Oi, u luzi cervona kalîna

Oi, u luzi cervona kalîna (în , în ) este un marș patriotic compus de în 1914, ca adaptare după un cântec popular ucrainean. Marșul onorează și comemorează pe Pușcașii Ucraineni ai Siciului (Legiunea Ucraineană a Armatei Austro-Ungare din Primul Război Mondial).

Călinul reprezintă un simbol național al Ucrainei. Cântecul a revenit în atenția publicului în epoca actuală, în luna martie 2022, drept efect al invaziei ruse a Ucrainei. Intonarea sa, precum și a altor „imnuri naționaliste”, este pedepsită cu amenzi și închisoare de către autoritățile ruse din Crimeea.

Originea cântecului

Paternitatea compoziției este în general atribuită lui Stepan Cernețchi, a cărui versiune a cântecului a fost interpretată pentru prima dată în 1914. Cu toate acestea, autorul s-a folosit pentru a compune melodia de alte cântece mai vechi, precum și de fragmente de text preluate din alte compoziții.

Criticul literar Fiodor Petrovici a remarcat în 1990 că, melodia căzăcească mai veche (în ) din secolul al XVII-lea se încheie cu aproape aceeași strofă ca și versiunea lui Cernețchi, concluzionând că probabil acesta a preluat cântecul ca și bază, făcând doar ajustări, textului și melodiei. Însuși Cernețchi, de altfel, nu a pretins că este autorul textului adaptat din cântece populare, ci cel al noii melodii. Într-un interviu pentru revista (în ), în 1916, acesta a declarat că melodia sa se baza pe una preluată din piesa de teatru (în ) de (în ).

În special Cernețchi, care la acel moment era angajat al uni teatru din Liov, a schimbat finalul acestui cântec popular mai vechi, într-unul mai optimist și a adaptat câteva cuvinte. Pentru sfârșitul actului al doilea din Soarele ruinelor, autorul a dorit astfel să se folosească de o melodie nouă, care să se potrivească mai bine piesei sale decât versiunea originală, lăsând însă ultima strofă a textului original. De asemenea, a modificat melodia, care a fost apoi configurată de de pentru instrumentalizarea dorită. Ulterior, odată cu jucarea piesei lui Cernețchi pe scenele din Liov și Galiția, cântecul reviziut de acesta a devenit faimos. Ulterior, compozitorul Mihail Hajvoronsky și-a exprimat suspiciunea precum că melodia originală provenea din (Soarele ruinelor) a lui Paciovski și a afirmat că aceasta își datora popularitatea regizorului de teatru Yosyp Stadnyk, Într-o scrisoare din 1916, Cernețchi a răspuns explicând că la acea vreme compoziția nu devenise încă un succes, aceasta întâmplându-se doar după ce acesteia i se făcuseră modificări.

În iunie 1914, cântecul a fost cântat de echipa de teatru din Ciortkiv împreună cu Pușcașii Ucraineni ai Siciului, care se aflau în sală la acel moment În luna septembrie a aceluiași an, piesa a fost jucată din nou la Horonda, unde era cantonată Legiunea Ucraineană. Potrivit lui Michail Hajvoronskij, cântecul a fost cântat și de unitățile Legiunii aflate la Ciortkiv, în drum spre câmpul de instrucție. De acolo, de la Ciortkiv, melodia s-a extins mai departe în Ungaria prin Strîi.

Alte strofe care completează prima versiune a lui Cernețchi provin de la . Ultima strofă a cântecului a fost adăugată abia la sfârșitul anilor 1980 de și de Nadija Svitlîcina.

Text thumb|left|Flori și fructe ale călinului Călinul slăvit în cântec este specia Viburnum opulus, ale cărei flori sunt albe precum un bulgăre de zăpadă, deși fructele sale sunt de culoare roșu aprins. Fructele acestuia sunt un simbol național al Ucrainei, exprimând legătura cu patria, familia, continuitatea vieții și cu multe altele.

Există mai multe versiuni ale cântecului, care au versuri ușor diferite. Toate versiunile au în comun prima strofă omonimă a lui Cernețchi. Este vorba astfel de călinul (roșu), care se plecă pentru că glorioasa Ucraină este tristă și supărată de ceva; călinul și Ucraina urmează să se ridice apoi din nou. Următoarele strofe celebrează eliberarea Ucrainei în diferite moduri. Versurile se referă în special la Pușcașii Ucraineni ai Siciului și la faptele lor. Toate strofele se termină cu ridicarea din nou a călinului, iar Ucraina se bucură din nou.

Relevanța cântecului în contextul invaziei ruse a Ucrainei din 2022

Cântecul a beneficiat de o atenție specială începând cu luna martie 2022, în timpul invaziei ruse a Ucrainei. Cântărețul trupei ucrainene , , care a întrerupt turneul trupei în SUA pentru a se alătura forțelor armate ucrainene, a uploadat la 27 Februarie 2022 pe Instagram un videoclip, în care, a cântat această melodie a capella la Kiev, îmbrăcat în haine militare în fața catedralei Sfânta Sofia. La scurt timp după aceea, versiunea a devenit virală. și a fost remixată de muzicianul sud-african , ceea ce a atras și mai multă atenție. Oleksandra Nazarova și Maksym Nikitin, care au reprezentat Ucraina în timpul probei de patinaj artistic în timpul probei omonime de la Jocurile Olimpice de iarnă din 2022, au folosit acest remix la participarea lor de la , în semn de protest împotriva invaziei.

La 8 aprilie 2022, trupa rock engleză Pink Floyd a lansat un single intitulat , în care au folosit și înregistrarea lui Hlivniuc, pentru voce. O versiune a cântecului și bloggeritei ucrainene a strâns peste 2,4 milioane de vizualizări pe YouTube, într-o lună de la lansare.

Succesiv anexării Crimeii de către Federația Rusă în 2014 și ulterior invaziei ruse a Ucrainei în 2022, intonarea „imnurilor naționaliste” precum Oi, u luzi cervona kalîna, în Crimeea, a fost considerată o formă de discreditare a armatei ruse și a fost pedepsită cu amenzi și închisoare. ***; Miss Crimea Fined for Singing Patriotic Ukrainian Song; The Moscow Times, October 4, 2022; accesat la 20 septembrie 2023

Versuri În limba ucraineană În limba rusă Traducere

Referințe

Vezi și Legiunea Ucraineană (galițiană) Categorie:Cântece din 1914 Categorie:Legiunea Ucraineană (galițiană) Categorie:Invazia rusă a Ucrainei din 2022 reflectată în cultură Categorie:Cântece patriotice ucrainene