Cortinarius flexipes (Christian Hendrik Persoon, 1801 ex Elias Magnus Fries, 1838) din încrengătura Basidiomycota, în familia Cortinariaceae și de genul Cortinarius,Index Fungorum 1Mycobank este o specie de ciuperci otrăvitoare răspândită care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). O denumire populară nu este cunoscută. În România, Basarabia și Bucovina de Nord trăiește pe sol umed și acru, cu plăcere pe mușchi, solitar precum în grupuri mici în păduri de conifere precum în cele mixte și prin turbării, preponderent sub molizii și pini, dar, de asemenea, pe lângă mesteceni. Apare de la câmpie la munte, din (iulie) august până toamna târziu, chiar și în decembrie dacă nu este geros.Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 240-241 - 2, ISBN 88-85013-25-2Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 390-391-3, ISBN 978-3-440-14530-2

Taxonomie thumb|left|140px|C. H. Persoon Numele binomial a fost determinat de cunoscutul micolog bur Christian Hendrik Persoon în volumul 1 al operei sale Synopsis methodica Fungorum din 1801 drept Agaricus flexipes.C. H. Persoon: „Synopsis methodica Fungorum”, vol. 1, Editura Henricus Dieterich, Göttingen 1801, p. 275

Apoi, în 1838, renumitul savant Elias Magnus Fries a transferat specia la genul Cortinarius sub păstrarea epitetului, de verificat în cartea sa Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum,Elias Fries: „Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum”, Editura Typographia Academica, Uppsala (1836-1838), p. 300 fiind și numele curent valabil (2021).

Taxon obligatoriu este Telamonia flexipes creat de micologul german Friedrich Otto Wünsche în 1877.Friedrich Otto Wünsche: Die Pilze. Eine Anleitung zu ihrer Kenntnis, Editura B. G. Teubner, Leipzig 1877, p. 123

Mai trebuie menționat că taxonul Cortinarius paleaceus descris de micologul german Johann Anton Weinmann (1782-1858) în 1836 drept Agaricus paleaceusJ. A. Weinmann: „Hymeno- et Gastero-Mycetes hucusque in imperio Rossico observatos”, Editura Academiei Imperiale [ruse] de Științe, Petropolis (St. Petersburg) 1836, p. 296 și transferat la genul Cortinarius de Elias Magnus Fries în 1838, este conform Checklist of the British & Irish Basidiomycota din 2005 între altele sinonim al buretelui descris aici.Checklist of the British & Irish Basidiomycota

De asemenea, toate celelalte încercări de redenumire precum variațiile descrise (vezi infocaseta) sunt acceptate sinonim.

Epitetul specific este derivat din cuvântul latin (= încovoiat, strâmb, a se încolăci),Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 482, ISBN 3-468-07202-3 referindu-se la aspectul piciorului.

Descriere thumb|left|260px|Bres.: Cortinarius paleaceus Pălăria: are un diametru între 2,5- 7 cm, este subțire (maximal 3 mm grosime), higrofană, la început în formă de clopot cu marginea răsucită în jos, devenind în scurt timp convexă până aplatizat convexă și cocoșată ascuțit în centru. Cuticula de un colorit diferit care poate fi gri de ardezie, gri-maroniu, galben-maroniu, brun-roșiatic sau brun închis și în centru mai închis este presărat, în primul rând în tinerețe, de solzișori flocoși și pustule de culoare albicioasă (resturi ale vălului parțial) ușor de șters și întunecând cu timpul. Culoarea se schimbă mereu ceva odată cu disimilitudinea umidității, astfel, cu cât vremea este mai secetoasă, cu atât mai mult devine mai deschisă. Cuticula, odată golașă, capătă un aspect mătăsos. Lamelele: subțiri și destul de aglomerate, cu lameluțe intercalate și parțial bifurcate sunt aderate slab bombat la picior, fiind învăluite la început de o cortină formată din fibre fine ca păienjeniș de culoare albă, fragment al vălului parțial. Coloritul inițial gri-brun deschis, devine apoi ruginiu până brun de scorțișoară. Muchiile drepte sunt ceva mai deschise în culoare. Piciorul: zvelt cu o lungime de 4-7 (10) cm și un diametru de 0,3-0,8 cm este destul de robust și fibros, plin, dar bătrân gol pe dinăuntru, mai mult sau mai puțin cilindric, adesea îndoit sau chiar curbat. Prezintă inițial o zonă inelară bătătoare la ochi albă, flocos solzoasă și repede trecătoare (resturile vălului). Astfel rămâne doar o zonă inelară insinuată albicioasă care desparte tija în aspect. Coloritul pe fundal ocru, brun-liliaceu până brun închis este zonat prin cordoane albicioase, neregulate, asemănătoare desenului pe pielea unei vipere precum de solzișori ai vălului de aceiași culoare, baza fiind aproape mereu ceva mai închisă. Carnea: de un colorit variabil între brun-gălbui, palid brun-bej și brun închis este subțire și destul de fibroasă, mirosul fiind doar în stadiu foarte tânăr neremarcabil, repede însă intens de mușcate și gustul, inițial blând, devine cu avansarea în vârstă mai mult sau mai puțin amar. Caracteristici microscopice: are spori elipsoidali în formă de migdale aspri și fin verucoși, cu o picătură mare uleioasă în mijloc, colorați gălbui, măsurând 8–10 × 5–6 microni. Pulberea lor este ruginie. Basidiile clavate cu 4 sterigme fiecare au o dimensiune de 30-35 x 7-9 microni. Cistidele (elemente sterile situate în stratul himenal sau printre celulele din pielița pălăriei și a piciorului, probabil cu rol de excreție) sunt mai scurte și în formă de măciucă cu vârfuri rotunjite. Cheilocistidele (elemente sterile situate pe muchia lamelor) și ele clavate sunt destul de umflate.Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XIV, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1930, p. + tab. 659 Reacții chimice: nu sunt cunoscute.Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 466, ISBN 3-85502-0450

