Mumford & Sons este o formație britanică de folk rock formată la Londra în 2007. Trupa este alcătuită din (voce, chitară electrică, chitară acustică, baterie), Ben Lovett (voce, claviaturi, pian) și (voce, chitară bas, contrabas). Cântârețul la banjo a părăsit trupa în 2021.
Mumford & Sons au lansat șase albume de studio: (2009), (2012), (2015), (2018), (2025) și (2026). Debutul lor, , a ajuns pe locul doi în UK Albums Chart și în Billboard 200 din SUA, după care și au debutat ambele pe locul întâi în Regatul Unit și SUA, primul devenind cel mai rapid vândut album rock al deceniului, ceea ce a făcut ca ei să fie aleși pentru concertul principal de la . Trupa a mai lansat și trei albume live: (2011), (2012) și (2017).
Formația a câștigat o serie de premii muzicale de-a lungul carierei, aducându-le Brit Award pentru în 2011, o nominalizare la Mercury Prize și șase nominalizări la premiile Grammy. Spectacolul live de la ceremonia de decernare a premiilor Grammy din 2011 alături de Bob Dylan și a dus la o creștere a popularității în SUA. Pentru , a primit opt nominalizări la Grammy și a câștigat premiul Grammy pentru albumul anului. A câștigat și premiul Brit pentru în 2013 și un premiu Ivor Novello pentru realizări internaționale în 2014.
Istorie
Primii ani (2007–2009) Mumford & Sons a fost formată la sfârșitul anului 2007 de multi-instrumentiștii , Ben Lovett, și . Membrii trupei cântă la chitară acustică, la tobe, la instrumente cu claviaturi, la chitară bas și la instrumente populare tradiționale, cum ar fi banjo, mandolină și . Numele trupei se bazează pe faptul că Marcus Mumford este cel mai vizibil membru, cel care organizează trupa și spectacolele. Lovett a arătat și că denumirea este menită să evoce o senzație de „nume de veche afacere de familie”.Collis, Clark (4 March 2011).
Cam în aceeași perioadă, mai multe formații similare își creșteau vizibilitatea în vestul Londrei, ceea ce a dat naștere noțiunii de „scena folk din vestul Londrei”. Mumford consideră această caracterizare drept o exagerare — doar s-a întâmplat ca Mumford & Sons și alte câteva formații folk să funcționeze în aceeași zonă generală la acea vreme. Într-un interviu pentru , Marcus Mumford spunea: „[nici] nu prea este folk. Da, o parte este, dar cu siguranță nu este o «scenă». Cineva s-a entuziasmat prea mult de câteva trupe care locuiesc pe o rază de o sută de mile și le-au pus într-o cutie să le vândă la pachet. Este o comunitate, nu o scenă. Nu este ceva exclusivist”. Dezvoltat în același mediu muzical și cultural, sunetul formației Mumford & Sons a fost comparat cu cel al unor artiști precum , Johnny Flynn și , în a cărei formație de suport fuseseră în trecut Marshall, Mumford și Dwane.Walker, Tim (28 July 2008).
La începutul lui 2008, trupa a început să lucreze cu managerul Adam Tudhope, care, în cadrul companiei de management Everybody's, îi reprezenta și pe Keane și pe Laura Marling. Prin legătura cu Tudhope, Mumford & Sons a fost expusă viitorului ei A&R de la Island, Louis Bloom, care a început să o monitorizeze. Bloom a declarat pentru că formația este încă într-o stare incipientă și că nu este încă pregătită pentru un acord cu o casă de discuri: „Nu era nimeni acolo pentru ea, doar câțiva prieteni și aveau nevoie de timp să se dezvolte. În următoarele șase luni, am continuat să-i văd și ei literalmente câștigau fani de fiecare dată.”
În februarie 2008, trupa a încheiat un turneu extins în Regatul Unit, cu sprijinul lui , , și alții. Luna iunie 2008 a marcat prima apariție a trupei la . A făcut și un turneu în Australia cu Laura Marling, a cărei lipsă de înclinație pentru interacțiunea cu publicul l-a încurajat pe Mumford să treacă în centrul atenției. Experiența a ajutat la pregătirea atitudinii sale față de publicul formației Mumford & Sons, aceea de a interacționa frecvent și de a încerca să creeze o atmosferă comodă, destinsă.Betts, Marianne (25 March 2010). Primul proiect al lui Mumford & Sons a fost un EP intitulat , care a fost finalizat abia după un an și a fost lansat în noiembrie 2008 la Chess Club Records.
