Jobst (în ; în ; ) aparținând Casei de Luxemburg, a fost margraf al Moraviei din 1375 și duce de Luxemburg din 1388. Jobst a primit Marca de Brandenburg în 1388 ca gaj de la vărul său Sigismund, cu care fratele acestuia, regele romano-german Venceslau al IV-lea, l-a înfeudat în 1397. În 1410 a fost el însuși ales rege romano-german, dar a murit la scurt timp și de aceea nu a exercitat efectiv această funcție.

Biografie Jobst a fost fiul contelui Ioan Henric, margraful Moraviei și frate mai mic al împăratului Carol al IV-lea, și al soției sale Margareta,Troppau după: Ludwig Petry u. a.: Geschichte Schlesiens., vol. 1, Sigmaringen 1988, ISBN 3-7995-6341-5, p. 184. fiica ducelui Nicolae al II-lea de Troppau.

În 1377, un an înainte de a muri, împăratul Carol al IV-lea a împărțit și-a împărțit puterea și posesiunile potrivit obiceiului acelui timp, cu fiii și nepoții săi. Astfel, fiii lui, Ioan Henric, Jobst și Procop, au primit Margrafiatul Moraviei.Gerhard Hartmann, Karl Schnitt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschichte., Editura Marix, Wiesbaden 2006, ISBN 978-3-86539-074-5, p. 425. Datorită acestei posesiuni comune cei doi s-au aflat permanent în conflict.

Jobst a fost un politician agil, dornic de putere și dispus să-și schimbe opiniile și orientarea pentru a-și atinge obiectivele. După moartea împăratului Carol al IV-lea, în timpul disputelor din familia de Luxemburg, el a avut o poziție cheie din punct de vedere financiar, pe care a folosit-o pentru atingerea scopurilor sale politice ambițioase. Prima ocazie de a-și mări posesiunile i-a fost oferită de vărul său Sigismund, fiul cel mic al împăratului Carol al IV-lea care aspira la coroana Ungariei. În 1388 Jobst i-a împrumutat o sumă de bani imensă pentru acea vreme (565 263 de guldeni) primind în schimb pe 22 mai 1388, p. 1. ca gaj, Margrafiatul Brandenburg care a rămas în posesia sa până la sfârșitul vieții, împreună cu drepturile de principe elector.Gerhard Hartmann, Karl Schnitt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschichte., Editura Marix, Wiesbaden 2006, p. 450. Documentele vremii dovedesc că Jobst a condus direct Marca de Brandenburg (nu prin reprezentanți ca familia de Luxemburg) și s-a implicat, printre altele, în reformarea administrației acesteia., pp. 18-19.

După ce l-a ajutat pe Sigismund să urce pe tronul Ungariei în 1387, în 1402 cei doi au rupt alianța. În 1397 Jobst a fost înfeundat cu Margrafiatul Brandenburg,Kurt M. Jung: Weltgeschichte in einem Griff. Von der Urzeit zur Gegenwart, p. 488. pe care îl stăpânea încă din 1388. În 1383 și 1391, prin subvenții acordate lui Venceslau, Jobst a devenit și vicar imperial în Italia, fapt rămas totuși fără efecte. miniatura|Jobst al Moraviei (Codex Gelnhausen, secolul al XV-lea) În 1389, după moartea lui Venceslau I de Luxemburg, Jobst a primit Ducatul de Luxemburg mulțumită vărului său, regele romano-german Venceslau al IV-lea, fiul cel mare al împăratului Carol al IV-lea.

Jobst a jucat un rol decisiv în alianțele aflate în continuă schimbare, încheiate în principal cu Sigismund al Ungariei, cu Habsburgii, cu Wilhelm de Meissen și mai ales cu puternica frondă nobiliară a Boemiei, alianțe opuse în mare parte lui Procop, fratele și coregentul lui Jobst în Moravia, opuse puternicei influențe a Ioan de Görlitz la curtea din Praga și în cele din urmă opuse regelui Venceslau însuși.

