Alain Fabien Maurice Marcel Delon () a fost un actor și producător francez. Este unul dintre cei mai cunoscuți actori din cinematografia franceză și sex simbol al anilor '60, '70 și '80. În 1985, a câștigat Premiul César pentru cel mai bun actor pentru interpretarea sa din Notre histoire (1984). În 1991, a primit Legiunea de Onoare a Franței. La cel de-al 45-lea Festival Internațional de Film de la Berlin, a câștigat Ursul de Aur de Onoare. La Festivalul de Film de la Cannes 2019, a primit Palme d'Or de onoare.
Delon a obținut critici elogioase pentru roluri din filmele În plin soare (1960), Rocco și frații săi (1960), Eclipsa (1962), Ghepardul (1963), Samuraiul (1967), Piscina (1969), Cercul roșu (1970), Polițistul (1972) și Monsieur Klein (1976). De-a lungul carierei sale, Delon a lucrat cu mulți regizori, printre care Luchino Visconti, Jean-Luc Godard, Jean-Pierre Melville, Michelangelo Antonioni și Louis Malle. În 1973 Delon a înregistrat popularul duet „Paroles, paroles” cu Dalida. A dobândit cetățenia elvețiană în 1999.
Primii ani Alain Delon s-a născut în Sceaux, Seine (astăzi Hauts-de-Seine), Île-de-France, o suburbie bogată a Parisului. Părinții săi, Édith (născută Arnold; 1911–1995) și Fabien Delon (1904–1977), au divorțat când Delon avea patru ani. Ambii s-au recăsătorit și, drept urmare, Delon are o soră vitregă și doi frați vitregi. Bunica lui paternă era corsicană, din Prunelli-di-Fiumorbo. Când părinții săi au divorțat, Delon a fost trimis să locuiască cu părinți asistenți; după ce aceștia au murit, părinții lui Delon au preluat custodia comună asupra lui, dar aranjamentul s-a dovedit nesatisfăcător. Delon a urmat un internat catolic, prima dintre mai multe școli din care a fost exmatriculat din cauza comportamentului indisciplinat. Delon a părăsit școala la 14 ani și a lucrat pentru o scurtă perioadă în măcelaria tatălui său vitreg. S-a înrolat în Marina Franceză trei ani mai târziu, la vârsta de 17 ani, iar în perioada 1953-1954 și-a servit țara ca pușcaș marin în Primul Război din Indochina.
Cariera timpurie În 1956, după serviciul naval, Delon s-a întors în Franța, unde a lucrat ca ospătar, portar, secretar și asistent de vânzări. În acest timp, s-a împrietenit cu actrița Brigitte Auber cu care a făcut o călătorie la Festivalul de Film de la Cannes, unde avea să înceapă cariera lui în film.
Primele roluri în film La Cannes, Delon a fost văzut de un căutător de talente pentru David O. Selznick. După un test de ecran, Selznick i-a oferit un contract, cu condiția să învețe engleza. Delon s-a întors la Paris pentru a studia limba, dar când l-a întâlnit pe regizorul francez Yves Allégret, a fost convins că ar trebui să rămână în Franța pentru a-și începe cariera. Selznick i-a permis lui Delon să-și anuleze contractul, iar Allégret l-a ajutat să debuteze în filmul cu Edwige Feuillère, Quand la femme s'en mêle (1957) (Când se amestecă femeia). Marc Allégret l-a distribuit în Sois belle et tais-toi (1958), în care a jucat și tânărul Jean-Paul Belmondo. Apoi i s-a dat primul său rol principal, alături de Romy Schneider în filmul romantic de epocă, Christine (1958), bazat pe un roman de Arthur Schnitzler. El și Schneider au început în viața reală o poveste de dragoste foarte mediatizată. Filmul a fost pe locul șaptesprezece în lista celor mai populare filme la box office-ul francez în acel an.
Consacrare profesională
Delon a primit rolul principal în comedia Faibles femmes (1959). Acesta a fost un mare succes în FranțaMovie box office information at Box Office Story și primul dintre filmele lui Delon care a fost văzut în America. Delon a fost de câteva ori la New York pentru a promova filmul. Era un prieten cunoscut al gangsterului de origine sârbă Vojislav Stanimirovic."FOX BUYS CONCERN IN JOHANNESBURG: Film Company in Africa Acquired for $1,125,000 -- 'Anatomy of Murder' Here!" by HOWARD THOMPSON. The New York Times, 2 July 1959, pg. 15.