(2009–2012) Pe tot parcursul anului 2008 și la începutul lui 2009, Mumford & Sons au cântat în locații mici, cel mult medii din Regatul Unit și SUA, expunând publicul la melodiile de pe și la alte materiale care aveau să devină în cele din urmă . Trupa a înregistrat în cele din urmă cu , care a produs albume cu artiști precum .Betts, Marianne (25 March 2010). La acea vreme, membrii trupei nici măcar nu dețineau propriile instrumente – la început, când au apărut la sesiunile de înregistrare cu mâinile goale, Dravs a vrut să-i trimită acasă. Singura piesă din care a fost inclusă pe a fost „”. Formația a declarat pentru că și-a autofinanțat albumul pentru a evita compromisurile artistice și tehnice care se întâmplă uneori la proiectele finanțate de studio. Ei au plecat apoi din nou în turnee ca formație de suport pentru Laura Marling în 2009, iar Mumford & Sons a contribuit cu muzicieni la albumul ei din 2010, . stanga|miniatura| Mumford & Sons cântând la Festivalul Dot to Dot din Bristol pe În august 2009, Mumford & Sons a semnat un acord de licențiere cu Island Records pentru Regatul Unit, cu în Australia și Noua Zeelandă, cu în America de Nord și în restul lumii, precum și prin intermediul propriei case de discuri, Gentlemen of the Road. Patronul Dew Process, Paul Piticco a semnat cu trupa după ce a fost prezent la un recital în SUA în 2009 și a apreciat abordarea lor „cinstită” și sunetul unic.Betts, Marianne (25 March 2010). Albumul lor de debut a fost lansat pe , cu „Little Lion Man” drept single principal.
de la a spus că „Little Lion Man” este pentru el săptămânii, iar într-un alt interviu cu formația, s-a corectat „ce «a săptămânii»? este piesa mea preferată din tot anul”. DJ de la a făcut „” disc de reacție în ziua de , înainte de a-l numi „cea mai tare piesă din lume” în seara următoare.
În primul lor recital la o televiziune americană, trupa a cântat „” în emisiunea CBS pe . Această apariție a fost urmată de interpretarea piesei „” la pe . Mumford & Sons au avut succes comercial în Australia și Noua Zeelandă. În ianuarie 2010, „Little Lion Man” ajunsese pe primul loc în topul pentru tot anul 2009, la cea mai mare distanță de locul doi din istoria topului.Gregg, Natalie (27 January 2010). În noiembrie 2010, trupa a câștigat un premiu ARIA Music pentru cel mai popular artist internațional.Collett-White, Mike (20 November 2010). a ajuns pentru prima dată pe locul 9 în topurile din Noua Zeelandă în octombrie 2010 și, ulterior, a ajuns pe primul loc în clasament în ianuarie 2011, datorită popularității single-urilor de pe album."International Charts: Mumford & Sons' Sigh No More rallies around globe".
Într-un interviu din martie 2010, a anunțat că Mumford & Sons va apărea pe viitorul său album de colaborare.Uricheck, Mark (15 March 2010). Marcus Mumford a confirmat acest lucru într-un interviu în aceeași lună, declarând: „sunt mai încântat de asta decât de orice până acum în viața mea”.Betts, Marianne (25 March 2010). Mumford & Sons a interpretat piesa „Days/This Time Tomorrow” împreună cu Davies pe la emisiunea la BBC. miniatura| Marcus Mumford și Winston Marshall pe scena din Brighton, În decembrie 2010, Mumford & Sons a obținut nominalizări la premiile Grammy pentru cel mai bun artist nou și cel mai bun cântec rock („”). Deși nu a câștigat niciun premiu, trupa a interpretat single-ul „” la ceremonia Grammy. Prestația lor a atras atenția pozitivă din partea mass-media și a sporit vizibilitatea pentru — vânzările din SUA au crescut cu 99% în perioada următoare ceremoniei din februarie 2011.Gundersen, Edna (24 February 2011). Ulterior, albumul a ajuns pe locul doi în UK Albums Chart și în Billboard 200 din SUA.
