) Crystal, David, A Dictionary of Linguistics and Phonetics (Dicționar de lingvistică și fonetică), ediția a VI-a, Blackwell Publishing, 2008, ISBN 978-1-4051-5296-9 (accesat la 7 decembrie 2021) Dubois, Jean et al., Dictionnaire de linguistique (Dicționar de lingvistică), Paris, Larousse-Bordas/VUEF, 2002 (accesat la 7 decembrie 2021) Grevisse, Maurice și Goosse, André, Le Bon usage. Grammaire française (Folosirea corectă a limbii. Gramatică franceză), ediția a XIV-a, Bruxelles, De Boeck Université, 2007, ISBN 978-2-8011-1404-9 Harper, Douglas, Online Etymology Dictionary (Dicționar etimologic online) (Etymonline) (accesat la 7 decembrie 2021) Kálmán, László și Trón, Viktor, Bevezetés a nyelvtudományba (Introducere în lingvistică), ediția a II-a, adăugită, Budapesta, Tinta, 2007, ISBN 978-963-7094-65-1 (accesat la 7 decembrie 2021) Király, Lajos, A mai magyar nyelvjárások (Dialectele limbii maghiare actuale), A. Jászó, Anna (coord.), A magyar nyelv könyve (Cartea limbii maghiare), Budapesta, Trezor, ediția a VIII-a, 2007, ISBN 978-963-8144-19-5, p. 641-686 (accesat la 7 decembrie 2021) Klajn, Ivan, Gramatika srpskog jezika (Gramatica limbii sârbe), Belgrad, Zavod za udžbenike i nastavna sredstva, 2005, ISBN 86-17-13188-8 (accesat la 7 decembrie 2021) Lőrincz, Gábor și Lőrincz, Julianna, A nyelvi variativitás elméleti kérdései (Chestiuni teoretice ale variației lingvistice), Magyar Nyelvőr, nr. 144, 2020, p. 229-253 (accesat la 7 decembrie 2021) Oxford Learners’s Dictionaries (OLD) (accesat la 7 decembrie 2021) Trésor de la langue française informatisé (Tezaurul limbii franceze informatizat) (TLFi) (accesat la 7 decembrie 2021) Tótfalusi, István, Idegenszó-tár. Idegen szavak értelmező és etimológiai szótára (Dicționar explicativ și etimologic de cuvinte străine), ediția a III-a, Budapesta, Tinta, 2008; online: Idegenszó-tár . Digitális tankönyvtár, PDF de descărcat (accesat la 7 decembrie 2021)
Vezi și
Etimologie Împrumut (lingvistică) Varietate (lingvistică)
Categorie:Etimologie Categorie:Lexicologie