Confuzii Specia poate fi confundată în special cu gemenul ei Cortinarius hemitrichus (necomestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 208-209, ISBN 3-405-12081-0 dar după ce își pierde solzii la bătrânețe și după ploi intense, de asemenea cu de exemplu Cortinarius anthracinus (necomestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 118-119 - 2, ISBN 88-85013-25-2 Cortinarius bibulus sin. Cortinarius pulchellus (necomestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 234-235 - 2, ISBN 88-85013-25-2 Cortinarius brunneus (poate foarte toxic),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 216-217, ISBN 3-405-12081-0 Cortinarius casimirii (necomestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 208-209, ISBN 88-85013-37-6 Cortinarius evernius (necomestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 202-203 - 2, ISBN 88-85013-37-6 Cortinarius fasciatus (necomestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 266-267, ISBN 88-85013-46-5 Cortinarius flabellus (necomestibil),Paul Konrad, André Maublanc: „Les agaricales: Agaricaceae”, Editura Paul Lechevalier, Paris 1948, p. 229 Cortinarius fulvescens (necomestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 242-243, ISBN 88-85013-25-2 Cortinarius glandicolor (necomestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 212-213-1, ISBN 3-405-12081-0 Cortinarius uraceus (necomestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 210-211 - 2, ISBN 88-85013-37-6 Cortinarius variicolor (necomestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 216-217, ISBN 3-405-12116-7 Cortinarius vernus sin. Cortinarius erythrinus (necomestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 196-197, ISBN 88-85013-37-6 dar și cu Entoloma undatum (necomestibil)Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 272-273 - 2, ISBN 88-85013-37-6 sau Inocybe bongardii (otrăvitor).Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 226-227, ISBN 3-405-12081-0

Specii asemănătoare în imagini

Valorificare Ciuperca este văzută de mulți micologi necomestibilă singur din cauza calității minore a cărnii, mirosului și gustului. Dar este și suspectată, nu numai de Bruno Cetto, de a fi slab otrăvitoare. În cazul ingerării ar putea provoca tulburări gastrointestinale cu greață și vomă.PilzsucheBund Naturschutz, p. 14

Note

Bibliografie Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total) Norbert Arnold: „Morphologisch-anatomische und chemische Untersuchungen an der Untergattung Telamonia (Cortinarius, Agaricales), Editura IHW-Verlag, Eching 1993, ISBN: 978-3-9803-0834-2 Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4 Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8 Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4 Andreas Gminder: „Handbuch für Pilzsammler - 340 Arten Mitteleuropas sicher bestimmen“, ediția a 2-a, Editura‎ Franckh Kosmos Verlag, Stuttgart 2014, ISBN 978-3-440-14364-3 German Josef Krieglsteiner (ed.), Andreas Gminder: „Verbreitungsatlas der Großpilze Deutschlands (West)“, Editura Ulmer, Stuttgart 1991, ISBN 3-8001-3536-1 German Josef Krieglsteiner, Andreas Gminder: „Die Großpilze Baden-Württembergs“, vol. 5: „Ständerpilze. Blätterpilze III“, Editura Ulmer, Stuttgart 2010, ISBN 978-3-8001-3572-1 J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 116, ISBN 3-405-11568-2 Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „ Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe

Cortinarius flexipes, film Cortinarius flexipes, mai multe imagini

Categorie:Cortinarius Categorie:Micoriză Categorie:Ciuperci otrăvitoare Categorie:1801 în știință