Producătorul japonez de automobile Honda a participat în Campionatul Mondial de Formula 1 în calitate de echipă de curse și producător de motoare, pentru diferite perioade începând cu . Implicarea lui Honda în Formula 1 a început sub forma unei echipe complete de curse în sezonul 1964, în obținând prima lor victorie la Marele Premiu al Mexicului. După un succes suplimentar minor cu John Surtees, Honda s-a retras la sfârșitul sezonului din cauza dificultăților de vânzare a mașinilor rutiere în Statele Unite și a accidentului mortal al propriului pilot Jo Schlesser.
Honda a revenit în ca producător de motoare, pornind o perioadă de mare succes pentru companie. După ce a câștigat curse în și , Honda și-a adjudecat în fiecare an Campionatul Constructorilor între și cu Williams și McLaren, precum și Campionatul Piloților în fiecare an din 1987 până în 1991 cu Nelson Piquet, Ayrton Senna și Alain Prost. Honda s-a retras la sfârșitul anului după ce și-a atins obiectivele și a suferit din cauza izbucnirii .
Honda a revenit din nou în Formula 1 în , furnizând motoare pentru British American Racing (BAR). BAR-Honda a terminat pe locul al doilea în Campionatul Constructorilor în , iar până la sfârșitul anului , Honda a cumpărat echipa BAR, care a fost redenumită drept Honda Racing F1 Team pentru . După ce reușit o victorie în 2006 cu Jenson Button la Marele Premiu al Ungariei, Honda a anunțat în decembrie 2008, că vor părăsi Formula 1 cu efect imediat din cauza crizei financiare globale, după un succes mediocru în și .
În , Honda a revenit în acest sport ca furnizor de unități de putere pentru McLaren. Primele versiuni ale motoarelor Honda s-au dovedit a fi necompetitive, iar McLaren și Honda s-au despărțit după trei ani. Toro Rosso a fost de acord să folosească motoarele Honda pentru sezonul , și după ce Honda a demonstrat o dezvoltare rapidă cu motoarele, Red Bull Racing a fost de acord să preia și ea motoarele japoneze pentru sezonul . Honda a obținut prima victorie a erei hibride la Marele Premiu al Austriei din 2019, iar apoi au urmat numeroase victorii cu ambele echipe. Parteneriatul a culminat în sezonul , atunci când Max Verstappen, pilotul Red Bull Racing-Honda, a câștigat Campionatul Mondial. Compania s-a retras oficial din serie după 2021 pentru a-și concentra resursele pe tehnologii neutre din carbon, deși s-a făcut un aranjament ca aceștia să continue să furnizeze motoare echipelor deținute de Red Bull, Red Bull Racing și AlphaTauri, până la sfârșitul anului 2025. Honda a anunțat ulterior că va reveni la scară largă în 2026, cu Aston Martin ca partener de lucru, atrași de introducerea unor reglementări mai sustenabile.
În calitate de furnizor de motoare, Honda a câștigat șase Campionate Mondiale de Constructori, șase Campionate Mondiale de Piloți și peste 80 de Mari Premii, ocupând locul cinci în istoria Formulei 1. Pe lângă succesul lor ca producător de motoare, cele trei victorii ale lor în cursele de Mare Premiu în calitate de echipă de curse îi fac singura echipă japoneză sau asiatică care a câștigat un Mare Premiu de Formula 1.
Honda ca echipă de curse Prima echipă japoneză din Formula 1 (1964-1968) right|thumb|RA271, prima maşină de Formula 1 construită de Honda Primul proiect Honda care prevedea participarea în campionatul mondial de Formula 1 a fost demarat in 1963 odată cu concepția motorului RA270E, un V12 aspirat de 1.500 cmc la care s-a alăturat un șasiu tubular construit din oțel. Inițial, șasiul a fost construit doar pentru testarea motorului, deoarece Honda dorea o prezență în Formula 1 doar în calitate de furnizor de motoare, încheind astfel un contract cu Lotus, cea mai in formă echipă a momentului respectiv.
