António Teixeira Carneiro Júnior () a fost un pictor, ilustrator, poet și profesor de artă portughez.
Biografie Născut într-o familie din clasa muncitoare, la vârsta de șapte ani, a fost părăsit de tatăl său și și-a pierdut mama nu mult timp după aceea. În 1879, a fost plasat într-un orfelinat condus de . Acolo a primit educația de bază și a luat primele lecții de desen. stanga|miniatura|325x325px| A Vida (Viață): Speranță, dragoste, dor (1900) Talentul său a fost remarcat devreme și datorită eforturilor profesorului său și a directorului școlii, a reușit să se înscrie la "Escola Superior de Belas-Artes do Porto" în 1884, unde a studiat cu pictorul João Marques de Oliveira până în 1888. În acel an, a împlinit optsprezece ani și a părăsit orfelinatul, începând sculptura sub îndrumarea lui , dar a revenit la pictură după sinuciderea lui Reis, intrând în atelierul lui João António Correia.Brief biography from the Centro de Arte Moderna @ the website, with a gallery of paintings and drawings. În 1891, a scris primele sale poezii și, doi ani mai târziu, s-a căsătorit. În 1895, s-a reunit cu tatăl său, care se întorsese din Brazilia.
Doi ani mai târziu, a putut să meargă la Paris după ce a primit o bursă sponsorizată de António Borges, marchiz de Praia e Monforte. A urmat cursurile Académiei Julien, studiind cu Jean-Paul Laurens și .Biography : "António Carneiro, Antigo Estudante da Academia de Belas-Artes do Porto" from the . În 1900, a câștigat o medalie de argint la Exposition Universelle pentru tripticul „Viața”. S-a întors la Porto în 1911 și a devenit profesor la Escola. Neputând să trăiască din artă, și-a luat o pauză de doi ani pentru a expune în Brazilia între 1914 și 1916. După întoarcerea sa, a fost numit președinte al departamentului de desen în 1918. miniatura|269x269px| Minhota (Tânără din Minho) (1917) În acești ani, a devenit colaborator la mai multe reviste, inclusiv Atlantida (Atlantis), și s-a alăturat unei noi organizații culturale numită Renascença Portuguesa (Renașterea portugheză), al cărui mentor a fost prietenul său, poetul ; proiectând logo-ului revistei lor. De asemenea, a ilustrat lucrările mai multor autori, printre care și .
În 1925, moartea fiicei sale, Josefina, a avut un efect semnificativ asupra muncii sale. În ciuda efectelor emoționale ale acelei tragedii, el a acceptat o numire ca director al Școlii în 1929. Cu toate acestea, nu a lucrat niciodată în această calitate, deoarece se afla în vacanță în Brazilia la momentul numirii sale și a murit la scurt timp după întoarcerea sa.
În 1936, a fost publicată cartea sa de poezie, Solilóquios: sonetos póstumos, cu o introducere de Júlio Brandão.
Referințe
Lecturi suplimentare Laura Castro, António Carneiro, Inapa, 1997, António Carneiro 1872–1930: exposição retrospectiva do 1 centenário Junho–Julho 1973, (catalog expoziție), Museu Nacional Soares dos Reis, 1973
Legături externe
Arcadja Auctions: Mai multe lucrări de Carneiro O misticismo artistico de António Carneiro @ Nova Casa Portuguesa
Categorie:Nașteri în 1872 Categorie:Nașteri pe 16 septembrie Categorie:Decese în 1930 Categorie:Decese pe 31 martie Categorie:Pictori expresioniști Categorie:Pictori portughezi ai secolului al XX-lea Categorie:Conexiunea categoriei commons este pe Wikidata