Ayamonte este un municipiu spaniol situat în provincia Huelva, Andaluzia, situat lângă vărsarea râului Guadiana, la granița cu Portugalia. Cu o populație de 21.104 de locuitori ( 2020 ) conform INE, o suprafață de 141,29 km² și o densitate a populației de 145,27 loc./km² este capitala comărcii Coastei de Vest a Huelva. Se află la 41 km de Huelva, capitala provinciei, și la 127 km de Sevilla, capitala regională.
Originile sale datează din timpurile feniciene, fiind un loc de așezare pentru romani, arabi, portughezi și castilieni. Din secolul al XVI-lea, orașul a devenit unul dintre cele mai importante puncte comerciale și politice ale provinciei, beneficiind, în plus, de importante relații comerciale și economice cu coloniile spaniole din America.
În prezent, sectorul tradițional de pescuit și conserve, motorul economic al zonei în secolul al XX-lea, a făcut loc dezvoltării altor sectoare economice din oraș, în principal sectorul turistic, făcând din municipiu o destinație turistică proeminentă în Andaluzia. atât pentru plajele din Isla Canela, cât și pentru importantul patrimoniu monumental și istoric existent în oraș, cât și pentru apropierea de regiunea portugheză Algarve, de care Ayamonte este conectată prin Podul Internațional Guadiana.
Etimologie
Există diverse teorii despre originea orașului, precum și despre numele locului său: În Dicționarul Istoric-Geografic a Spaniei Antice, s-a afirmat că numele orașului ar putea proveni de la „Anapote” sau „Anapotemon”.AMADOR DE LOS RÍOS, R. (1891), Huelva en España: Sus monumentos y artes, su naturaleza e historia, Barcelona, p. 622.
O altă teorie explică originea numelui orașului prin cuvântul preroman „Aya”, de origine iberică, și care înseamnă „munte”, „loc înălțat” sau „deal”, care s-ar contopi cu termenul de origine latină. " -montis ", de unde Ayamonte. CORTES LÓPEZ, J.M. (1836), Diccionario Geográfico-Histórico de la España Antigua. Tarraconense, Bética y Lusitania, Tomo III, Madrid, p. 267.DÍAZ SÁNTOS, M.L. (1978), Ayamonte. Geografía e Historia, Huelva.
Pe de altă parte, există autori care plasează originea termenului în Evul Mediu, în contextul cuceririi orașului de la arabi de către Sancho al II-lea al Portugaliei în 1239, aflându-se în scrisoarea de transfer a castelului către Ordinul de Santiago de către monarhul portughez, pentru prima dată este menționat numele „Ayamonte”.ARROYO BERRONES, E.R. (1998), “Ayamonte: musulmana/Cristiana, portuguesa/castellana. Historia del castillo de Ayamonte en el s. XIII”, II Jornadas Jornadas de Historia de la muy noble y leal ciudad de Ayamonte, Huelva, pp. 119-122.
Deja în secolul al XVII-lea, conform scrierilor savantului Rodrigo Caro, datate în 1634, este menționat Itinerarul lui Antonino Pío (sec. IV d.Hr.). C), în care în acest loc începea un drum către Mérida, numindu-l drept Boca del Guadiana „Item abs ostio fluminis Anae Emeritam Usque” ..
