Memento este un film american thriller de mister neo-noir polițist psihologic din 2000 scris și regizat de Christopher Nolan și produs de Suzanne și Jennifer Todd. Scenariul filmului s-a bazat pe o idee a fratelui lui Nolan, Jonathan, care a scris povestirea din 2001, „Memento Mori”, pe baza acestui concept. Guy Pearce joacă rolul lui Leonard Shelby, un bărbat care suferă de amnezie anterogradă, ceea ce duce la pierderea memoriei pe termen scurt și incapacitatea de a-și forma noi amintiri. El caută oamenii care l-au atacat și i-au ucis soția, folosind un sistem complex de fotografii Polaroid și tatuaje pentru a urmări informațiile pe care nu și le poate aminti. În alte roluri au interpretat Carrie-Anne Moss și Joe Pantoliano.

Narațiunea neliniară a filmului este prezentată ca două secvențe diferite de scene intercalate în timpul filmului: o serie alb-negru care este prezentată cronologic și o serie de secvențe color prezentate în ordine inversă (simulând pentru public starea mentală a protagonistului). Cele două secvențe se întâlnesc la sfârșitul filmului, ceea ce are ca rezultat o narațiune completă și coerentă.

Memento a avut premiera la cel de-al 57-lea Festival Internațional de Film de la Veneția la 5 septembrie 2000 și a fost lansat în Statele Unite la 16 martie 2001. A fost apreciat de critici, care i-au lăudat structura neliniară și temele sale despre memorie, percepție, durere și auto-înșelăciune. A avut încasări de 40 de milioane de dolari americani la un buget de 9 milioane de dolari americani. Memento a primit numeroase premii, inclusiv nominalizări la Premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu original și cel mai bun montaj.Session Timeout – Academy Awards® Database – AMPAS . Filmul este acum considerat una dintre cele mai bune lucrări ale lui Nolan și unul dintre cele mai bune filme ale anilor 2000. În 2017, Biblioteca Congresului Statelor Unite a considerat filmul „important din punct de vedere cultural, istoric sau estetic” și l-a selectat pentru conservare în Registrul Național de Film.

Prezentare

Filmul începe cu o fotografie Polaroid a unui om mort. Pe măsură ce secvența este redată înapoi, fotografia revine la starea nedezvoltată, intrând în cameră înainte ca bărbatul să fie împușcat în cap. Filmul continuă apoi, alternând între secvențe alb-negru și secvențe color.

Secvențele alb-negru încep cu Leonard Shelby, un fost agent de asigurări, într-o cameră de motel, vorbind la telefon cu un interlocutor nevăzut și necunoscut. Leonard are amnezie anterogradă și nu poate memora amintiri recente, ca rezultat al atacului a doi bărbați. Leonard explică că l-a ucis pe atacatorul care i-a violat și sugrumat soția, Catherine, dar un al doilea l-a lovit în cap și a scăpat. Poliția nu a crezut că a existat un al doilea atacator, dar Leonard crede că numele atacatorului este „John G” sau „James G”. Leonard investighează folosind note, fotografii Polaroid și tatuaje pentru a ține evidența informațiilor pe care le descoperă. Leonard își amintește de Sammy Jankis, un alt amnezic anterograd, din zilele sale în domeniul asigurărilor. După ce testele au confirmat incapacitatea lui Sammy de a învăța sarcini prin repetare, Leonard a crezut că starea lui era în cel mai bun caz psihologică (și poate falsă) și a respins cererea de asigurare. Soția tulburată a lui Sammy i-a cerut în repetate rânduri lui Sammy să-i administreze injecțiile de insulină pentru diabetul ei, în speranța că el își va aminti și se va opri să-i administreze o supradoză fatală. Cu toate acestea, Sammy a continuat să-i administreze injecțiile, iar soția lui a intrat în comă și a murit.