Când, în februarie 1964, Lotus a renunțat la contractul cu Honda, pentru japonezi era clar că doar printr-o echipă proprie puteau accede în cursele de Mare Premiu. Debutul a avut loc pe celebrul circuit de 22 kilometri de la Nürburgring, în Marele Premiu al Germaniei în august . La volanul primei mașini Honda de Formula 1 era Ronnie Bucknum, un american necunoscut în cursele auto europene. Cu ocazia cursei din Germania, Honda devenea și primul constructor de Formula 1 care decide să monteze motorul transversal, în partea din spate a șasiului. În cursă, Bucknum a avut o evoluție foarte bună, rulând tot timpul in primii zece piloți, până în momentul abandonului cauzat de problemele la suspensii. A doua cursă a fost cea de la Monza pe un circuit foarte rapid, unde motorul Honda, foarte puternic, a oferit performanță maximă. În ciuda lipsei de experiență a pilotului și a echipei, monopostul rula pe locul al cincilea în momentul abandonului cauzat de supraîncălzirea motorului și de defecțiuni la sistemul de frânare. Ultima reprezentație a anului a fost chiar Marele Premiu al Statelor Unite, dar Honda nu a făcut decât să consemneze un nou abandon.
Honda pregătea deja motorul RA271E pentru sezonul , fiind o evoluție foarte avansată a propulsorului folosit în anul precedent. Honda a mizat pe cartea cailor putere, astfel că RA271 dezvolta 230 CP, o putere cu zece procente mai mare decât a oricărui alt motor din campionatul acelor vremuri. În plus, echipa l-a cooptat pe Richie Ginther, un pilot mult mai experimentat, în cel de-al doilea monopost. Cuplul Ginther-Bucknum devine astfel singurul cuplu american care a concurat vreodată în intrecerile de Formula 1. left|thumb|RA272, prima maşină cu care Honda s-a impus în Formula 1 Pe pistă, lucrurile deveneau din ce în ce mai pozitive: Ginther a adus primul punct pentru Honda, odată cu clasarea pe locul al șaselea din Marele Premiu al Belgiei, iar în cursele din Marea Britanie si Țările de Jos s-a aflat la conducere. Totul avea să culmineze odată cu victoria lui Ginther din Marele Premiu al Mexicului, ultima cursă a sezonului 1965, Bucknum clasându-se și el în puncte, pe locul cinci.
FIA a decis să schimbe la finalul anului regulamentul tehnic, punând capăt motoarelor de 1.500 cmc și dublând capacitatea propulsoarelor. Pentru Honda avea să înceapă astfel o noua aventură. După ce s-a luat în discuție producerea a două tipuri de motoare, un V12 și un V16, în cele din urmă s-a mers pe varianta V12, cea care avea să se dovedească în final mult mai bună și cu un potențial mai ridicat. Rezultatele obținute în au fost și ele promițătoare. Cea mai buna performanța a anului a fost obținută de Ginther, locul secund de la Monza, grație motorului său care era foarte puternic.
În , Honda decide să participe din nou cu un singur monopost, de această dată sarcina pilotajului revenindu-i lui John Surtess, campionul din . Honda a fost din nou foarte competitivă la Monza, acolo unde Surtess a caștigat cu un avans de doar două zecimi de secundă în fața lui Jim Clark și Jack Brabham, după una dintre cele mai frumoase bătălii din istoria competiției. Rezultatele din 1967 au fost cele mai bune obținute de Honda în prima lor perioadă în Formula 1, la finalul sezonului clasându-se pe locul al patrulea în campionatul constructorilor în ciuda faptului că a rulat doar un singur monopost.
