Émile Friant () Death certificate on geneanet.org (the creation of an account is required before consulting). a fost un artist francez.

Friant s-a născut în comuna . Mai târziu, va fi nevoit să fugă la Nancy din cauza invaziei soldaților Regatului Prusiei. A expus picturi pe tot parcursul vieții la .

Friant a creat lucrări în cărbune, ulei și alte medii. De asemenea, a folosit fotografii pentru a pregăti picturile finite.

Tinerețe Friant s-a născut în comuna în 1863.Thomson 2004, p. 183 Tatăl său era lăcătuș, iar mama croitoreasă. Soția unui chimist, doamna Parisot o angaja pe soția tatălui lui Émile Friant pentru a crea haine personalizate. Soții Parisot s-au interesat de timpuriu despre tânărul Friant și l-au tratat maternal, deoarece nu aveau copii proprii.

În 1870, odată cu înfrângerea celui de-al Doilea Imperiu Francez, ca parte a războiului franco-prusac care se desfășura la acea vreme, a avut loc anexarea Alsaciei, iar Dieuze nu mai s-a mai aflat sub controlul statului francez. Foarte tulburat de acest lucru, domnul Parisot intenționa să părăsească comuna pentru Nancy, dar a murit cu puțin timp înainte de a avea ocazia. În 1871,Thomson 2004, p. 183 doamna Parisot a fugit cu Friant la Nancy; familia sa biologică avea să-i urmeze mai târziu. miniatura| Atelierul lui Emile Friant, în jurul anului 1887 Friant a fost trimisă la liceu să învețe latină, deoarece doamna Parisot intenționa ca el să calce pe urmele soțului ei și să devină chimist.Hamerton, Philip Gilbert (1894). Types Of Contemporary Painting. XII "Cast Shadows", Painted by Emile Friant, Scribner's Magazine 16: 675-678.McIntosh 1997, p. 1 Între timp, prietenii tatălui său biologic i-au sugerat să-l trimită la o școală municipală de artă, datorită îndemânării sale cu pensula. Din cauza performanței sale slabe la liceu, Friant a cerut permisiunea de a pleca și de a se concentra asupra artei. Tatăl său a fost de acord, iar tânărul Friant a fost plasat sub îndrumarea unui tutore particular care îi aranja activitatea academică, astfel încât să rămână timp pentru pictură. Sub îndrumarea lui Louis-Théodore Devilly, director al unei școli din Nancy și un susținător al realismului,Villeneuve de Janti, C. 2016. Émile Friant (1863-1932), Le dernier naturaliste? Somogy éditions d’arts, Musée des Beaux Arts de Nancy. 208 p. Friant a învățat arta naturilor statice și a peisajelor.

Friant a pictat La Petite Barque la vârsta de 15 ani. Pictura a fost expusă la Nancy și a devenit rapid centrul intrigii publice. Consiliul municipal i-a acordat permisiunea de a călători la Paris un an mai târziu. Acolo a studiat cu Alexandre Cabanel, care l-a îndrumat în crearea de schițe în ulei ale unor opere istorice.Villeneuve de Janti, C. 2016. Émile Friant (1863-1932), Le dernier naturaliste? Somogy éditions d’arts, Musée des Beaux Arts de Nancy. 208 p. Friant, dezamăgit de stilul academic al metodei atelierului, s-a întors la Nancy unde a lucrat cu pictorul Aimé Morot.McIntosh 1997, p. 1

