Hud, texanul (în ) este un film western contemporan american din 1963, regizat și produs de Martin Ritt, cu Paul Newman, Melvyn Douglas, Brandon deWilde și Patricia Neal în rolurile principale. Filmul a fost produs de compania Salem Productions, înființată recent de Ritt și Newman, fiind primul lor film realizat pentru Paramount Pictures. Scenariul a fost scris de Irving Ravetch și Harriet Frank Jr., și s-a bazat pe romanul lui Larry McMurtry din 1961, Horseman, Pass By. Personajul principal al filmului, antieroul Hud Bannon, era un personaj secundar în scenariul original, dar a fost transformat în protagonist.
Hud a fost filmat în regiunea Texas Panhandle, inclusiv în orașul Claude, Texas. Povestea se concentrează pe conflictul continuu dintre Homer Bannon (Douglas), un crescător de vite în vârstă și cu principii, și Hud (Newman), fiul său arogant și fără scrupule, pe fondul unei epidemii de febră aftoasă care pune în pericol ferma familiei. Lonnie (deWilde), nepotul lui Homer și al lui Hud, se află în mijlocul conflictului și este forțat să aleagă pe care dintre cei doi să-l urmeze.
Filmul Hud a avut premiera la Festivalul Internațional de Film de la Veneția, și a înregistrat la lansarea sa generală un succes atât critic, cât și comercial. A fost nominalizat la șapte Premii Oscar, câștigând trei; Patricia Neal a câștigat premiul pentru cea mai bună actriță, Melvyn Douglas pe cel pentru cel mai bun actor în rol secundar, iar James Wong Howe pentru cea mai bună imagine în alb-negru. Modul în care Howe a folosit contrastul pentru a crea spațiu, și alegerea sa de a filma în alb-negru, au fost apreciate de critici. În recenziile ulterioare, filmul a primit laude suplimentare. În 2018, filmul a fost inclus în National Film Registry de către Biblioteca Congresului.
Acțiune
Hud este fiul ambițios și egoist al lui Homer Bannon, un crescător de vite cu principii ferme din Texas. Lonnie, un adolescent orfan și fiul fratelui mai mare al lui Hud, Norman, îi admiră pe amândoi, dar este cel mai impresionat de Hud. Ambii tineri sunt atrași de Alma, menajera simplă și muncitoare a familiei Bannon. Deși îl consideră atrăgător pe Hud, Alma păstrează distanța deoarece în trecut a fost rănită de genul acela de bărbați.
După ce una dintre vacile familiei moare subit, Homer îl trimite pe Lonnie să-l aducă pe Hud pentru a-și da cu părerea. Întors la fermă, Hud provoacă o serie de conflicte: distruge florile Almei și împușcă vulturii care se apropie de vaca moartă, ignorând protestele tatălui său legate de legile locale. Când Homer cheamă medicul veterinar al statului, Hud propune să vândă rapid vitele înainte ca vestea să se răspândească, temându-se că autoritățile vor sacrifica întregul efectiv. El îl învinovățește pe Homer pentru că nu a observat că vitele cumpărate din Mexic erau bolnave. După inspecție, ferma este pusă în carantină din cauza suspiciunii de febră aftoasă, iar Homer acceptă măsurile, deși riscă să piardă totul.
Într-o seară, Hud îl scoate pe Lonnie la băut, iar cei doi ajung să fie implicați într-o încăierare. Întorși acasă, Hud îi povestește lui Lonnie despre copilăria sa, dezvăluind că a fost indirect responsabil de moartea lui Norman, lucru care a dus la răceala tatălui său față de el.
După ce află de la nepotul său că Hud încearcă să-l declare incapabil și să preia ferma, Homer își înfruntă fiul, și îi spune că planul său nu va reuși. Hud, beat și furios, merge în camera Almei și încearcă să o violeze, dar Lonnie intervine și o salvează. La scurt timp, turma familiei este diagnosticată cu febră aftoasă, iar medicul veterinar ordonă sacrificarea și îngroparea animalelor, sub supravegherea autorităților, pentru a preveni răspândirea bolii. Pentru a salva situația financiară a fermei, Hud propune vânzarea drepturilor de exploatare petrolieră de pe teren, însă Homer refuză, deoarece consideră că adevărata valoare vine din munca cinstită și din ceea ce poate câștiga cu propriile mâini.
