Cortinarius hinnuleus (Elias Magnus Fries, 1838) din încrengătura Basidiomycota, în familia Cortinariaceae și de genul CortinariusIndex FungorumMycobank este necomestibil și una din cele mai frecvente specii de ciuperci europene în regiunile cu clima temperată care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor).Jurnalul micologic „Der Tintling” O denumire populară nu este cunoscută. În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă de la câmpie la munte, nu rar în mase, în toate tipurile de pădure și la marginile lor, pe de o parte sub fagi, plopi sia stejari, pe de alta sub molizi și pini. Timpul apariției este din iunie până în noiembrie (decembrie).Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 218-219 - 4, ISBN 978-3-440-13447-4Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 204-205, ISBN 3-405-12081-0

Taxonomie thumb|left|120px|James Sowerby Numele binomial a fost determinat de cunoscutul savant englez James Sowerby drept Agaricus hinnuleus care a descris și desenat specia în volumul 2 al operei sale Coloured figures of English Fungi or mushrooms din 1799.James Sowerby: „Coloured figures of English Fungi or mushrooms”, Editura Davis, London 1799, p. 73, tab. 175

Apoi, în 1838, renumitul savant Elias Magnus Fries a transferat specia la genul Cortinarius sub păstrarea epitetului, de verificat în cartea sa Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum,Elias Fries: „Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum”, Editura Typographia Academica, Uppsala (1836-1838), p. 296 fiind și numele curent valabil (2022).

Sinonim obligatoriu este Telamonia hinnulea al micologului german Friedrich Otto Wünsche din 1877,Friedrich Otto Wünsche: „Die Pilze. Eine Anleitung zu ihrer Kenntnis”, Editura B. G. Teubner, Leipzig 1877, p. 123 bazând pe descrierea lui Fries.

Toți ceilalți taxoni (inclus formele și variațiile descrise) sunt acceptați drept sinonime (vezi infocaseta).

Epitetul specific este derivat din cuvântul latin (=căprior, bardou sau cerb tânăr),Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 540, ISBN 3-468-07202-3 referindu-se la aspectul cuticulei.

Descriere thumb|left|260px|Cooke: Cortinarius hinnuleus Pălăria: higrofană, destul de subțire și fragilă cu un diametru de 3-6 (7) cm este la început emisferic-campanulată cu marginea răsucită spre interior, apoi convex-aplatizată, bordurată cu resturi albe ale vălului, și în vârstă nu rar adâncită cu striații verticale la periferie, dezvoltând aproape mereu o cocoașă centrală ascuțită. Cuticula netedă și strălucitoare este la început acoperită ocazional de fibre albicioase ale vălului. Coloritul brun-roșiatic până brun-negricios se schimbă la ariditate, datorită higrofanității, decolorându-se brun-gălbui deschis până pal ocru-maroniu în benzi radiale. Lamelele: destul de groase și foarte îndepărtate între ele, intercalate cu lameluțe de lungime diferită, ocazional bifurcate, atașate slab rotunjit și lat la picior, sunt învăluite la început de o cortină albicioasă, formată din fibre foarte fine ca păienjeniș, resturi ale vălului parțial. Coloritul ca mierea sau brun-gălbui devine la bătrânețe brun de scorțișoară. Muchiile sterile și netede sunt de aceiași culoare, parțial ceva mai deschise, în tinerețe aproape albicioase. Piciorul: cu o înălțime de 3-8 (10) cm și o grosime de 0,4-0,9 (1,1) cm este uscat, rigid, fibros, cilindric, uneori îndoit, plin, la bătrânețe gol pe dinăuntru. Prezintă o zonă inelară albă și trecătoare în formă de cordon. Coloritul poate fi crem-bej, bej-maroniu până brun, dar tija este adesea învăluită abundent de la inel în jos ca cu o cizmă albă de restul vălului universal, baza rămânând mereu albă. Carnea: destul de subțire, în pălărie fragilă, în picior fibroasă, este ocru-albicioasă, crem-bej până brun-gălbuie, fiind în prima treime a tijei marmorată, mirosul fiind penetrant pământos cu nuanțe de sfeclă roșie, iar gustul blând, dar mucegăit. Caracteristici microscopice: are spori larg elipsoidali, scurt turtiți sub-apicular cu apexul întotdeauna larg rotunjit și un ornament superficial aspru verucos, proeminent de aproximativ 0,5 µm lungime, măsurând 7-8,1 x 5,2-6,3 microni. Pulberea lor este brun-ruginie. Basidiile clavat-fusiforme cu 4 sterigme fiecare au o dimensiune de 25-40 x 7-8 microni. Celulele cuticulei (pileipellis) sunt parțial gelificate (mai degrabă sporadic), în rest destul de largi, în general peste 5 µm și hialine sau cel mult foarte fin încrustate. Hipodermul clar dezvoltat, dar cu celule alungite și cu abia mai mult de 15 µm lățime, cu un pigment maro pal, parțial granular în pereții groși, în straturi mai adânci, de asemenea, fin încrustate cu dungi transversale. Cheilocistidele (elemente sterile situate pe muchia lamelor) nu mai mari decât bazidiile prezintă numeroase celule marginale în formă de măciucă (probabil deja diferențiabile de bazidiole), iar trama lamelară este de un maroniu pal din cauza incrustațiilor fine. PilzsucheInterhias, nr. 33 Reacții chimice: carnea și vălul se decolorează cu Hidroxid de potasiu de 40% brun închis, iar cuticula castaniu până la brun-măsliniu sumbru și carnea cu tinctură de Guaiacum încet verzui.Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 65 ISBN 3-85502-0450

