Alain Marie Pascal Prost (; ) este un fost pilot de curse francez și proprietar de echipă de Formula 1. De patru ori campion mondial în Formula 1, din până în a deținut recordul pentru cele mai multe victorii în cursă, până când Michael Schumacher a depășit totalul de 51 de victorii ale lui Prost la Marele Premiu al Belgiei din 2001. În , Prost a primit Premiul Mondial pentru Sport al Secolului la categoria sporturi cu motor.
Prost și-a făcut debutul în Formula 1 cu echipa McLaren în la vârsta de 24 de ani. El a terminat în puncte la debut – pe Autodromul San Martin din Buenos Aires, Argentina, unde a urcat primul său podium un an mai târziu – și a câștigat prima lui cursă tot un an mai târziu, la Marele Premiu de acasă din Franța, conducând pentru echipa Renault.
În anii 1980 și începutul anilor 1990, Prost a format o rivalitate sportivă acerbă, în special cu Ayrton Senna, dar și Nelson Piquet și Nigel Mansell. În , la Adelaide, în ultima cursă a sezonului, i-a învins pe Mansell și Piquet de la Williams pentru a cuceri titlul mondial, după ce Mansell s-a retras târziu în cursă, iar Piquet a intrat la boxe pentru o oprire de precauție târzie. Senna s-a alăturat lui Prost la McLaren în și cei doi au avut o serie de ciocniri controversate, inclusiv o coliziune la Marele Premiu al Japoniei din 1989, care i-a oferit lui Prost al treilea campionat mondial din palmares. Un an mai târziu, în același loc, s-au ciocnit din nou, dar de data aceasta Prost, care conducea pentru Ferrari, a avut de pierdut. Înainte de sfârșitul unui sezon fără victorii, Prost a fost concediat de Ferrari pentru critica sa publică la adresa echipei. După un concediu sabatic în , s-a alăturat echipei Williams, ceea ce l-a determinat pe Mansell, campionul en-titre, să plece în CART. Cu o mașină competitivă, Prost a câștigat campionatul din și s-a retras din cursele de Formula 1 la sfârșitul anului."Prost, 38, Announces Retirement" , Los Angeles Times, 25 September 1993
În , Prost a preluat echipa franceză Ligier, redenumind-o în Prost Grand Prix până la falimentul ei în . Din 2003 până în 2012 a concurat pentru Trofeul Andros, care este un campionat de curse pe gheață, luând 38 de victorii și câștigând campionatul de 3 ori.
Prost a folosit un stil neted și relaxat la volan, modelându-se după eroi personali precum Jackie Stewart și Jim Clark.Roebuck, Nigel (1986) Grand Prix Greats p. 131 Book Club Associates A fost supranumit „Profesorul” pentru abordarea sa intelectuală a competiției. Deși nu era un nume la care ținea în mod deosebit, el avea să admită mai târziu că era o rezumare adecvată a modului de abordare a curselor sale. Abil în a-și configura mașina pentru condițiile de cursă, Prost își conserva adesea frânele și anvelopele la începutul unei curse, lăsându-le mai proaspete pentru o provocare spre final.
Cariera în Formula 1 Sezon Echipă Număr puncte Loc clasament general 1980 Marlboro Team McLaren 5 16 1981 Equipe Renault Elf 43 5 1982 Equipe Renault Elf 34 4 1983 Equipe Renault Elf 57 2 1984 Marlboro McLaren International 71,5 2 1985 Marlboro McLaren International 73 1 1986 Marlboro McLaren International 72 1 1987 Marlboro McLaren International 46 4 1988 Honda Marlboro McLaren 87 2 1989 Honda Marlboro McLaren 76 1 1990 Scuderia Ferrari 71 2 1991 Scuderia Ferrari 34 5 1992 Ligier Gitanes Blondes Pilot teste - 1993 Canon Williams Renault 99 1
Vezi și Formula 1 Juan Manuel Fangio
Note
Lectură suplimentară Alan Henry, Alain Prost (Champion Series) ISBN 0-946132-30-5 Pierre Ménard and Jacques Vassal, Alain Prost: The Science of Racing (Formula 1 Legends S.) ISBN 2-84707-062-1
Legături externe
Alain Prost – fan page: interviews, photos, statistics, regularly updated Grand Prix History – Hall of Fame Alain Prost statistics McLaren's 50 Greatest Drivers – Alain Prost
Categorie:Nașteri în 1955 Categorie:Francezi în viață Categorie:Piloți francezi Categorie:Piloți de Formula 1 Categorie:Campioni Mondiali în Formula 1