Mircea Florin Șandru () a fost un poet și jurnalist român, membru al Uniunii Scriitorilor din România începând cu anul 1976.
Biografia Mircea Florin Șandru s-a născut într-o familie de învățători, la 20 aprilie 1949 în orașul Făgăraș, pe atunci reședința județului Făgăraș, azi municipiu în județul Brașov.
Studii
Anii copilăriei și adolescenței i-a petrecut la Cârțișoara, localitate aflată pe atunci în raionul Făgăraș din regiunea Brașov. În perioada 1956-1963 a fost elev al Școlii generale Badea Cârțan din Cârțișoara. În anul 1967 a absolvit Liceul teoretic Ion Codru Drăgușanu din orașul Victoria, județul Brașov, pe care l-a frecventat între anii 1963-1967. Între anii 1967-1972 a urmat cursurile Specializării de electromecanică din cadrul Universității Transilvania din Brașov, absolvite cu diplomă de licență.
În perioada 1972-1974 a fost student al Facultății de Filosofie a Universității București, dar nu a finalizat studiile. A urmat cursuri postuniversitare la Facultatea de Ziaristică din București, între anii 1984-1986.
A beneficiat de burse de studiu în Statele Unite ale Americii, prin Fundația Friendship Ambassadors, în anul 1974 la Washington D.C., iar în 1977 la New York.
A avut stagii de pregătire la Centrul de Cercetare și Analiză al Camerei Reprezentanților a Congresului SUA, în anul 1996 și, respectiv, la Institutul Național de Administrație, INA, din București, în anul 2003.
Cariera În anii facultății a fost fondator și redactor-șef al revistei studențești Sigma și președinte al cenaclului Liviu Rebreanu al studenților brașoveni. A lucrat, în intervalul 1972-1983, ca redactor la revistele Viața studențească și Amfiteatru, unde a fost coleg, pentru perioade de timp mai lungi sau mai scurte, cu scriitorii și jurnaliștii Ana Blandiana, Constanța Buzea, Tudor Octavian, Grigore Arbore, M.N. Rusu, Niculae Stoian, Dinu Flămând, Nicolae Dan Fruntelată, Ion Cristoiu, Cornel Nistorescu, Mihai Tatulici, Ioan Buduca, Ștefan Iureș, Sorin Roșca-Stănescu, Ion Segărceanu, Ioana Perneș Dănălache, Octavian Știreanu ș.a.
Între anii 1983 și 1989 a fost publicist comentator și șef de departament la ziarul Scînteia tineretului, unde i-au fost colegi Carolina Ilica, Lucian Avramescu, Ion Cristoiu, Mihai Coman, Sorin Preda, Constantin Stan, Ștefan Mitroi, Areta Șandru, Eugen Mihăescu, Corneliu Ostahie, Nicolae Țone, Gabriela Hurezean, Gabriel Rusu, Victor Atanasiu, Constantin Sorescu, Laurențiu Cârstean ș.a. Începând cu 28 decembrie 1989, a fost, succesiv, redactor-șef adjunct, șef de departament, secretar general de redacție și, din nou, redactor șef-adjunct la ziarul Tineretul liber. În intervalul 1993 - 2009 a activat, în calitate de consilier parlamentar, la Serviciul pentru Presă, Relații Publice și Imagine al Senatului României, ani pe care i-a rememorat în volumul În centrul ciclonului, publicat în 2012, la Editura Eminescu. Din iunie 2009 colaborează, ca jurnalist freelancer, la mai multe publicații centrale. În noiembrie 1990 a fondat, împreună cu fiica poetului, Mitzura Arghezi, și un grup de scriitori, Editura Tudor Arghezi.
Ca jurnalist, a avut șansa să călătorească și să realizeze reportaje în țări precum India, Pakistan, China, Mongolia, Sri Lanka, Ghana, Côte d'Ivoire, Liberia, Statele Unite ale Americii, Canada și în majoritatea țărilor europene, notele sale de călătorie fiind publicate în România literară și în volumul Orașe suprapuse, apărut în 1986, la Editura Albatros.
Student fiind, a publicat sporadic versuri în revistele Sigma, Viața studențească și Caiete de literatură (acestea din urmă editate de Asociația Scriitorilor din Brașov). Este remarcat, în mod deosebit de elogios, la Poșta redacției, în revista Luceafărul din 1 mai 1971, de poetul Cezar Baltag.