Salonul miniatura| Doamnă din Nancy în peisaj de zăpadă, 1887. Muzeul de arte frumoase, Nancy miniatura| Madame Coquelin, mama În 1882, l-a încurajat să prezinte două dintre lucrările sale la : Fiul risipitor și Interior de atelier, pentru care a primit o mențiune de onoare.E. Benezit, 1976. Dictionnaire critique et documentaire des peintres, sculpteurs, dessinateurs et graveurs. Volume 4, p. 524. Librairie Gründ. Paris, France. . În anul următor, Friant s-a prezentat din nou la Salon și a ocupat locul al doilea la concursul Prix de Rome. În 1884 a primit o medalie de clasa a treia la Salon cu pictura sa Un coin d'atelier, iar în 1885 o medalie de clasa a doua. Avea să lege o prietenie de durată cu actorii și . Cu bursa de călătorie primită de la Salonul din 1886, Friant a călătorit și a studiat în Țările de Jos. Portretul său al mamei soților Coquelin reflectă influența acelei călătorii.McIntosh 1997, p. 1 În 1889 și-a expus tabloul din 1888 La Toussaint la Salon, pentru care a primit un premiu întâi. Acest tablou înfățișează o imagine patriotică revanșardă a unui grup de oameni care vizitează un cimitir în care au fost îngropate victimele franceze ale războiului franco-prusac.Fae Brauer, 2013. Rivals and Conspirators: The Paris Salons and the Modern Art Centre. Cambridge Scholars Publishing, 457 p. A primit o medalie de aur pentru aceeași pictură la Expoziția Universală din 1889, precum și Legiunea de Onoare. Pictura a fost achiziționată de stat și adăugată la colecția Muzeului Luxemburg și este acum expusă permanent în Musée des beaux-arts din Nancy. A primit o a doua medalie de aur din partea juriului la Expoziția Universală din 1900, unde a expus cinci tablouri, printre care La Discussion politique, Jours heureux și La Douleur.F.-G. Dumas, 1881. Catalogue Officiel illustré de L'Exposition Décennale Des Beaux-arts de 1889 à 1900. L. Baschet, Ed. Imprimeries Lemercier et Cie, 346 p.

Viața de mai târziu miniatura| Chagrin d'Enfant, 1898, Frick Art & Historical Center Friant a fost numit profesor de pictură în 1923 la École des Beaux-Arts din Paris, Franța, a fost promovat la funcția de comandant în Legiunea de Onoare și a devenit membru al Institut de France. În 1930, criticul de artă Arsène Alexandre a publicat o recenzie cuprinzătoare a artei lui Friant.Alexandre, A. (1930). Emile Friant et son oeuvre. Published by Etablissement Braun & Cie, Mulhouse-Dornach (Haut-Rhin), 48 p., 62 pl. În 1932, Friant a murit la Paris.Mackintosh, C.R., 1997. Emile Friant: a forgotten realist of the gilded age. The Magazine Antiques 151(4), p. 585.

Picturi

Le travail du lundi, 1884. Ulei pe panou de lemn. Muzeul de arte frumoase din Nancy, Franța. Autoportret, 1885. Ulei pe panou. Muzeul de arte frumoase din Nancy, Franța. Jeune Nancéienne dans une paysage de neige (Tânără din Nancy în peisaj de zăpadă), 1887. Ulei pe pânză, 46 x 37 cm. Muzeul de arte frumoase din Nancy, Franța. Les Canotiers de la Meurthe (Petrecerea cu barca Meurthe), 1887. Musée de l'École de Nancy, Franța. La Toussaint ( Ziua Tuturor Sfinților ), 1888. Ulei pe pânză, 254 x 334 cm. Muzeul de arte frumoase din Nancy, Franța. La discussion politique (discuție politică), 1889. Ulei pe panza. La Lutte (Lupta), 1889. Ulei pe panza. Muzeul Fabre, Franța. The Frugal Repast, 1894. Par lui-même (autoportret). 1895. Ulei pe panou de lemn. Muzeul de arte frumoase din Nancy, Franța. La douleur (Mâhnirea), 1898. Ulei pe panza. Muzeul de arte frumoase din Nancy, Franța. Femme avec un lion (Doamnă cu leu). Portretul lui M. Émile Hinzelin, 1908. Musée d'art moderne et contemporain, Strasbourg, Franța. L'echo de la Forêt, Petit Palais, Paris, Franța. Expus la Salon de la Société nationale des Beaux-Arts, 1911. Guillaume Dubufe (1835-1909) à son chevalet, fără dată. Muzeul d'Orsay, Paris, Franța. L'oiseau blessé, dată necunoscută. Expus la Salon de Paris. Les Amoureux, Nancy, Muzeul de Arte Frumoase Marie Marvingt și ambulanța aeriană propusă de ea, 1914. Desen pe hârtie. Portretul lui Jean Scherbeck, 1929. Desen pe hârtie.

Referințe

Bibliografie

Categorie:Nașteri în 1863 Categorie:Nașteri pe 16 aprilie Categorie:Decese în 1932 Categorie:Decese pe 9 iunie Categorie:Pictori francezi din secolul al XIX-lea Categorie:Pictori francezi din secolul al XX-lea Categorie:Francezi de origine germană Categorie:Comandori ai Legiunii de onoare