Întâlnire cu moarteaProgram TV, în Timpul, anul VI, nr. 34, 18 februarie 1995, p. 4.***, „Astăzi la TV prin cablu”, în Curierul național, anul VI, nr. 1361, luni 28 august 1995, p. 9.***, „TV • Radio • Spectacole”, în Curierul național, anul VII, nr. 1547, marți 9 aprilie 1996, p. 12.***, „TV Satelit”, în Libertatea, anul VIII, nr. 1829, marți 9 aprilie 1996, p. 23. (în ) este un film polițist american din 1988, cu detectivul belgian Hercule Poirot. James Robert Parish, Michael R. Pitts, The Great Detective Pictures, Scarecrow Press, Lanham, Md., 1990, p. 29. Michael R. Pitts, Famous Movie Detectives II, Scarecrow Press, Lanham, Md., 1991, p. 20. Acest film a adaptat romanul omonim din 1938 al Agathei Christie, Matthew Bunson, The Complete Christie: An Agatha Christie Encyclopedia, Pocket Books, New York, 2000, p. 21. pe baza scenariului scris de Anthony Shaffer, Matthew Bunson, The Complete Christie: An Agatha Christie Encyclopedia, Pocket Books, New York, 2000, p. 380. în colaborare cu Peter Buckman și cu Michael Winner, Mark Aldridge, Agatha Christie on screen, Palgrave Macmillan, Londra, 2016, p. 158. a fost regizat de Michael Winner Mark Aldridge, Agatha Christie on screen, Palgrave Macmillan, Londra, 2016, p. 157. și i-a avut în rolurile principale pe actorii Peter Ustinov, Piper Laurie, Lauren Bacall, John Gielgud, Carrie Fisher și Jenny Seagrove.

Subiectul filmului îl constituie uciderea lui Emily Boynton, James Robert Parish, Michael R. Pitts, The Great Detective Pictures, Scarecrow Press, Lanham, Md., 1990, p. 30. o femeie rea și lacomă care îl convinsese prin șantaj pe avocatul familiei să distrugă testamentul soțului ei bogat, astfel ca averea să-i revină ei, iar restul membrilor familiei să fie dezmoșteniți. După intrarea în posesia averii, doamna Boynton își ia familia într-o călătorie în Europa și Țara Sfântă, iar pe parcurs li se alătură și alți turiști, printre care și detectivul Hercule Poirot. Geoff Mayer, Historical dictionary of crime films, Scarecrow Press, Lanham, Md., 2012, p. 305. Scott Palmer, The Films of Agatha Christie, Batsford, Londra, 1993, p. 136. Moartea femeii într-un sit arheologic din Palestina trezește suspiciuni că ar fi o crimă, iar Poirot este desemnat să conducă ancheta. Detectivul constată că majoritatea călătorilor aveau un motiv suficient pentru a săvârși crima.

Întâlnire cu moartea este a șasea (și ultima) ecranizare a unui roman al Agathei Christie în care Peter Ustinov l-a interpretat pe Poirot, după filmele de cinema Moarte pe Nil (1978) și Crimă sub soare (1982) și filmele de televiziune Treisprezece la cină (1985), Moartea joacă murdar (1986) și Crimă în trei acte (1986). După ce ultimele trei filme au fost realizate pentru televiziune, Ustinov revine aici pentru a treia oară pe marele ecran în rolul detectivului belgian. Scott Palmer, The Films of Agatha Christie, Batsford, Londra, 1993, p. 139. Mark Aldridge, Agatha Christie on screen, Palgrave Macmillan, Londra, 2016, p. 202.

În ciuda fidelității destul de mari față de romanul original J. C. Bernthal, Agatha Christie : a companion to the mystery fiction, McFarland & Company, Inc., Publishers, Jefferson, North Carolina, 2022, p. 96. și a participării mai multor vedete de prim rang, filmul nu a avut parte nici de un succes critic și nici comercial. Mark Aldridge, Agatha Christie on screen, Palgrave Macmillan, Londra, 2016, p. 159.