Pe , în colaborare cu Dharohar Project și , Mumford & Sons a lansat un album EP înregistrat în Delhi, India. Albumul a fost înregistrat într-un studio improvizat cu muzicieni tradiționali rajastanezi și include patru colaborări, inclusiv combinații multiculturale din „” de Marling și „” de la Mumford & Sons. a fost de 4 ori cu platină în Regatul Unit, și de 2 ori cu platină în SUA.
Trupa a continuat să crească în popularitate în 2011, câștigând mai multe premii majore și fiind cap de afiș pentru spectacole și festivaluri mai mari. În februarie 2011, au primit un European Border Breakers Award pentru succesul lor internațional. Au primit un Brit Award pentru albumul britanic al anului cu și au interpretat „” la ceremonie.Collis, Clark (4 March 2011). Vânzările albumului în Regatul Unit au crescut după aceasta cu 266 la sută. În timpul unui turneu în Statele Unite, la începutul lui 2011, trupa a început să scrie cântece pentru albumul următor. Claviaturistul Ben Lovett a afirmat că atmosfera creativă din Nashville, Tennessee le-a ușurat procesul de compunere a cântecelor.Montgomery, James (17 February 2011). În timp ce cântau în Kansas City, Missouri, pe , prima oprire a turneului lor din SUA, trupa a anunțat că înregistrează un nou album, care urma inițial să fie lansat la sfârșitul anului 2011.
În aprilie 2011, formația a mers împreună cu și în turneul inaugural , care a fost inspirat de turneul din 1970 efectuat în Canada, printre alții, de , Janis Joplin, The Grateful Dead și . Călătorind exclusiv pe calea ferată în vagoane de epocă, cele trei formații au concertat în șase „locații unice în aer liber” pe parcursul unei săptămâni, începând cu Oakland, California. Ketch Secor de la a declarat pentru că a fost „parcă ne-am fi lăsat toate bagajele acasă și am luat doar instrumentele”, compunând adesea melodii noi în tren. „Noi eram doar pe șinele acelea vechi care zdrăngăneau. A fost o odisee pe calea ferată care i-ar fi făcut pe și pe Doc să-și ridice pălăriile și să sufle în fluiere”, spunea el. Au apărut în documentarul muzical , regizat de Emmett Malloy, filmat în acea călătorie și care a avut premiera în martie 2012 la (SXSW Film) din Austin, Texas "SXSW Film Announces 2012 Features Lineup; 'Big Easy Express' to Close Festival" by Nigel M. Smith, IndieWire.com; 1 February 2012. — unde a câștigat premiul Headliner Audience Award.Fernandez, Jay A. (19 March 2012). Filmul a câștigat și „cel mai bun videoclip în format prelungit” la premiile Grammy 2013.
Mumford & Sons au cântat la Festivalul de la Glastonbury pe , apoi au pornit într-un turneu nord-american în care au interpretat frecvent melodii de pe următorul album. Ei au înregistrat două melodii pentru adaptarea după realizată de , dintre care una (intitulată „Enemy”) este prezentată în timpul genericului de final. În iunie 2012, Mumford & Sons au contribuit cu melodia „Learn Me Right” împreună cu Birdy la filmul Pixar Brave.
(2012–2013) Mumford & Sons și-au lansat al doilea album de studio, , pe , cu 12 melodii și o ediție de lux care conține trei melodii exclusive. Single-ul principal „” a avut premiera în emisiunea BBC Radio 1 a lui Zane Lowe pe . Pe , Mumford & Sons și-au înregistrat concertul de la din Colorado. Concertul a fost lansat ulterior pe DVD, vinil și pe iTunes sub titlul „”. Interpretarea piesei „” din concert a fost lansată înaintea DVD-ului din ca videoclipul oficial pentru cântec. Pe , trupa a interpretat două melodii de pe noul album, „” și „”, la Saturday Night Live. miniatura| Mumford & Sons cântă la Brit Awards 2013 pe O2 Arena din Londra, a debutat pe primul loc în UK Albums Chart și în US Billboard 200. A devenit cel mai rapid vândut album din 2012 în Regatul Unit, vânzând peste 158.000 de exemplare în prima sa săptămână și a fost cel mai vândut debut al oricărui album în 2012 în SUA, vânzându-se în 600.000 de exemplare în prima săptămână și în peste un milion în întreaga lume. În decembrie 2012, Winston Marshall a spus pentru NME că trupa repetă și compune pentru următorul album.