miniatura|Intrarea în clădire în 2012, înainte de a deveni închisoare.Sediul fostei fabrici și centru artistic Izoleațiia () este utilizat ca închisoare în Donețk, Ucraina, după capturarea orașului în 2014 de către forțele armate ruse și formațiunile separatiste pro-ruse. Închisoarea a fost înființată după ce reprezentanții Republicii Populare Donețk (RPD) au confiscat situl Fundației de Arte Izoleațiia și l-au transformat într-un obiectiv închis al Ministerului Securității de Stat al RPD.

Izoleațiia funcționează, de asemenea, ca centru de antrenament pentru combatanții RPD și ca spațiu de depozitare pentru vehicule, echipamente militare și armament.

Închisoarea are caracter secret, întrucât deținuții sunt condamnați de instanțe ilegale ale RPD, fără investigații adecvate și fără garanții procedurale. Numeroase mărturii indică faptul că deținuții din Izoleațiia au fost forțați să facă mărturisiri sub tortură.

Istorie Clădirea a fost construită în 1955 ca fabrică de prelucrare a bumbacului mineral brut, fiind ulterior adaptată pentru producerea de plăci cusute din bumbac mineral, vată minerală, fibre bazaltice, carton bazaltic, covoare bazaltice și alte materiale izolatoare pe bază de bazalt. Fabrica a fost închisă în 1990.

Între 2010 și 2014, situl a fost ocupat de , o platformă dedicată artelor contemporane și proiectelor creative. Denumirea organizației artistice provine de la cea a fostei fabrici și a produsului său principal, izolația, având totodată și sensul de „izolare”.

Sechestrarea sitului Fundației Izoleațiia La 9 iunie 2014, reprezentanți înarmați ai RPD au ocupat situl Fundației Izoleațiia. Potrivit lui Roman Lyagin, participant la acțiune, incinta era necesară pentru depozitarea ajutorului umanitar provenit din Federația Rusă.

Potrivit lui Leonid Baranov, ministrul Securității de Stat al RPD la acea vreme, confiscarea perimetrului Fundației Izoleațiia a fost motivată și ideologic, considerându-se că valorile promovate de fundație ar fi dăunătoare pentru RPD.

Fondatoarea Fundației Izoleațiia, Liubov Mikhailova, a subliniat că infrastructura complexului a jucat, de asemenea, un rol important, întrucât acesta reprezenta un perimetru dezvoltat de aproximativ 7,5 hectare.

Conform raportului DRA și al Inițiativei Media pentru Drepturile Omului, batalionul Vostok s-a instalat în incintă în iunie 2014, iar prizonieri de război și ostatici civili au fost ulterior deținuți în complex.

Condiții Potrivit mărturiilor foștilor deținuți, birourile și subsolurile fostei fabrici au fost reamenajate ca celule de detenție, fiind dotate doar cu recipiente de aproximativ 5 litri folosite drept toalete improvizate. Unele dintre clădirile administrative au fost utilizate de personalul închisorii ca spații de interogatoriu și tortură.

Foștii prizonieri au remarcat că infrastructura Izoleațiia nu era adaptată pentru funcționarea ca unitate de detenție, iar condițiile de detenție au fost comparate, de către martori și organizații pentru drepturile omului, cu cele dintr-un lagăr de concentrare.

Deținuții erau obligați să muncească pentru gardieni, care recurgeau frecvent la violență fizică, iar aceștia erau privați de hrană, apă și îngrijire medicală.

Între 2014 și 2016, până la 100 de prizonieri puteau fi ținuți simultan în celulele subsolului. Izoleațiia nu dispunea de paturi sau toalete, astfel că deținuții utilizau recipiente din plastic pentru deșeuri. Până în 2017, nici celulele situate deasupra subsolurilor nu aveau toalete, iar prizonierii erau escortați într-o clădire separată de două ori pe zi pentru a le folosi. Accesul la toaletă putea fi retras ca formă de pedeapsă.

În iulie 2017, la inițiativa unuia dintre deținuți, unele celule au fost renovate și au fost instalate toalete și chiuvete; cu toate acestea, în mai multe clădiri — inclusiv în celulele de izolare și în așa-numita „celulă de lux” — condițiile au rămas neschimbate.

Potrivit raportului Biroului Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului pentru perioada 16 noiembrie 2019 – 15 februarie 2020, persoanele deținute în Izoleațiia au fost supuse torturii, inclusiv șocuri electrice, simulări de execuții și violență sexuală. Raportul menționează, de asemenea, că audierile erau efectuate de reprezentanți ai Ministerului Securității de Stat al RPD. Jurnalistul Stanislav Aseiev, deținut în Izoleațiia între 2017 și 2019, a sugerat că actele comise acolo ar putea fi calificate drept crime de război. El a relatat, de asemenea, cazuri de tortură care au dus la tentative de sinucidere în rândul unor prizonieri.

În timpul crizei ruso-ucrainene din 2021–2022, ministrul ucrainean de externe Dmytro Kuleba a declarat că închisoarea „continuă să funcționeze ca un lagăr de concentrare literal, în Europa secolului XXI”.

Prizonieri deosebiți În 2014, peste 100 de prizonieri erau deținuți în Izoleațiia. Printre persoanele deținute s-au numărat Dmitrii Potekhin, Valentina Buchok, Galina Gaeva și jurnalistul Stanislav Aseiev.

Cazul Roman Lyagin În iunie 2019, Roman Lyagin a fost reținut de reprezentanții Serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU). Acesta a fost acuzat de participare la o organizație teroristă, încălcarea integrității teritoriale a Ucrainei și trădare, pentru rolul său în organizarea referendumului privind statutul RPD, ale cărui rezultate nu au fost recunoscute de Ucraina, Uniunea Europeană sau Statele Unite ale Americii.

Lyagin a fost, de asemenea, implicat în confiscarea sitului Fundației Izoleațiia de către RPD. Reprezentanții Fundației și foștii prizonieri susțin că acesta este personal responsabil pentru transformarea sitului într-o închisoare secretă, însă Tribunalul Șevcenkivski din Kiev nu a recunoscut Fundația sau foștii deținuți ca parte vătămată în dosar.

Propagandă Fotografii și materiale video produse la Izoleațiia au prezentat combatanți ai ISIL alături de membri ai batalionului ucrainean Azov. O investigație realizată de jurnaliștii BBC, cu ajutorul Wikimapia, a identificat locul filmării și a concluzionat că materialul era fals, fiind un exemplu de dezinformare.

Lucrări creative 2018: colecție de eseuri de Stanislav Aseiev, V izoliatsii („În izolare”). 2020: film documentar, Kontstabir „Izoliatsiia” („Lagărul de concentrare Izoliatsiia”), regia Sergii Ivanov. Stanislav Aseiev (2021), Lagărul de tortură de pe Strada Paradisului, trad. Nina Murray și Zenia Tompkins, Lviv: The Old Lion, Wikidata Q107392497

Note

Categorie:Războiul Ruso-Ucrainean