Pe de altă parte, în lucrarea Atlante Spaniol sau Descrierea generală geografică, cronologică și istorică a Spaniei pe regate și provincii, tipărită la Madrid între 1778 și 1795, se precizează că orașul Ayamonte a fost fondat de fenicieni, numindu-l Tir., iar mai târziu, schimbându-i numele în Seria ; în timp ce în epoca romană era cunoscută sub numele de Fama Julia . Atlante español, ó Descripcion general geográfica, cronológica, è histórica de España, por reynos y provincias... [Texto impreso] :adornado de estampas finas, que demuestran las vistas perspectivas de todas las ciudades ... / sacado a luz por D. Bernardo Espinalt y García ... ; [Tomo I XIV] Espinalt y García, Bernardo. Santos y Alonso, Hilario. Aznar, Pantaleón. Fernández, Antonio. Palomino, Juan Fernando. González, Manuel. Impreso entre 1778 y 1795. pág. 2390. Heraldică
Heraldica municipală din Ayamonte este definită ca un castel din zidărie de aur realizată din sabie, ușa sa scoasă în evidență printr-un arbust cu frunze de aur și ramuri vert, cu rădăcinile în exterior, și este însoțită de o ramură de laur și palmier,încrucișate și legate în vârf, în culorile lor. Ordonanțele municipale din 1880 descriu stema municipiului Ayamonte în felul următor: "Stema sa este din timpuri imemoriale un castel pe un câmp albastru, cu un oleandru la poarta castelului, iar în vârf, o tijă de laur arcuită.". Ordenanzas Municipales de la Muy Noble y Leal Ciudad de Ayamonte /formadas por su Iltre. Ayuntamiento Constitucional y aprobadas con fecha 17 de junio 1880, por el Ilmo. Sr. Gobernador Civil de la Provincia D. Francisco de Asis Pastor. CAPÍTULO I, ART. 3º. Geografie
Locație geografică
Municipiul este situat pe coasta Huelvei, pe malul Oceanului Atlantic, și se întinde de-a lungul malurilor râului Guadiana, care la rândul său marchează granița cu Portugalia. Altitudinea medie a municipiului deasupra nivelului mării este de 3m, deși altitudinea maximă este de 63msnm, pe dealul Parador, unde se afla castelul medieval al orașului. La rândul său, este legat de Algarve prin Podul Internațional Guadiana.
Nord-vest: Castro MarimNord: San Silvestre de Guzmán și Sanlúcar de GuadianaNord-est: Villablanca și LepeVest: Castro Marim și Vila Real de Santo António Est: Isla CristinaSud-vest: Vila Real de Santo António și Oceanul AtlanticSud: Oceanul AtlanticSud-est: Isla Cristina și Oceanul Atlantic Mediul uman
Municipiul este format din mai multe nuclee de populație diferite. Cel mai populat dintre ele, și care dă numele întregului municipiu, este însuși nucleul Ayamonte, situat pe malul râului Guadiana, vizavi de orașul portughez Castro Marim. Acest nucleu populațional, la rândul său, este alcătuit din diferite cartiere, cel mai vechi dintre ele fiind, iar germenul orașului, cartierul Vila, unde orașul a luat naștere ca urmare a amplasării castelului. De asemenea, putem clasifica și cartierul istoric Ribera drept centru al orașului, deoarece acolo se află principalele servicii economice, comerciale și administrative. Pe de altă parte, există cartiere apărute în secolul al XX-lea precum „Federico Mayo” sau cartierul Salón de Santa Gadea, o autentică expansiune a orașului construită în a doua jumătate a secolului XX, răspunzând nevoilor unui oraș, cu o dispunere de alei mari situate într-un mediu înconjurat de mlaștini și conducte ale estuarului râului Guadiana.
Pe de altă parte, găsim alte centre de populație, cum ar fi Punta de Moral, un cătun din Ayamonte situat în zona de Est a Insula Canela, și foarte aproape de municipiul vecin Isla Cristina, cu o importanță deosebită pentru sectorul terțiar, având în vedere importanța economică și a forței de muncă pe care turismul de soare și plajă îl dobândește vara în zonele de coastă ale municipalității. De asemenea, pe insula Canela, există "Barriada de Canela", foarte aproape de nucleul principal al Ayamonte, separat doar de el printr-un braț al râului.