Faimă internațională
Delon a realizat apoi două filme care i-au asigurat reputația internațională. În 1960, a apărut în filmul lui René Clément În plin soare, bazat pe romanul Talentatul domn Ripley de Patricia Highsmith. Delon l-a jucat pe protagonistul Tom Ripley, care a fost apreciat de critici; Highsmith a fost un fan al portretizării sale.Peary, Gerald. Interview with Patricia Highsmith , geraldpeary.com; accessed 8 February 2018. Filmul a fost un succes în Franța și în circuitul caselor de artă din țările de limbă engleză. Apoi a jucat rolul principal în Rocco și frații săi (1960) în regia lui Luchino Visconti. Criticul Bosley Crowther de la The New York Times a scris că munca lui Delon a fost „înduioșător de flexibilă și expresivă”.Crowther, Bosley. The New York Times, film review, 28 January 1961.
Delon și-a făcut debutul pe scenă în 1961 în piesa lui John Ford „Ce păcat că-i târfă”, alături de Romy Schneider la Paris. Visconti a regizat producția care a doborât recordurile de box office."POWERLESS GALLIC CRITICS: Parisian Theatregoers Flock to Play That Is Slashed And Stay Away From Another That Is Hailed" by JEAN-PIERRE LENOIR PARIS. The New York Times 4 June 1961, pg. X3. S-a reunit cu René Clément în comedia italiană despre fascism, Bucuria de a trăi (1961). A fost un succes minor. Mai popular a fost un film de antologie cu vedete, Les Amours célèbres (1961), unde a jucat alături de Brigitte Bardot. În această perioadă, Delon a fost menționat ca o posibilitate pentru obținerea rolului principal în Lawrence al Arabiei."Two Stars Signed for 'Lawrence' Film" Hopper, Hedda. Chicago Daily Tribune 22 March 1961: b5. Peter O'Toole a fost ales în cele din urmă, dar apoi Delon a semnat cu Seven Arts pentru un acord cu patru filme, inclusiv un film internațional cu buget mare despre povestea lui Marco Polo și Regele Parisului, despre Alexandre Dumas. Niciunul dintre proiecte nu s-a realizat. În schimb, a fost distribuit de Michelangelo Antonioni alături de Monica Vitti în Eclipsa (1962), un succes major de critică, însă publicul care a văzut filmul n-a fost numeros. Mai popular a fost un alt film, Dracul și cele 10 porunci (1963), unde Delon a jucat cu Danielle Darrieux.
MGM Producătorul Jacques Bar făcea un film cu Jean Gabin, cu sprijinul MGM, intitulat Any Number Can Win (1963). Co-starul alături de Gabin trebuia să fie Jean-Louis Trintignant până când Delon l-a influențat pe Bar pentru a obține acest rol. A luat drepturile de distribuție a filmului în anumite țări în locul unui salariu. Deoarece acest lucru nu se mai făcuse niciodată în Franța, aceasta a fost cunoscută sub numele de „metoda lui Delon”. Pariul a dat roade bune, Jean Gabin afirmând mai târziu că Delon a câștigat de 10 ori mai mulți bani decât a câștigat el. Cu toate acestea, în 1965, Delon a susținut că „nimeni altcineva nu a mai încercat-o de atunci și a făcut bani”.
Această experiența i-a dat lui Delon gustul pentru producție. A semnat un contract pentru cinci file cu MGM, dintre care Any Number Can Win a fost primul. Reputația sa a crescut atunci când a lucrat din nou cu Visconti pentru Il Gattopardo (Ghepardul) cu Burt Lancaster și Claudia Cardinale. Acesta a fost al șaptelea mare succes al anului în Franța; Any Number Can Win a fost al șaselea. Ghepardul a fost, de asemenea, ecranizat în SUA prin 20th Century Fox. Delon era acum una dintre cele mai populare vedete din Franța. A jucat într-un swashbuckler, Laleaua neagră (1964), un alt film de succes.
Les Félins (1964), care l-a reunit cu Rene Clement și cu Jane Fonda în rol principal, a fost filmat în versiunile franceză și engleză. Acesta din urmă a fost distribuit de MGM, dar nu a fost un succes.French Movie Actor Bears Resemblance to Jimmy Dean Tinee, Mae. Chicago Tribune 16 February 1964, pg. G15. În 1964, Cinémathèque Française a organizat o expoziție a filmelor lui Delon, iar Delon a înființat o companie de producție, Delbeau Production, cu Georges Beaume. Ei au produs un film numit L'insoumis (1964), unde Delon a jucat rolul unui asasin OAS. A trebuit reeditat din cauza unor probleme legale. În ciuda faptului că a fost distribuit de MGM, audiența a fost mică.
