Ionel Bandrabur () a fost un poet și prozator român.
Biografie După ce a urmat Liceul „Unirea” din Focșani (1933-1941), Ionel Bandrabur devine student la Facultatea de Filosofie și Litere din Cluj (în refugiu la Sibiu, 1941-1945), unde își pregătește licența în domeniul filosofiei culturii sub îndrumarea lui Lucian Blaga.
A debutat în 1939, cu poemul Stepa, sub pseudonimul Ilariu Spulber, în „Jurnalul literar” al lui George Călinescu, iar editorial, cu volumul de versuri Vrăjitorul de cuvinte (1940). Între anii 1945 și 1948 este ziarist independent la „Tribuna nouă” din Cluj.
Deținut politic în 1949, la Cluj și Arad, se vede după aceea constrâns să ducă o existență marginală, trecând de la o meserie la alta. Între anii 1957 și 1984 a fost profesor de limba franceză și de limba română la Liceul „Ioan Slavici” din Panciu.
Bandrabur reapare în literatură în 1971 cu o carte de proză, Fântâna iadului, ajutat de Marin Preda, pe atunci director al Editurii Cartea Românească. Modalitatea predilectă de exprimare va fi de acum încolo romanul, dominat, în cele mai multe cazuri, de tehnicile și ticurile povestirii. Experiența de poet a lui Bandrabur se resimte stăruitor și în opera prozatorului, influențând particularitățile stilului, alegerea și interpretarea temelor, structura intimă a personajelor. Elementul autobiografic este intercalat în expunerea epică, de unde, tonalitatea lirică a scrierilor, ezitările în efortul de obiectivare. Privilegiată rămâne evocarea, în majoritatea cazurilor personajele stabilindu-și identitatea prin intervenția memoriei autorului sau a unui interpus.
Prozatorul utilizează procedeul povestirii „în ramă” (Fântâna iadului, 1971), maniera jurnalului literar (Un student de altădată, 1987) sau, în unele cazuri, reconstituirea istorică (Cândva de demult, 1991). Abordată în circumstanțe diverse, erotica ocupă în proza sa un spațiu larg, insistența asupra unor detalii fiziologice și mai puțin asupra psihologiei personajelor provocând din partea criticii literare unele obiecții. În genere, însă, se poate spune că scriitorul este „bun povestitor cu resurse memorialistice, pictor al provinciei clasice, colorabile umoristic și uneori prin ceea ce are licențios” (Marian Popa).
Opera literară
Vrăjitorul de cuvinte, Bolgrad, 1940 Fântâna iadului, București, 1971 Fiul primarului, București, 1976 Hanul trăsnit, București, 1984 Un student de altădată, Iași, 1987 Cândva de demult, Galați, 1991 Mă numesc Eva, București, 1996 Flămândul, București, 1996 Ora astrală a României, Focșani, 1997 Banchetul dragostei, Focșani, 1998 Gloria, Focșani, 1999 Paradisul evident, Iași, 2002 Voluptatea de a scrie, Iași, 2002 Adevărul e în vin, Focșani, 2003 Matusalem, Iași, 2004 Iisus, acest necunoscut, Deva, 2004 Lucia și nouă bărbați, Nova, 2005 Orașul iubit, Focșani, 2005 Aforisme pentru mileniul III, Galați, 2007 Râsul Demiurgului, Focșani, 2007 Eternalistul, București, 2007 Râsul omului, Râmnicu Sarat, 2008 Cartea adevărului, versuri, Focșani, 2010 A doua carte a adevărului, Focșani, 2011 O fată pură, Focșani, 2011 Un student de altădată (ediția a doua), Focșani, 2011 Ultima iubire, Iași, 2012 A treia carte a adevărului, Focșani, 2013 Secretul, Focșani, 2013
Note
Categorie:Nașteri în 1922 Categorie:Decese în 2016 Categorie:Prozatori români Categorie:Poeți români Categorie:Profesori români Categorie:Deținuți politici din România