În sfârșit, la aproximativ 7 km de nucleul principal de populație, Pozo del Camino se constituie ca un cartier situat la granița municipiilor Ayamonte și Isla Cristina, fiecare dintre aceste municipalități administrând partea care corespunde ambelor. În plus, Ayamonte este reședința districtului judiciar omonim al provinciei Huelva, Anexo:Partidos judiciales de Andalucía care include municipalitățile Isla Cristina, Lepe, Cartaya, Villablanca, San Silvestre de Guzmán și Sanlúcar de Guadiana .Consejo General de los Procuradores de España (ed.). «Ayamonte, partido judicial número cinco de Huelva». Consultado el 5 de agosto de 2012. Mediul natural
Dată fiind amplasarea sa în estuarul râului Guadiana, am putea evidenția însuși mediul gurii ca loc, în nord prezintă o orografie mai abruptă dar, rapid, se înmoaie și își pierde relieful, formând un teren plat în partea sa cea mai apropiată spre ocean. Din partea cea mai înaltă a municipiului, unde se aflau ruinele castelului, se zăresc cu ușurință municipalitatea Isla Cristina, precum și orașele și satele din apropierea Portugaliei. Municipiul Ayamonte urmează râul pe malul său stâng, cu orașele Vila Real de Santo António și Castro Marim găsite pe malul portughez, primele împărțind gura menționată mai sus. Alături de o masă împădurită abundentă, formată în principal din coconar și eucalipt, se alătură niște mlaștini care aproape înconjoară orașul și din care coloniștii obișnuiau să folosească în diferite moduri și mijloace. Aceste mlaștini, numite „zaperas”, au o mare biodiversitate, cu unele specii autohtone aflate în pericol de dispariție. Mlaștinile formează „caños”, care sunt mici canale naturale care le străbat și, șerpuind, înconjoară Ayamonte formând o pânză densă. De menționat că o mare parte a teritoriului acoperit de mlaștini constituie Parcul Natural Marismas de Isla Cristina, zonă protejată de Guvernul Regional Andaluz pentru marea sa valoare biologică care se întinde de la Ayamonte până la municipalitatea insulară menționată mai sus.
În cele din urmă, trebuie menționate plajele din Isla Canela și Cartierul Punta del Moral, plaje deschise în formă de semilună, înconjurate și de mlaștini.
Istorie
Preistorie și începuturi istorice
În papirusul lui Artemidor (secolul al II-lea î.Hr.) C) se numesc așezările feniciene de la Ipsa și Kilibe și, conform cercetărilor recente efectuate de Universitatea din Huelva, am putea plasa așezarea Ipsa la vărsarea râului Piedras, iar Kilibe la râul Guadiana, coincizând astfel cu locația actuală a Ayamonte. Deja în ultimul sfert al secolului XX au fost efectuate săpături arheologice în apropierea orașului portughez Castro Marim, pe malul drept al Guadianei, care au confirmat așezarea în zonă încă de la sfârșitul epocii bronzului deși deja în 2008, într-un proiect de cercetare condus de Universitatea din Huelva, pe dealul La Mesa del Tejar au fost documentate materiale abundente din epoca protoistorică.
În Hoya de los Rastros, în municipiul Ayamonte și mai precis, în nucleul său urban, a fost găsită o necropolă feniciană, datând din secolul al VIII-lea î.Hr. C. și fiind cea mai vestică a acestei civilizații de pe continentul european. Dintre rămășițele găsite și studiate se remarcă niște scarabei egipteni, semn fără echivoc al expansiunii acestui popor în Marea Mediterană. Multe dintre aceste obiecte arheologice sunt păstrate astăzi în Muzeul Arheologic Provincial din Huelva. În același mod, apartenența așezării ayamontine la zona Tartessos este apărată de diverși istorici până la sosirea grecilor și romanilor.
Mai recent, în 2019, un important sit megalitic a fost găsit în municipiul Ayamonte, în moșiile La Torre și La Janera, unde au fost găsite sute de menhiruri decorate, de dimensiuni variabile între 20 de centimetri și 3 metri, în poziții foarte diferite, acest sit fiind clasificat drept unul dintre cele mai importante din Europa de către cercetătorii de la universitățile din Huelva, Sevilla și Alcalá de Henares.
Imperiul Roman
În Barrio de la Villa, în partea inferioară a Calle Galdames, au apărut resturi ceramice romane și rămășițe de clădiri care ar corespunde unui posibil port comercial în care erau distribuite resursele marine de la Punta del Moral, precum și resursele din pe Andévalo. De-a lungul malurilor râului Guadiana s-au dezvoltat mici așezări romane, dedicate pescuitului, precum și agriculturii și creșterii animalelor. În același mod, un drum ajungea la Ayamonte din nordul provinciei, care lega așezarea de Hispalis și Itálica .
În Punta del Moral a existat o altă așezare romană, care era dedicată exploatării resurselor romane, a cărei activitate a început în secolul I d.Hr. C, atingând perioada de vârf între secolele IV d. C și V d. De la el, am părăsit Mausoleul Roman din Punta del Moral, precum și alte morminte găsite în vecinătatea acestuia.