Calinic al II-lea (născut Poulos, numit „Akarnan”; în ; ) a fost un cleric ortodox grec, care a îndeplinit în trei rânduri funcția de patriarh ecumenic al Constantinopolului în anii 1688, 1689-1693 și 1694-1702.Konstantinos Sathas, Βιογραφίαι των εν τοις γράμμασι διαλαμψάντων Ελλήνων από της καταλύσεως της Βυζαντινής Αυτοκρατορίας μέχρι της Ελληνικής Εθνεγερσίας 1453–1821, εκδ. Κουλτούρα, 1990, pp. 352, 354, 355.
Biografie Era originar din localitatea Kastania (situată în regiunea muntoasă Agrafa) și a fost elevul profesorului Evghenios Giannoulis (1595–1682) din Aitolos. A fost mitropolit de Prusa din anii 1671/1672 până în 1688 și a fost ales patriarh al Constantinopolului la 3 martie 1688, cu sprijinul larg al ierarhilor și susținătorilor laici, dominați de marele negustor castriot Manolakis Kastorianos. Cu toate acestea, a rămas pe tronul patriarhal câteva luni, întrucât bătrânul mitropolit Neofit de Adrianopole, pe care-l destituise din funcție, a reușit să-l detroneze la 27 noiembrie 1688 și să devină patriarh sub numele de Neofit al IV-lea.
A fost reales patriarh în martie sau aprilie a anului următor (1689), în locul lui Neofit, și a rămas în funcție până în anul 1693, când a fost detronat prin acțiunile lui Constantin Brâncoveanu, domnul Țării Românești, care l-a impus pe tronul patriarhal pe protejatul său, fostul patriarh Dionisie al IV-lea. Curând, după îndepărtarea lui Dionisie, a fost reales pentru a treia oară și a păstorit ca patriarh din 1694 până la moartea sa la 8 august 1702 sau, după altă sursă, până la sfârșitul domniei marelui vizir Amcazade Köprülü Hüseyin Pașa (4 septembrie 1702), când i-a succedat Gavriil al III-lea.
A fost un patriarh activ: a reorganizat Școala Patriarhală în 1691, a manifestat un interes mai mare pentru educație și s-a opus activ pătrunderii ideilor romano-catolice în Orient, destituindu-l pe patriarhul procatolic al Antiohiei, Chiril al V-lea. La cererea clericilor și credincioșilor din Eparhia Ioannina, a elaborat în 1701 o scrisoare sinodală de validare a hotărârilor locale cu privire la zestrea viitorilor miri. A lăsat, de asemenea, o operă literară importantă. A scris Tâlcuire pentru preoți și diaconi, Discursuri ecleziastice, Istoria patriarhală, Epistole etc.
A murit la 8 august 1702 și a fost înmormântat în Mănăstirea Kamariotissa de pe insula Halki (Heybeliada).
Note
Bibliografie Οικουμενικό Πατριαρχείο Εγκυκλοπαίδεια Μείζονος Ελληνισμού Venance Grumel, Traité d'études byzantines, t. 1: La chronologie, Presses universitaires de France, Paris, 1958, p. 439.
Categorie:Nașteri în 1630 Categorie:Decese în 1702 Categorie:Arhiepiscopi din secolul al XVII-lea Categorie:Arhiepiscopi din secolul al XVIII-lea Categorie:Patriarhi ai Constantinopolului Categorie:Decese pe 8 august