Pentru , echipa a continuat alături de Surtess. Honda venea cu propulsorul RA301, unul și mai puternic decât cel anterior, dorind să câștige cât mai multe curse. Ruperea suspensiei avea să îl facă pe Surtess să piardă victoria din Belgia în ultimele tururi ale cursei. Deși în vara lui 1968 inginerii Honda au demarat deja lucrul pentru noul motor ce urma să fie folosit în , un V8, conducerea firmei a anunțat părăsirea temporară a curselor de Formula 1, considerând că deja și-au facut un nume între constructorii de automobile, dorind să aloce toate resursele disponibile pentru alte provocări.
Honda Racing F1 Team (2006-2008)
În septembrie 2005, Honda a cumpărat restul de 55% din acțiunile echipei British American Racing pentru a deveni unicul proprietar. BAT a continuat ca sponsor principal cu marca Lucky Strike în 2006, dar s-a retras din Formula 1 pentru 2007 din cauza interzicerii publicității pentru tutun. S-a decis ca echipa să concureze sub numele de Honda Racing F1 Team din . Rubens Barrichello, pilotul secundar de la Ferrari în perioada -, este adus în locul lui Takuma Sato. Britanicul Jenson Button este păstrat în echipă.
Sezonul 2006 A doua perioadă pentru Honda ca echipă de curse a început destul de bine, Jenson Button terminând pe locul al patrulea în cursa de deschidere a sezonului, Marele Premiu al Bahrainului, și obținând un podium în runda a doua în Malaezia. La următoarea cursă din Australia, Button a obținut un pole position. Rezultatele au început să fie inconstante după aceea, iar motivul principal al lipsei de formă a fost din cauza fiabilității. De asemenea, problemele în timpul opririlor la boxe au împiedicat echipa la început, într-un caz chiar distrugându-i efectiv șansele lui Button la un rezultat bun și posibil podium la Imola.
La Hungaroring, norocul s-a schimbat. Barrichello și Button s-au calificat pe locurile trei și patru, însă Button a trebuit să coboare zece locuri în urma unei schimbări a motorului. Într-o cursă plină de incidente, Button a venit de pe locul al patrulea pe grilă pentru a câștiga prima sa cursă, Barrichello terminând pe locul patru. După această victorie, performanța echipei a crescut considerabil, arătând o consecvență mai bună chiar și decât liderii campionatului Ferrari și Renault. Din Ungaria, Button a marcat mai multe puncte decât oricare alt pilot în ultimele șase curse ale sezonului. Barrichello nu a avut cel mai bun sezon pentru echipă, datorită faptului că a trebuit să se obișnuiască cu noile frâne și controlul tracțiunii. Ambii piloți au obținut puncte în aproape toate cursele rămase, iar sezonul s-a încheiat într-o notă bună odată cu clasarea lui Button pe locul 3 în Brazilia – la mai puțin de o secundă în spatele locului 2, Fernando Alonso – după ce a trebuit să plece de pe locul 14 pe grilă. Echipa a terminat pe locul patru în campionatul constructorilor cu 86 de puncte acumulate.
Pe 15 noiembrie 2006, a fost anunțat că pilotul de pilotul de testare BAR Honda și Honda, Anthony Davidson, se va îndrepta către Super Aguri F1 pentru a concura alături de Takuma Sato. El a fost înlocuit de fostul pilot al Red Bull Racing, Christian Klien, pentru sezonul .
Sezonul 2007
Odată cu intrarea în vigoare a interdicției de sponsorizare a tutunului în Formula 1, a văzut și sfârșitul sponsorizării Honda de către British American Tobacco. O nouă schemă de culori a fost dezvăluită pe 26 februarie 2007 pe mașina RA107, ilustrând planeta Pământ pe un fundal negru al spațiului. Pe aripa din spate se afla adresa web a site-ului de conștientizare a mediului myearthdream.com, care a fost lansat pe 27 februarie 2007, imediat după lansarea oficială a mașinii din 2007. Reacțiile la noul model au fost mixte, deși Honda a câștigat un premiu de mediu pentru campania „Earth Car” la sfârșitul anului.