Primul grupaj consistent de poeme, care constituie adevăratul său debut în presa literară, este găzduit de revista România literară din 1 februarie 1973, la rubrica Vă propunem un nou poet, girată de scriitorul Geo Dumitrescu. În 1973, a participat la concursul de debut al Editurii Eminescu și a obținut Premiul I, pentru volumul de versuri Elegie pentru puterea orașului, apărut în 1974.
Poemele sale au fost traduse în mai multe limbi: engleză, franceză, germană, italiană, suedeză, spaniolă, rusă, maghiară, greacă, cehă, sârbă, slovenă, bulgară și albaneză.
Centrul de Documentare și Informare din Cârțișoara, inaugurat în decembrie 2011 și accesibil tuturor membrilor comunității locale, poartă numele lui Mircea Florin Șandru. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural și cu Medalia Jubiliară a Senatului României.
Volume publicate
Elegie pentru puterea orașului (versuri), Editura Eminescu, 1974 Luminile orașului (versuri), Editura Eminescu, 1975 Melancolia (versuri), Editura Eminescu, 1977 Flacăra de magneziu (versuri), Editura Eminescu, 1980 Mașina de scris, (versuri), Editura Eminescu, 1981 Trupuri pe ecranul de radar (versuri), Editura Cartea Românească, 1982 Viața în infraroșu (versuri), Editura Eminescu, 1985 Orașe suprapuse (note de călătorie), Editura Albatros, 1986 În sala vastă – A nagy teremben (versuri), Editura Kriterion, București, 1988 (traducere în limba maghiară de Cseke Gábor) Pași pe acoperișul fierbinte (versuri, antologie de autor), Editura Eminescu, 1988 Legătura de sânge (versuri), Editura Albatros, 1989 Podul Grant (versuri), Editura Domino, 1992 Colinele Paradisului (versuri pentru copii), Editura Domino, 1993 Rugă pentru cei blânzi (versuri), Editura Domino, 1999 O fiară desăvârșită (versuri), Editura Eminescu, 2001 Miere neagră (versuri), Editura Arvin Graphics, 2002 Îngerul pe gheața subțire (versuri), Editura Arvin Graphics, 2003 O femeie second-hand (versuri), Editura Arvin Graphics, 2004 Orbul la fereastră (versuri), Editura Arvin Press, 2006 Fața ascunsă (versuri), Editura Eminescu, 2010 Ca silabele unui mare pian (versuri), Editura Eminescu, 2011 Unda de șoc (memorii și publicistică), Editura Eminescu, 2012 În centrul ciclonului (memorii și publicistică), Editura Eminescu, 2012 Tu ești cea mai frumoasă (versuri), Editura Eminescu, 2015 Un palat de sticlă verde (versuri pentru copii), Editura Eminescu, 2015 Caut un loc curat (versuri, antologie de autor), Editura Nomina, 2016 Pescuitul miraculos (antologie de poezie românească și universală), Editura Semne, 2017 Dumnezeu vine și pleacă (versuri, antologie de autor), Editura eLiteratura, 2017 Cămașa fericitului (mică antologie de folclor), Editura Semne, 2017 Baladă pentru Annemarie (versuri în luminosul stil clasic), Editura Semne, 2017 Donna miraculata (o antologie a poeziei de dragoste), Editura Semne, 2017 Umbra râului pe cer (o antologie de poezie românească), Editura Semne, 2018 Păsări captive (versuri), Editura Semne, 2018 Magia sunetului (poezie și euritmie - miniantologie de poezie românească), Editura Semne, 2018 Crini în cenușa zilei (lirică feminină românească și universală), Editura Semne, 2019 Curtea seniorilor- poeți de pe alte meridiane - Editura Semne, 2019 Să mă întorc acasă (versuri, antologie de autor), Editura Semne, 2021 Casă în cer (versuri), Editura Semne, 2022 Flori sălbatice (versuri pentru copii), Editura Semne, 2022 Mersul pe sârmă (versuri), Editura Semne, 2023, Schimbarea la față (versuri), Editura Semne,2024. Lumină dulce (versuri, antologie de autor), Editura David Art, 2025.
Colaborări la reviste
De-a lungul timpului, Mircea Florin Șandru a colaborat cu grupaje de poezie și eseuri la următoarele publicații: „Actualitatea literară”, „Albina”, „Amfiteatru”, „Ante Portas”, „Argeș”, „Astra”, „Bucureștiul literar”, „Cervantes”, „Contrapunct”, „Convorbiri literare”, „Contrast literar”, „Cronica”, „Destine literare”, „Echinox”, „Facla literară”, „Flacăra”, „Gazeta Cărților”, „Hyperion”, „Leviathan”, „Literatorul”, „Luceafărul”, „Luceafărul de dimineață”, „Moldova literară”, „Monitorul de poezie” , „Nomen Artis”, „Nord literar”, „Noul literator”, „Orizont”, „Poezia”, „Ramuri”, „România literară”, „Sintagme literare”, „Slast”, „Steaua”, „Sud”, „Transilvania”, „Tribuna”, „Viața Românească”, „Balkan Visions”, „Inostrannaia literatura”, „Literarni mesicnic”, „Romanian review”, „Rumanische Rundschau”, „Slovenske pohl'ady”, „Svetova literatura”, „Twórczość”, „Varlik”.
