Simion Alterescu, ulterior Simion Alterescu-Ierușalmi, () a fost un teatrolog, critic și istoric român al teatrului, de origine evreiască. A fost cercetător stiințific și profesor la Institutul de Istoria Artei din București. După 1987 a devenit și cetățean israelian.
Biografie Alterescu s-a născut la Constanța ca Simion Ierusalim și era fiul lui Aron Ierusalim, un mic comerciant evreu, și al soției acestuia, Clara.altmarius 2017 El a început studiile liceale la Constanța în anul 1932. În anii dictaturii lui Antonescu și ai legilor împotriva evreilor, a fost elev la Colegiul Onescu din București, deschis pentru elevi evrei.C. Safirman, L. Volovici 2007, p. 43 În anul 1945 a terminat studiile la Facultatea de Litere și Filologie a Universității din București.altmarius 2017
La începutul carierei a lucrat în sfera jurnalistică, integrându-se în anii regimului comunist în intelectualitatea privilegiată de guvernanții comuniști.F. Toma 2016 Pe parcursul carierei, Alterescu s-a conformat liniei ideologice a cercetării umaniste impuse de partidul comunist aflat la putere, dar, așa cum a apreciat Lucian Sinigaglia (2019), nu a împins aceasta la extreme, cum au făcut unii din confrații săi.L. Sinigaglia 2019 Între 1944 și 1946 a fost redactor la cotidianul comunist România liberă și între 1945 și 1946 secretar de redacție la Lumea.
Alterescu a debutat în critica teatrală în anul 1944 la revista Orizont, condusă de Sașa Pană.altmarius 2017 În anii 1946–1948 a fost redactor responsabil la revista Rampa, iar între 1948 și 1952 prim-redactor la revista Contemporanul. A fost un timp (1948–1951) inspector general în Ministerul Artelor, la Direcția Generală a Teatrelor, iar în perioada 1949–1964 a predat ca profesor și șef de catedră la Institutul de Teatru „I.L. Caragiale”. Din 1951 a fost și cercetător științific la secția de teatru a Institutului de Istoriei Artei. În anul 1971 a devenit doctor în istoria artei cu teza Arta actorului în teatrul românesc din epoca modernă. Alterescu a continuat pe parcursul carierei sale să publice cronici de teatru în România literară, Scânteia, Contemporanul, Studii și cercetări de istoria artei etc.altmarius 2017
Eliberat de rigiditățile dogmatice ale începutului,altmarius 2017 Alterescu a scris mai târziu studiul Modalități de expresie în arta actorului contemporan și apoi cartea Actorul și vârstele teatrului românesc (1980), care și-a propus să fie o sinteză a principalelor momente din istoria spectacolului de teatru, din perspectiva evoluției artei actoricești.altmarius 2017 Lucrarea subliniază mai ales tipologia modalităților artistice interpretative.altmarius 2017
În 1987 Simion Alterescu a imigrat în Israel, unde și-a adăugat numele Ierușalmi, după numele său originar de familie. A murit în Israel în 1995.
Scrieri 1955 – Teatrul Național „I.L. Caragiale” 1852–1952 (monografie, Ed. Academiei Republicii Populare Romîne) – în colaborare cu Florin Tornea, prefață de George Oprescu 1959 – Teatrul în Romînia după 23 August 1944 (Ed. Academiei Republicii Populare Romîne) – colaborator 1965–1973 – Istoria teatrului în România (tratat în 3 volume, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, 1965, 1971, 1973) – redactor responsabil 1975 – Teatrul românesc contemporan 1944–1974 (Ed. Meridiane) – coordonator, în colaborare cu Ion Zamfirescu Modalități de expresie în arta actorului contemporan 1978 – Mic dicționar enciclopedic (Ed. Științifică și Enciclopedică) – colaborator 1980 – Actorul și vârstele teatrului românesc (Ed. Meridiane) 1985 – An Abridged History of the Romanian Theatre (Ed. Academiei Republicii Socialiste România) – coordonator, în colaborare cu Ion Cazaban, Anca Costa-Foru etc.
Ediții 1956 – Alexandru Kirițescu, Teatru (ESPLA) – studiu introductiv al editorului 1957 – Ion Luca Caragiale, Despre teatru (ESPLA) – prefața editorului
Traduceri din limba rusă Anatoli Surov, Cale liberă, 1949 – în colaborare cu M. Lazăr Tatiana Trifonova, I. Ehrenburg, Cartea Rusă, 1954 – în colaborare cu Petre Solomon Nikolai Barsamov, Aivazovski, ESPLA – Cartea Rusă, 1960 Boris Bednîi, Fetele, Editura pentru Literatură Universală, 1963 – în colaborare cu Tudor Țopa
Premii și onoruri 1975 – Premiul „I.L. Caragiale” al Academiei Române – pentru lucrarea Teatrul românesc contemporan
Note
Lectură suplimentară Costel Safirman și Leon Volovici (red.), Noi întâlniri la Ierusalim, Institutul Cultural Român, București, 2007
Legături externe Aurel Sasu, Dicționar biografic al literaturii române, Paralela 45, 2017 Biografia zilei:Simion Alterescu, 3 mai 2017 pe situl Altmarius - cultură și spiritualitate pe situl Bibliotecii județene Dinicu Golescu din Argeș - BJAG Florin Toma, „Two Theatrical Paradigms: Communism and Post-December Reality. Tendencies in the Evolution of the Present Day Theatrical Phenomenon ”, vol. 2016 158, 2016, doi:10.7237/sjpsych/158 Lucian Sinigaglia, „Universul teatral bucureștean și politicile culturale după 23 August 1944. Prin furtunile realismului socialist”, în Studii și cercetări de istoria artei, 2019, tom 13,57
Categorie:Nașteri în 1921 Categorie:Nașteri pe 2 mai Categorie:Decese în 1995 Categorie:Teatrologi români Categorie:Istorici români ai culturii Categorie:Istorici evrei români Categorie:Traducători din rusă Categorie:Jurnaliști români Categorie:Jurnaliști evrei Categorie:Absolvenți ai Universității din București Categorie:Profesori universitari români