După sacrificare, medicul veterinar și asistentul său descoperă că două vite Longhorn au rămas în viață. Homer îl oprește pe asistent din a le împușca, făgăduind că se va ocupa personal de ele, iar Hud îi susține hotărât tatăl. Între timp, Alma, sătulă de conflicte, decide să părăsească ferma. Hud își cere iertare pentru comportamentul său, dar recunoaște că este încă atras de ea. În cele din urmă, Alma împachetează, iar Lonnie o conduce la stația de autobuz.
Pe drumul de întoarcere, Lonnie îl găsește pe Homer rănit după ce căzuse de pe cal în timp ce inspecta terenurile. Deși Hud sosește și încearcă să-l stabilizeze, bătrânul moare. După înmormântare, Lonnie, dezamăgit de comportamentul lui Hud față de Homer și Alma, decide să-și abandoneze moștenirea, cerându-i lui Hud să depună la bancă partea sa de avere. Hud își dă seama că Lonnie ajunsese să-l vadă la fel cum îl vedea Homer, și rămâne singur în casa familiei.
Distribuție
Paul Newman ca Hud Bannon Melvyn Douglas ca Homer Bannon Brandon deWilde ca Lonnie Bannon Patricia Neal ca Alma Brown Whit Bissell ca Dl. Burris Crahan Denton ca Jesse John Ashley ca Hermy Val Avery ca Jose
Producție Dezvoltare
După ce au colaborat la alte proiecte, regizorul Martin Ritt și Paul Newman au înființat împreună Salem Productions, iar compania a semnat un contract pentru trei filme cu Paramount Studios. Pentru primul său film, Salem i-a angajat pe soții scenariști Irving Ravetch și Harriet Frank Jr., care colaboraseră cu Ritt și Newman la filmul Lunga vară fierbinte (1958). Ravetch a găsit romanul lui Larry McMurtry, Horseman, Pass By, într-un magazin din aeroport în timpul unei escale la Dallas, și le-a prezentat proiectul lui Ritt și Newman după ce a citit descrierea personajului Hud Bannon. Partenerii s-au întâlnit cu Ravetch și Frank la domiciliul acestora, au aprobat proiectul, iar scenariștii au început adaptarea.
Deși romanul lui McMurtry se concentrează pe Lonnie Bannon, Ravetch și Frank au extins personajul lui Hud, transformându-l în rolul principal. Ritt dorea ca Hud să fie un antierou care să nu-și regrete acțiunile la finalul filmului. Acesta a fost transformat din fiul vitreg al lui Homer în fiul său biologic, iar personajul soției lui Homer a fost eliminat. Newman și Ritt au numit inițial proiectul Wild Desire, urmat de The Winners, Hud Bannon Against the World, Hud Bannon și, în final, Hud. Ravetch și Frank i-au însoțit pe Ritt și Newman pe parcursul preproducției, a selecției distribuției și a concepției campaniei publicitare.
Ritt a cerut ca personajul menajerei (inițial Halmea, o femeie de culoare) să fie redenumit Alma și interpretat de o actriță albă, deoarece considera că o relație între Hud și o femeie de culoare nu ar fi funcționat. Potrivit lui Ravetch și Frank, „Nici filmul western, nici societatea americană nu erau încă pregătite pentru asta la acea vreme”. Deși în roman Halmea este agresată de Hud, Ravetch și Frank au adăugat intervenția lui Lonnie pentru a-i „evidenția” importanța și a-l menține pe Hud „uman”, și nu „rău în mod absolut și simplist”. Pentru a accentua violența scenei, brutalitatea lui Hud a fost completată prin utilizarea umbrelor, camera fiind fixată pe spatele lui Newman pentru a crea un „punct de vedere masculin” în timp ce acesta o agresa pe Neal. Critica de film Pauline Kael a descris interpretarea lui Neal ca fiind „poate primul echivalent feminin al unui «negru alb»”.
