Henric al II-lea (în , ), aparținând Casei de Andechs, a fost margraf al Istriei și Carniolei (1204–1228) și conte de Stein (Kamnik în Craina Superioară). Prin căsătorie posesiunilor sale li s-a adăugat Marca Vindica.

Biografie Henric a fost al doilea fiu al ducelui Berthold al IV-lea de Andechs-Merania (d. 1204) și al soției sale, Agnes de Rochlitz (d. 1195), fiica margrafului Dedi al III-lea cel Gras aparținând Casei de Wettin.

La moartea tatălui său în 1204 Henric a preluat margrafiatul Istria-Carniola și posesiunile de la sud de Dunăre. Republica Venețiană cârmuia însă efectiv peninsula Istria făcând dificilă situația lui Henric.

Cel târziu în 1207 Henric s-a căsătorit cu Sofia, moștenitoarea contelui Albert de Weichselburg, care a adus familiei Andechs proprietăți uriașe în Marca Vindica. Cei doi nu au avut copii.

În 1208 Henric a avut ghinionul de a se afla în locul nepotrivit la momentul nepotrivit: la nunta fratelui său, Otto de Merania, la Bamberg regele romano-german Filip al Suabiei a fost asasinat, iar Henric a fost acuzat de implicare în complot. Din perspectiva actuală aceasta presupunere perfidă, lansată de familia Wittelsbach, a avut ca efect declinul rapid al Casei de Andechs (loială familiei Hohenstaufen). În același an Henric și fratele său, episcopul Ekbert de Bamberg (d. 1237), au pierdut toate posesiunile, drepturile, demnitățile și veniturile, iar în 1209 au fost ostracizați și nevoiți să se refugieze la sora lor, Gertruda de Merania, soția regelui Andrei al II-lea al Ungariei.

În noiembrie 1220, în timpul festivităților dedicate încoronării împăratului Frederic al II-lea, a fost menționată în documente prezența lui Henric la curtea acestuia. Deși nevinovăția sa a fost recunoscută, eforturile sale pentru recuperarea proprietăților au avut succes doar parțial, în ciuda sprijinului dat de frații săi și de ducele Leopold al VI-lea al Austriei. Disputele cu ducele Ludovic al Bavariei au continuat până la moartea lui Henric. Margrafiatul Istria a rămas atașat Patriarhiei de Aquileia.

În 1211 Ekbert și-a reluat funcția de episcop și în același an Henric și-a recăpătat posesiunile în Windischgraz, dar nu pe cele din Bavaria și Tirol. El a păstrat legătura cu Patriarhatul Aquileia (unde fratele său Berthold fusese patriarh între 1218 și 1251) și cu Leopold al VI-lea, ducele Austriei și Stiriei, și s-a aflat mai ales în teritoriile sale și ale soției sale Sofia, în Stiria Inferioară și Carniola. În 1220 a participat ca martor la acordarea fostului său margrafiat lui Berthold.

În mai 1228 s-a ajuns la o înțelegere între Henric și ducele Ludovic al Bavariei, prin care Henric și-a recuperat parțial proprietățile din Bavaria, dar el a murit în iulie același an în Windischgraz și a fost înmormântat în Mănăstirea Dießen (dieceza Augsburg). Fratele său Otto a moștenit vechile posesiuni bavareze ale lui Henric, iar domeniile familiei Weichselburg au revenit văduvei sale, Sofia, pentru o scurtă perioadă de timp.

Note

Bibliografie

Jonathan R. Lyon: Princely Brothers and Sisters: The Sibling Bond in German Politics, 1100–1250, Editura Cornell University Press, London, 2013, .

Categorie:Nașteri în 1175 Categorie:Decese în 1228 Categorie:Decese pe 18 iulie Categorie:Casa de Andechs Categorie:Istoria Croației