Rezumat

Elmer Boynton, un industriaș bogat din New Jersey, moare în anul 1937 și, printr-un testament întocmit cu două zile înaintea morții, împarte averea familiei în mod egal între soția sa, Emily, și cei patru copii, lăsând fiecăruia dintre ei câte 200.000 de dolari. Cei patru copii ai răposatului — trei din prima căsătorie: Lennox, Raymond și Carol și unul din a doua căsătorie: Ginevra — urmau să dobândească o independență financiară și să iasă astfel de sub dominația autoritară a mamei lor. Emily Boynton, o femeie dominatoare și crudă, îl șantajează însă pe avocatul Jefferson Cope să distrugă testamentul recent și, în urma acestei înțelegeri, devine din nou valabil testamentul anterior, prin care controlul total al averii familiei revenea văduvei. ***, The Motion Picture Annual: 1989, CineBooks Incorporated, 1989, p. 9.

Pentru a potoli nemulțumirea și neîncrederea copiilor, Emily organizează o excursie în Europa și în Țara Sfântă, vizitând pe rând Londra, Florența și Veneția. Familia Boynton – formată din Emily, cei patru copii și Nadine, soția lui Lennox, care servea ca asistentă medicală a soacrei sale – ajunge în cele din urmă la Trieste, unde urmează să se îmbarce pe un vapor care călătorea către Palestina. Printre pasagerii care se îmbarcă acolo pe vapor se mai află detectivul belgian Hercule Poirot (aflat în vacanță), dr. Sarah King (o cunoștință mai veche a lui Poirot), Lady Westholme (o aristocrată britanică de origine americană, care fusese aleasă membru al Parlamentului Britanic), domnișoara Quinton (o arheoloagă ușor influențabilă care o însoțea pe Lady Westholme) și avocatul Cope (care avea o aventură sentimentală cu Nadine). Scott Palmer, The Films of Agatha Christie, Batsford, Londra, 1993, pp. 136 și 138. Raymond Boynton se îndrăgostește curând de Sarah King, spre nemulțumirea vizibilă a mamei sale vitrege care încearcă să țină întreaga familie sub un control strict. În timpul călătoriei pe mare, Emily Boynton încearcă să-l otrăvească pe avocat, care era singura persoană ce cunoștea secretul moștenirii, dar nu reușește, iar Poirot aude întâmplător o conversație între două persoane necunoscute, în care una îi spune celeilalte: „Înțelegi, nu-i așa, că trebuie să fie ucisă?”,

Pasagerii debarcă în portul Jaffa, iar grupul se separă în două: familia Boynton, Poirot, dr. King și Lady Westholme călătoresc la Ierusalim și sunt cazați în , iar dra Quinton și Jefferson Cope pleacă la situl arheologic de la Qumran. În cursul celor șase zile petrecute la Ierusalim, Emily Boynton se comportă într-un mod tiranic cu cei patru copii și cu nora sa, provocând ura acestora față de ea. Atmosfera devine tot mai încordată în cadrul familiei Boynton după ce Lennox le dezvăluie celorlalți frați că tatăl său îl anunțase că va împărți averea în mod egal între ei. În ultima zi petrecută la Ierusalim, dr. Sarah King, interesată sentimental de Raymond, observă neputința tânărului de a ieși de sub dominația mamei sale vitrege și se confruntă cu doamna Boynton, care-i răspunde cu o amenințare ciudată: „Eu nu uit niciodată nimic: nici o acțiune, nici un nume, nici o față”.

Turiștii călătoresc apoi la situl arheologic de la Qumran pentru a explora ruinele locale. Scott Palmer, The Films of Agatha Christie, Batsford, Londra, 1993, p. 138. În după-amiaza acelei zile, Emily Boynton își trimite copiii să viziteze împrejurimile și este găsită moartă câteva ore mai târziu, în timp ce se relaxa aparent la soare, cu o înțepătură de ac în încheietura mâinii, ceea ce sugerează că i s-ar fi injectat otravă. Suspiciunea cade încă de la început asupra membrilor familiei ei. La cererea colonelului Carbury, comandantul militar britanic local, Poirot preia conducerea anchetei și se angajează să găsească vinovatul în 48 de ore. Detectivul îi interoghează pe toți cei implicați: cei patru copii ai dnei Boynton, nora Nadine, dr. King, Lady Westholme, avocatul Cope și arheoloaga Quinton și constată că majoritatea călătorilor aveau un motiv suficient pentru crimă, deoarece doamna Boynton nu era doar o femeie sadică, dar și o șantajistă. Cronologia evenimentelor, stabilită în urma interogatoriilor, pare însă imposibilă: Sarah King plasează momentul morții cu câteva ore înaintea momentelor în care diferiți membri ai familiei pretind că au văzut-o ultima dată în viață pe Emily Boynton. În urma descoperirii unei sticle goale de digitalină și a lipsei unei seringi care aparținea dr. King, Poirot deduce că doamnei Boynton i s-a injectat o doză letală din medicamentul pe care-l lua frecvent. Elucidarea acestui caz este însă amânată după ce Hassan, un tânăr arab care avea informații cu privire la moartea doamnei Boynton, este ucis pe o stradă lăturalnică a orașului în dimineața următoare.