Secvențele în culori sunt afișate invers-cronologic. În cronologia poveștii, Leonard își face un tatuaj cu plăcuța de înmatriculare a lui John G. Găsind un bilețel în hainele sale, o întâlnește pe Natalie, o barmaniță căruia se supără pe Leonard deoarece poartă hainele și conduce mașina iubitului ei, Jimmy Grantz. După ce a înțeles starea lui Leonard, ea se folosește de el pentru a-l face să urmărească un bărbat pe nume Dodd din oraș și, ca o favoare, se oferă să găsească a cui este plăcuța de înmatriculare. Între timp, Leonard se întâlnește cu Teddy, care îl ajută cu Dodd, dar îl avertizează despre Natalie. Leonard descoperă că anterior a scris pe spatele pozei Polaroid cu Teddy să nu aibă încredere în el. Natalie îi oferă lui Leonard permisul de conducere al lui John Edward Gammell, numele complet al lui Teddy. Confirmând informațiile lui Leonard despre „John G” și avertismentele sale, Leonard îl duce pe Teddy într-o clădire abandonată, scena de la începutul filmului, în care îl împușcă. 220px|miniatura|Structura neliniară a filmului În secvența finală alb-negru, îndemnat de cel de la telefon, Leonard se întâlnește cu Teddy, un ofițer sub acoperire, care l-a găsit pe „John G” al lui Leonard, Jimmy și îl îndrumă pe Leonard către clădirea abandonată. Când Jimmy apare, Leonard îl sugrumă până la moarte și face o fotografie Polaroid a cadavrului. Pe măsură ce fotografia apare, imaginea alb-negru se transformă în secvența finală în culori. Leonard schimbă hainele cu ale lui Jimmy, îl aude șoptind „Sammy”. Deoarece Leonard a spus povestea lui Sammy doar celor pe care i-a întâlnit, el se îndoiește brusc de rolul lui Jimmy. Teddy sosește și afirmă că Jimmy era John G, dar când Leonard nu crede nimic din ce spune, Teddy îi dezvăluie că l-a ajutat să-l omoare pe adevăratul atacator în urmă cu un an și de atunci îl folosește de Leonard. Teddy subliniază că, deoarece numele „John G” este foarte comun, Leonard va uita în mod ciclic și va începe mereu o altă căutare a sa și că, de asemenea, chiar Teddy însuși are un nume „John G”. În plus, Teddy spune că povestea lui Sammy este de fapt povestea lui Leonard, o amintire pe care Leonard a reprimat-o pentru a scăpa de sentimentele de vinovăție.

După ce l-a auzit pe Teddy mărturisind toate acestea, Leonard arde fotografia cu Jimmy mort și cu el însuși imediat după ce l-a ucis pe adevăratul atacator în urmă cu un an, arătând spre pieptul său, unde și-ar fi făcut un tatuaj pentru a-și documenta răzbunarea reușită. Într-un monolog de final, explică că este dispus să se mintă singur pentru a se răzbuna împotriva oricui i-a greșit. Prin urmare, el începe să-l urmărească pe Teddy făcându-și un tatuaj cu numărul plăcuței de înmatriculare a mașinii lui Teddy și scriindu-și o notă (un memento) că Teddy nu este de încredere, astfel încât să-l confunde pe Teddy cu John G și să-l omoare. Leonard pleacă în mașina lui Jimmy, încrezător că, în ciuda acestei minciuni, va păstra suficientă conștientizare a lumii pentru a ști că acțiunile lui au consecințe.

Distribuție miniatura|Guy Pearce miniatura|Carrie-Anne Moss în 2016

Structura filmului Filmul este structurat pe două linii temporale: secvențele de culoare sunt alternate cu secvențe alb-negru. Acestea din urmă sunt adunate în ordine cronologică. Cele de culoare, deși afișate înainte (cu excepția primului, care este afișat invers), sunt ordonate invers. Din punct de vedere cronologic, secvențele alb-negru sunt pe primul loc, apoi secvențele de culoare.

Folosind schema de numerotare sugerată de Andy Klein — care a numerotat de la 1 la 22 secvențele alb-negru și cu literele A–V pentru cele color în articolul său din revista Salon — structura filmului așa cum a fost prezentat el este: generic de deschidere (redat „înapoi”), 1, V, 2, U, 3, T, 4, S, ..., 22/A, generic de închidere. miniatura|left|300px| O diagramă care ilustrează structura filmului Memento.

Există o tranziție lină de la secvența alb-negru 22 la secvența de culoare A, care are loc în timpul apariției unei fotografii Polaroid.