Star Hollywood Distribuit ca „Latin Lover”, Delon și-a petrecut următorii câțiva ani concentrându-se pe realizarea filmului la Hollywood și a spus în 1965 că vrea să facă un film în America și unul în Europa în fiecare an. El a mai spus că accentul lui l-a împiedicat să joace anumite roluri: „Din cauza accentului meu nu aș încerca să joc americani. Lucrez la eliminarea inflexiunilor distincte franceze din discursul meu, astfel încât să pot juca toate naționalitățile continentale.
A început cu un mic rol într-o antologie cu vedete pentru MGM, intitulată The Yellow Rolls-Royce (1965), alături de Shirley MacLaine. A fost popular, deși Delon nu avea nimic de făcut. A avut primul său rol principal în limba engleză în Once a Thief, unde a jucat împreună cu Ann-Margret. A fost bazat pe un roman al lui Zekial Marko care scrisese Any Number Can Win, dar nu a avut același succes. A fost finanțat de MGM, care a anunțat că Delon va apărea într-un western Ready for the Tiger regizat de Sam Peckinpah, dar filmul nu a fost niciodată realizat. În schimb, Delon a semnat un contract de trei filme cu Columbia, pentru care a apărut în filmul de acțiune cu buget mare Lost Command (1966), jucând un membru al Legiunii Străine Franceze, alături de Anthony Quinn și Claudia Cardinale.
Studioul a anunțat, de asemenea, că va apărea în filmul Cervantes, dar acest lucru nu a fost realizat niciodată. Universal Studios l-a folosit pe Delon într-un western, Texas Across the River, unde a jucat alături de Dean Martin. Ray Stark a vrut să-l folosească în Noaptea iguanei și Proprietate condamnată. Nu a apărut în nici unul dintre acestea, dar a jucat în Is Paris Burning? regizat de René Clément, jucându-l pe Jacques Chaban-Delmas. Acesta a fost un succes uriaș în Franța, dar a avut o performanță dezamăgitoare la box office-ul SUA – la fel ca toate filmele lui Delon finanțate de Hollywood. Delon a rămas o vedetă masivă în Franța. Alături de Steve McQueen și Sean Connery, a fost unul dintre cele mai mari vedete din Japonia.Reisfeld, Bert. "Japan Film-makers Make Little Go Long Way", Los Angeles Times 12 September 1965, pg. N5. Cu toate acestea, el nu a putut face progrese în SUA.
Întoarcerea în Franța
După șase filme la Hollywood, Delon s-a întors în Franța pentru a face Aventurierii alături de Lino Ventura. A fost unul dintre cele mai populare filme ale lui Delon din anii 1960, dar nu a fost popular în America de Nord. Urma să lucreze din nou cu Visconti în Străinul, dar nu a ajuns să îl joace.A.H. WEILER., "The Devils' Get a Movie Angel", The New York Times 21 November 1965, pg. X11. În schimb, a apărut pe scena din Paris, Les Yeux Creves și a făcut Samuraiul cu Jean-Pierre Melville, film care a devenit un alt clasic.
A jucat rolul unui amnezic în Diaboliquement vôtre (1967) pentru Julien Duvivier și a avut un rol într-un alt film antologie, Povestiri extraordinare (1968); segmentul său a fost regizat de Louis Malle și a jucat împreună cu Brigitte Bardot. Delon a mai avut o încercare de cinema în limba engleză cu The Girl on a Motorcycle (1968) cu Marianne Faithfull pentru regizorul Jack Cardiff. A fost un film de succes surpriză în Marea Britanie."John Wayne-money-spinner" The Guardian, 31 December 1968. Mult mai popular la box office-ul francez a fost La revedere, prietene (Adieu l'ami), unde Delon și Charles Bronson i-au jucat pe foști legionari care se implică într-un furt. Filmul l-a ajutat pe Charles Bronson să se transforme într-un adevărat star în Europa."REX REED REPORTS: Don't page Bronson now--unless you have a million" Reed, Rex. Chicago Tribune, 23 July 1972: j7.Bronson Stars in Europe. Knapp, Dan. Los Angeles Times, 4 September 1971: a8.
Afacerea Marković și filme cu gangsteri