În cele din urmă, detectivul organizează o adunare a tuturor celor implicați la izvoarele și explică modul în care a fost săvârșită crima. Unii membri ai familiei descoperiseră anterior moartea doamnei Boynton și ascunseseră acest fapt pentru a proteja un alt membru al familiei pe care-l suspectau. Adevăratul ucigaș era însă Lady Westholme care, înainte de căsătoria ei cu un lord englez, fusese încarcerată în închisoarea în care Emily Boynton a fost odată gardian. Doamna Boynton o recunoscuse pe aristocrata britanică și ei îi adresase acea amenințare ciudată, având intenția să o șantajeze. În acea după-amiază fatală, Lady Westholme s-a deghizat în straie arabe, a pătruns în cortul dr. King și a luat de acolo o seringă, iar apoi i-a injectat o doză letală de digitalină lui Emily Boynton. Aflând că fusese demascată ca autoare a crimei, Lady Westholme se sinucide în seara încoronării regelui George al VI-lea, iar Poirot convine cu colonelul Carbury să declare că moartea ei a fost un accident pentru a-i salva reputația. Membrii familiei Boynton, în sfârșit liberi, se întorc în America, fiind însoțiți acolo de dr. King, de avocatul Cope și de dra Quinton.

Distribuție

Peter Ustinov — detectivul belgian Hercule Poirot Lauren Bacall — Lady Westholme (Laura Vansittart), aristocrată britanică de origine americană, membru al Parlamentului Britanic Carrie Fisher — Nadine Boynton, soția lui Lennox Boynton, asistenta medicală a dnei Boynton John Gielgud — colonelul Carbury, șeful Comandamentului Militar Britanic în Palestina, vechi prieten al lui Poirot Piper Laurie — Emily Boynton, văduva industriașului Elmer Boynton, fost gardian de închisoare Hayley Mills — Miss Margaret Quinton, arheoloaga care supraveghează săpăturile de la Qumran Jenny Seagrove — dr. Sarah King, tânără doctoriță britanică, veche cunoștință a lui Poirot David Soul — Jefferson Cope, avocatul familiei Boynton Nicholas Guest — Lennox Boynton, fiul vitreg al dnei Boynton Valerie Richards — Carol Boynton, fiica vitregă a dnei Boynton John Terlesky — Raymond (Ray) Boynton, fiul vitreg al dnei Boynton Amber Bezer — Ginevra (Jinny) Boynton, fiica naturală a dnei Boynton Douglas Sheldon — căpitanul Rogers, aghiotantul col. Carbury Michael Sarne — Healey, arheolog din tabăra de la Qumran (menționat Mike Sarne) Michael Craig — , șeful Mohammed Hirzalla — Hassan, tânărul arab din tabăra de la Qumran care vrea să-i ofere informații lui Poirot Rudy Ruggiero — ghidul turistic italian (menționat Ruggero Comploy) Dany Muggia — polițistul italian Lutuf Nouasser — Mahmoud, șoferul familiei Boynton (menționat Lutuf Nuayser) Babi Neeman — negustorul arab din bazar Rupert Horrox — dl Bickerstaff, funcționarul oficial britanic care o întâmpină pe Lady Westholme Hugh Brophy — funcționarul oficial britanic de la bal Marcel Solomon — căpitanul navei

Producție Proiecte anterioare thumb|200 px|Actorul Peter Ustinov, interpretând rolul lui Poirot în filmul Întâlnire cu moartea (1988).