Ordinea cronologică a poveștii poate fi văzută ca o „funcție ascunsă” pe DVD-ul cu 2 discuri ediție limitată Regiunea 1 și pe DVD-ul cu 3 discuri, ediția specială, Regiunea 2. În această funcție specială, capitolele filmului sunt adunate în ordine cronologică și sunt redate astfel: generic de închidere (redat invers), 1, 2, 3, ..., 22/A, B, . . ., V, apoi generic de deschidere (redat „înapoi”) față de ceea ce a fost afișat (secvența genericului de deschidere este rulată invers în timpul filmului propriu-zis, deci este afișată înainte în această versiune).

Stefano Ghislotti a scris un articol în Film Anthology în care discută despre modul în care Nolan oferă spectatorului indiciile necesare pentru a decoda intriga în timp ce urmărim filmul și ne ajută să înțelegem cronologia. Secvențele în culori includ o scurtă suprapunere pentru a ajuta publicul să înțeleagă faptul că sunt prezentate în ordine inversă. Scopul secvențierii inverse fragmentate este de a forța publicul de a avea o experiență similară capacității defectuoase a lui Leonard de a crea noi amintiri pe termen lung, în care evenimentele anterioare au fost uitate, deoarece publicul încă nu le-a văzut.

Producție

Dezvoltare În iulie 1996, frații Christopher și Jonathan Nolan au făcut o excursie rutieră de la Chicago la Los Angeles, în timp ce Christopher se muta cu locuința pe Coasta de Vest. În timpul călătoriei, Jonathan i-a prezentat povestea filmului fratelui său, care a fost entuziasmat de idee. După ce au ajuns în Los Angeles, Jonathan a plecat la Washington, DC, pentru a termina facultatea la Universitatea Georgetown. Personajul ucigaș misterios cunoscut doar ca „John G”. a fost de fapt un omagiu adus profesorului de scenarii de la Universitatea Georgetown al lui Jonathan din acea vreme, John Glavin. Christopher i-a cerut în mod repetat lui Jonathan să-i trimită o primă schiță, iar după câteva luni, Jonathan s-a conformat. Două luni mai târziu, lui Christopher i-a venit ideea să spună filmul invers și a început să lucreze la un scenariu. Jonathan a scris povestea simultan, iar frații au continuat să corespondeze, trimițându-și reciproc revizuiri ulterioare ale lucrărilor lor respective.Mottram, p. 166. Christopher a scris inițial scenariul ca o poveste liniară, apoi „a revenit și a reordonat-o așa cum apare acum pe ecran pentru a verifica dacă are logică”. Nolan a fost influențat și de povestea „Funes sau omul cu memoria perfectă” de Jorge Luis Borges. „Cred că Memento este un văr ciudat al povestirii „Funes sau omul cu memoria perfectă” – despre un bărbat care își amintește totul, care nu poate uita nimic. Este un pic de inversare a acestui lucru.”

Povestirea lui Jonathan, intitulată „Memento Mori”, este radical diferită de filmul lui Christopher, deși păstrează aceleași elemente esențiale. În versiunea lui Jonathan, Leonard este numit Earl și este pacient la o instituție psihiatrică.Nolan, Jonathan. Ca și în film, soția sa a fost ucisă de un bărbat anonim, iar în timpul atacului asupra soției sale, Earl și-a pierdut capacitatea de a crea noi amintiri pe termen lung. La fel ca Leonard, Earl își lasă note și are tatuaje cu informații despre criminal. Cu toate acestea, în povestire, Earl se convinge prin propriile sale note scrise să scape din instituția psihică și să-l ucidă pe ucigașul soției sale. Spre deosebire de film, nu există nicio ambiguitate că Earl l-a găsit și l-a ucis pe bărbatul anonim.

În iulie 1997, iubita lui Christopher Nolan (mai târziu soție), , i-a arătat scenariul lui , un director al . Ryder a spus că scenariul a fost „poate cel mai inovator scenariu pe care l-am văzut vreodată”Mottram, p. 176. și, la scurt timp după aceea, a fost selectat de Newmarket și a primit un buget de 9 milioane de dolari americani.Mottram, p. 177. Pre-producția a durat șapte săptămâni, timp în care locul principal de filmare s-a schimbat de la Montreal, Quebec, la Los Angeles, California, pentru a crea filmului o atmosferă mai realistă de film noir.Mottram, p. 151-2.

Casting