Eugène Louis Boudin () a fost unul dintre primii pictori peisagiști francezi care au pictat în aer liber. Boudin a fost un pictor de scene marine și expert în redarea a tot ceea ce se întâmplă pe mare și de-a lungul țărmurilor sale.
Pastelurile sale, sumare și economice, au adunat splendidul elogiu al lui Baudelaire; iar Corot l-a numit „Regele cerurilor”.Sterling, Charles and Salinger, Margaretta, French Paintings: A Catalogue of the Collection of the Metropolitan Museum of Art. XIX-XX Centuries, Volume 3, New York: Metropolitan Museum of Art, 1967, p. 134.
Biografie miniatura|249x249px| Le Havre, Portul (1884), Muzeul Brooklyn Născut la Honfleur, Boudin era fiul unui pilot de port, iar la vârsta de 10 ani, tânărul a lucrat pe un vapor cu aburi care circula între Le Havre și Honfleur. În 1835, familia s-a mutat la Le Havre, unde tatăl lui Boudin a deschis un magazin de papetărie și rame. Aici a lucrat tânărul Eugene, deschizându-și ulterior propriul magazin mic. Tatăl lui Boudin abandonase astfel navigația, iar fiul său a renunțat și el, neavând o vocație reală pentru ea, deși a păstrat până în ultimele zile un mare caracter de marinar: sinceritate, accesibilitate și inimă deschisă.
În magazinul său, în care erau înrămate poze, Boudin a intrat în contact cu artiștii care lucrau în zonă și a expus în magazin picturile lui și Jean-François Millet, care, împreună cu Jean-Baptiste Isabey și Thomas Couture pe care i-a cunoscut în acest timp, l-au încurajat pe tânărul Boudin să urmeze o carieră artistică. La 22 de ani a abandonat lumea comerțului, a început să picteze tot timpul și a călătorit la Paris în anul următor și apoi prin Flandra. În 1850 a câștigat o bursă care i-a permis să se mute la Paris, unde s-a înscris ca student în atelierul lui Eugène Isabey și a lucrat drept copist la Luvru. Pentru a-și completa veniturile, s-a întors adesea să picteze în Normandia și, din 1855, a făcut excursii regulate în Bretania. La 14 ianuarie 1863 s-a căsătorit cu bretona de 28 de ani Marie-Anne Guédès în Le Havre și și-a stabilit casa la Paris. stanga|miniatura|220x220px| Bărci cu pânze la Trouville (1884), Galeria de Artă a Universității Yale, Colecția domnului și doamnei Paul Mellon Maeștrii olandezi din secolul al XVII-lea l-au influențat profund și, la întâlnirea cu pictorul olandez , care își lăsase deja amprenta în cercurile artistice franceze, Boudin a fost sfătuit de noul său prieten să picteze în aer liber (). A mai lucrat cu Troyon și Isabey, iar în 1859 l-a întâlnit pe Gustave Courbet, care l-a prezentat lui Charles Baudelaire, primul critic care a adus talentele lui Boudin în atenția publicului când artistul și-a făcut debutul la Salonul de la Paris în 1859.
În 1857-1858, Boudin s-a împrietenit cu tânărul Claude Monet, pe atunci în vârstă de doar 18 ani, și l-a convins să renunțe la desenele sale caricaturale din adolescență și să devină pictor peisagist, ajutându-l să-i insufle mai târziu dragostea pentru nuanțe strălucitoare și jocul luminii pe apă evidente în picturile impresioniste ale lui Monet. Cei doi au rămas prieteni de-o viață, iar Monet a adus mai târziu un omagiu influenței timpurii a lui Boudin. Boudin s-a alăturat lui Monet și tinerilor săi prieteni la prima expoziție impresionistă din 1873, dar niciodată nu s-a considerat un radical sau inovator. alt=|dreapta|250x250px| Plaja de lângă Trouville, circa 1865 Atât Boudin, cât și Monet au trăit în străinătate în timpul războiului franco-prusac din 1870–71, Boudin în Anvers și Monet în Londra; din 1873 până în 1880 soții Boudin au locuit la Bordeaux. Reputația sa în creștere i-a permis să călătorească mult în acea perioadă, vizitând Belgia, Țările de Jos și sudul Franței. A continuat să expună la Saloanele de la Paris, primind o medalie de locul trei la Salonul de la Paris din 1881 și o medalie de aur la Expoziția Universală din 1889. În 1892, Boudin a fost numit cavaler al Legiunii de Onoare, o recunoaștere oarecum târzie a talentelor sale și a influenței asupra artei contemporanilor săi.
Spre sfârșitul vieții sale, după moartea soției sale în 1889, Boudin a petrecut fiecare iarnă în sudul Franței ca refugiu din cauza stării de sănătate, iar din 1892 până în 1895 a făcut excursii regulate la Veneția. În 1898, recunoscând că viața lui era aproape terminată, s-a întors la casa sa din Deauville, pentru a muri pe 8 august, în apropierea Canalului Mânecii și sub cerul Canalului pe care îl pictase atât de des. A fost înmormântat conform dorințelor sale în Cimitirul Saint-Vincent din Montmartre, Paris.
Moștenire Premiul Eugène Boudin este un premiu acordat de Société Nationale des Beaux-Arts.
Printre laureații acestui premiu au fost nominalizați următorii pictori: Maurice Boitel, în 1989.
Note
Referințe Acesta conține o discuție detaliată a lucrărilor sale. Gustave Cahen, Eugène Boudin (Paris, 1899); Arsène Alexandre, Essais ; Frederick Wedmore, Whistler și alții (1906).
Legături externe
Expoziția „ Impresii ale mării ” Galeriilor Rehs, care conține o biografie detaliată despre Eugène Boudin și imagini ale operei sale. Eugène Boudin - Lucrările complete , peste 800 de lucrări de Eugène Boudin Impresionismul: o expoziție centenară, un catalog de expoziție de la Muzeul Metropolitan de Artă (disponibil online în format PDF), care conține material despre Boudin (p. 40-41) Intrare Boudin pe findagrave.com
Categorie:Nașteri în 1824 Categorie:Nașteri pe 12 iulie Categorie:Decese în 1898 Categorie:Decese pe 8 august Categorie:Impresionism Categorie:Pictori peisagiști francezi Categorie:Pictori francezi din secolul al XIX-lea