Colaborări la volume colective
Dacica, antologie de lirică românească, Editura Minerva, 1978 (alcătuită de Chirata Iorgoveanu-Dumitru); Antologia poeților tineri, Editura Cartea Românească, 1982 (alcătuită de George Alboiu); Romanian poems, Editura Eminescu, 1982 (selecție și traducere de Dan Duțescu); Orașul furnicar, Editura Minerva, 1982 (antologie realizată de Petre Stoica); 15 young Romanian poets: an anthology of verse, Editura Eminescu, 1982 (selecție și traducere de Liliana Ursu); Questions at the turn of the millennium, Editura Eminescu, 1984 (selecție și traducere de Corina Firuță); Jeunes poetes roumains, Editura Eminescu, 1984 (selecție și traducere de Dan Ion Nasta); Nu ucideți pasărea albă – antologie de poezie românească, Editura Eminescu, 1985 (selecție de George Chirilă); Eminescu în durata eternă, Editura Eminescu, 1989 (antologie alcătuită de George Mirea); Eminescu:un veac de nemurire, Editura Minerva, 1990 (antologie alcătuită de Victor Crăciun și Lucian Belcea); A 11-a poruncă, Editura Vama literară, 2012 (antologie alcătuită de Daniel Vorona); Sărutul, Editura Măiastra, 2015 (antologie coordonată de Elisabeta Gîlcescu); Roua dimineților senine, Editura Napoca Nova, 2016 (antologie coordonată de Voichița Pălăncean-Vereș).
Referințe critice (selectiv) „Mircea Florin Șandru (poet foarte talentat) este autorul unor admirabile poeme sentimentale închinate orașului modern: tandre și ironice, «realiste» și pline de imaginație, dense de obiecte, concrete până la senzualitate și, totodată, fantastice, magice, vrăjite. Cultivate și originale, elegiile acestea redescoperă vorbirea poetică: poezie fără sfială retorică, de o discursivitate vibrantă, incantatorie.” (Nicolae Manolescu, „Cărțile tinerilor”, în România literară, nr. 34 din 1974). „Debutul excepțional al lui Mircea Florin Șandru are loc într-un moment în care e greu să se vorbească întotdeauna de sunete distincte. Autorul „Elegiei pentru puterea orașului” vine cu un univers poetic original, distinct de al altora, cu un ton liric în care motivele vârstei se prefac în viziuni remarcabile, impresionante. Conștiința poeziei este la el mult mai puternică decât prejudecățile tematice, influențele sunt asimilate și nu se disting decât la o lectură atentă”. (C. Stănescu, „Mircea Florin Șandru, Elegie pentru puterea orașului”, în Luceafărul, nr.29 din 20 iulie 1974). „Mircea Florin Șandru este fascinat pur și simplu de oraș, locul în care se poate înregistra maxima concentrare pe metru pătrat de real, fantastic, liniște, singurătate etc. Poetul simte acest amestec – format din frenezie și absență, culoare și orori cromatice, social și individual – drept un combustibil magic, ce dă unicitate acestui univers care este orașul, ce-i asigură mai ales puterea.” (Dorin Tudoran, „Siguranța orașului”, în Luceafărul, nr. 38 din 1975). „Mircea Florin Șandru este unul dintre rarii poeți autohtoni pentru care mediul citadin devine element poetic nu doar în virtutea funcției tradiționale de termen contrastant, de factor de opoziție.(...) Încorporat organic unei sensibilități pentru care civilizația devine natură, spațiul urban nu e la Mircea Florin Șandru nici prilej de viziuni terifice, nici pretext de tablouri futuriste; dintr-o prezență simbolică sau decorativă orașul este prefăcut în realitatea unică și unitară în care se desfășoară întreaga existență. Marile aglomerări urbane poartă astfel «în matricea lor un mister fără moarte», aspectul labirintic dă sugestia eternității.” (Mircea Iorgulescu, în volumul „Scriitori tineri contemporani”, Editura Eminescu, 1978).