Confuzii Acest burete poate fi confundat cu de exemplu: Cortinarius brunneus (otrăvitor),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 258-259, ISBN 88-85013-46-5 Cortinarius cagei sin. Cortinarius bicolor (necomestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 226-227-2, ISBN 88-85013-25-2 Cortinarius callisteus (otrăvitor),Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 222-223, ISBN 978-3-440-13447-4 Cortinarius cinnamomeoluteus (otrăvitor)Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 126-127, ISBN 88-85013-37-6 Cortinarius croceus (otrăvitor),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 128-129, ISBN 88-85013-37-6 Cortinarius colus (necomestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 182-183, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum) Cortinarius cotoneus (otrăvitor),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 180-181, ISBN 3-405-12081-0 Cortinarius fasciatus (necomestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 266-267, ISBN 88-85013-46-5 Cortinarius fulvescens (necomestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 242-243, ISBN 88-85013-25-2 Cortinarius gentilis (otrăvitor),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 194-195, ISBN 3-405-12081-0 Cortinarius limonius (posibil letal),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 168-169, ISBN 3-405-12081-0 Cortinarius laniger (necomestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 222-223 - 2, ISBN 3-405-11774-7 Cortinarius obtusus (necomestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 198-199 - 1, ISBN 3-405-12124-8 Cortinarius palustris (suspect) ,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 131-132, ISBN 3-405-12124-8 Cortinarius puniceus (suspect) + imagini,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 196-197, ISBN 3-405-12081-0 Cortinarius rigens (necomestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 220-221, ISBN 88-85013-25-2 Cortinarius saniosus (mortal) + imagini[Cortinarius saniosus + imagini,Cortinarius sertipes (necomestibil),I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 206-209, ISBN 88-85013-37-6 Cortinarius speciosissimus (mortal),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 200-201, ISBN 3-405-12081-0 Cortinarius tophaceus (otrăvitor),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 188-189, ISBN 3-405-12081-0 + imagini Cortinarius tortuosus (otrăvitor),Bruno Cetto: „I funghi dal vero, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 250-251, ISBN 88-85013-46-5 Cortinarius uliginosus (otrăvitor)Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 126-127 - 1, ISBN 88-85013-37-6 sau Cortinarius venetus (otrăvitor).Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 228-229 - 1, ISBN 3-405-12116-7

Culegeți și consumați niciodată ciuperci de genul Cortinarius mici și cu carne colorată.

Specii asemănătoare în imagini

Valorificare Singur deja mirosul extrem de pământos interzice ingerarea acestei ciuperci.

Note

Bibliografie Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total) Reinhard Agerer: „Zur Ökologie der Mykorrhizapilze”, Editura J. Cramer, Braunschweig 1985, ISBN: 978-37682-1423-0 Stefan Buczacki, David Attenborough: „New generation guide to the fungi of Britain and Europe”, Editura University of Texas Press, Austin 1989, ISBN: 978-0292-75536-9 Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, p. 809, ISBN 3-8289-1619-8 Andreas Gminder: „Handbuch für Pilzsammler - 340 Arten Mitteleuropas sicher bestimmen“, ediția a 2-a, Editura Franckh Kosmos Verlag, Stuttgart 2014, ISBN 978-3-440-14364-3 Andreas Gminder, Tanja Böhning: „Welcher Pilz ist das?“, Editura Kosmos Naturführer, Halberstadt 2020, ISBN 3-4401-6452-7 German Josef Krieglsteiner (ed.), Andreas Gminder: „Verbreitungsatlas der Großpilze Deutschlands (West)“, Editura Ulmer, Stuttgart 1991, ISBN 3-8001-3536-1 Jakob Emanuel Lange și Morten Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 116, ISBN 3-405-11568-2 Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983 Roger Phillips: „Mushrooms: A comprehensive guide to mushroom identification”, Editura Macmillan, Londra și Oxford 2013, ISBN: 978-0-330-44237-4 Yves-François Pouchus: „Guide de poche de mycologie officinale”, Editura Lavoisier, Paris 2012, ISBN: 978-2743014742 Maurice Thibault, Russell J. Tweddell: „Champignons - Molécules bioactives d'intérêt médical et pharmacologique”, Editura Éditions MultiMondes, Quebec 2016, ISBN: 978-2-89773-012-3

Legături externe

Cortinarius hinnuleus, mai multe imagini Cortinarius hinnuleus, mai multe imagini + spori (img. 268 pp.)

Categorie:Cortinarius Categorie:Micoriză Categorie:Ciuperci necomestibile Categorie:1799 în știință