Directorul de imagine James Wong Howe a filmat Hud în alb-negru pentru a „accentua potențialul său dramatic”. Filmat în format Panavision, Howe a folosit un contrast ridicat, cu tonuri de lumină și întuneric dezechilibrate. El a scos în evidență solul alb și cerul senin, intensificând umbrele până la negru. Tonurile întunecate erau „copleșite” de cele deschise, creând o senzație de „spațiu infinit”. Pentru fețe și clădiri, Howe a folosit lumina reflectată de sol. Contrastul dintre mediul înconjurător și obiectele care se profilează pe fundal conferă o senzație de profunzime. Biograful lui Ritt, Carlton Jackson, a scris că în Hud „peisajul devine parte integrantă a dezvoltării tematice în sine”. Potrivit revistei Texas Monthly, „redarea austeră a peisajelor texane realizată de Howe [...] rămâne una dintre cele mai distinctive plăceri ale filmului”.
Recepție Filmul Hud a fost aclamat la premiera sa din cadrul celei de-a 24-a ediții a Festivalului Internațional de Film de la Veneția. După lansarea în cinematografe pe 29 mai 1963, filmul a încasat 10 milioane de dolari la box-office-ul intern, obținând 5 milioane de dolari din închirierea drepturilor de difuzare în cinematografe. A fost al 19-lea film cu cele mai mari încasări ale anului. Revista Life a numit Hud un „film captivant — aproape genial”, descriind interpretarea lui Paul Newman ca fiind „impecabilă”. Un critic al revistei Outlook a scris că cei patru actori principali au jucat „splendid”; Newman „vorbește uneori cu un accent nazal neplăcut, dar este în mod clar potrivit pentru rol”. Au descris interpretarea lui Melvyn Douglas ca fiind „impecabilă”, pe cea a lui Brandon deWilde ca fiind „[reușită] în a părea sincer și nesigur pe sine” și au lăudat expresivitatea Patriciei Neal. Revista Time a calificat interpretările drept „splendide”, iar fotografia lui Howe „dă viață regiunii Texas Panhandle, plină de praf și transpirație”. The New York Times, într-o recenzie favorabilă, a afirmat că regia lui Ritt avea „[un] stil puternic realist”, și a calificat opera lui Ravetch și Frank drept „[un] scenariu excelent”. Ziarul a descris interpretarea lui Newman ca fiind „extraordinară”, pe cea a lui Douglas ca fiind „magnifică”, pe cea a lui deWilde ca „elocventă, reprezentând o tinerețe curată și modernă”, iar pe cea a Patriciei Neal ca fiind „strălucitoare”. Recenzia a lăudat, de asemenea, „excelenta” muncă de cameră a lui James Wong Howe și coloana sonoră „emoționantă” a lui Elmer Bernstein. Variety a calificat filmul Hud drept „un eșec la limită”; scenariul său nu reușește să „filtreze în mod lucid semnificația și tema prin intermediul personajelor și al poveștii”, deși a calificat interpretările celor patru protagoniști drept „excelente”.
În 2018, filmul a fost selectat pentru conservare în National Film Registry de către Biblioteca Congresului, fiind considerat „semnificativ din punct de vedere cultural, istoric sau estetic”.
Distincții Premiu Categorie Nominalizare Rezultat Note Premiile Oscar Cel mai bun regizor Martin Ritt Cel mai bun actor Paul Newman Cea mai bună actriță Patricia Neal Cel mai bun actor în rol secundar Melvyn Douglas Cel mai bun scenariu adaptat Irving Ravetch și Harriet Frank Jr. Cele mai bune decoruri Direcția artistică: Hal Pereira și Tambi Larsen; Decoruri: Samuel M. Comer și Robert R. Benton Cea mai bună imagine James Wong Howe
Note
Bibliografie
Vezi și CBS Thursday Night Movie
Legături externe
Hud la Letterbox DVD
Categorie:Filme din 1963 Categorie:Filme regizate de Martin Ritt Categorie:Filme dramatice din 1963 Categorie:Filme western americane Categorie:Filme western din 1963 Categorie:Filme alb-negru americane Categorie:Filme cu acțiunea în Texas Categorie:Filme despre familii Categorie:Filme Paramount Pictures Categorie:Filme din Registrul Național de Film (SUA)