Pe 8 mai 1394 Jobst împreună cu nobilii Boemiei l-au capturat pe regele Venceslau și l-au ținut prizonier în castelul Wildberg de lângă Linz.Gerhard Hartmann, Karl Schnitt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschichte., Editura Marix, Wiesbaden 2006, ISBN 978-3-86539-074-5, p. 452. Venceslau a fost eliberat abia după intervenția fratelui său, Ioan de Görlitz, dar în condiții dificile pe care nu le-a respectat. După înfrângerea suferită la Nicopole în 1396, Sigismund al Ungariei l-a înfeudat pe Jobst cu Margrafiatul Brandenburg în 1397 cu scopul de a păstra susținerea acestuia. Margrafiatul Brandenburg a rămas în posesia lui Jobst până la moartea sa. Jobst și Sigismund, l-au obligat din nou pe Venceslau să accepte cererile nobilimii boeme în 1396.

Venceslau l-a capturat pe Jobst, dar a trebuit să-l elibereze o săptămână mai târziu. După ce Venceslau a aflat că Jobst și-a ucis favoriții de la curte, Jobst a fost expulzat din Praga. După moartea lui Ioan de Görlitz, domeniile sale Görlitz și Luzacia au fost preluate de Jobst care a concurat politic și militar cu Sigismund pentru tronul Boemiei. După retragerea lui Sigismund din Boemia, vechile conflicte au luat sfârșit, iar Jobst a ajuns la o înțelegere cu nobilii din Praga, înțelegere care, desigur, a fost scump plătită.

În 1401, susținut de nobilimea boemă și de margraful Wilhelm de Meissen, Jobst s-a îndreptat spre Praga. Negocierile purtate chiar înainte de a ataca orașul, i-au asigurat lui Jobst stăpânirea Luzaciei pe toată durata vieții și alte compensații financiare. În schimb, el a jurat loialitate veșnică lui Venceslau care fusese detronat ca rege romano-german în 1400 însă continua să revendice tronul Boemiei.

În 1405 a murit margraful Procop, iar Jobst a încheiat un nou acord cu Venceslau pentru a obține dreptul cârmuirii asupra întregii Moravii, jurând din nou acestuia loialitate veșnică.

Alegerea ca rege romano-german După moartea regelui romano-german Rupert la 18 mai 1410, Jobst a fost unul dintre cei doi candidați la tronul romano-german alături de Sigismund, fratele lui Venceslau.

Câteva luni mai târziu, pentru prima dată după 1314, Sfântul Imperiu Roman s-a confruntat din nou cu dificila situație a unor alegeri viciate care nu au avut un rezultat clar. O parte dintre principii electori l-au ales rege romano-german pe Sigismund pe 20 septembrie 1410 la Frankfurt. Cealaltă parte a principilor electori l-au ales rege, printr-o procedură formală, pe Jobst la 1 octombrie 1410. Totuși, în scurt timp a avut loc o nouă alegere datorată morții subite a lui Jobst pe 18 ianuarie 1411 (s-a presupus că a fost otrăvit). Sigismund a fost ales rege romano-german pe 27 octombrie 1411.

Căsătorie și descendenți Jobst a fost căsătorit cu Elisabeta de Oppeln, o fiică a ducelui Vladislav al II-lea de Oppeln și a primei sale soții, Elisabeta. Din căsătoria lui Jobst cu Elisabeta nu au rezultat copii.

Note

Bibliografie Berthold Bretholz: Zur Biographie des Markgrafen Jodok von Mähren. în: Zeitschrift des Vereins für Geschichte Mährens und Schlesiens 3 (1899), pp. 237–265. Julius Heidemann: Die Mark Brandenburg unter Jobst von Mähren, 1881. Christian Hesse: Synthese und Aufbruch (1346–1410). (Gebhardt: Handbuch der deutschen Geschichte., vol. 7b) Editura Klett-Cotta, Stuttgart 2017, . Jaroslav Mezík: Die Finanzen des mährischen Markgrafen Jost (1375–1411) în: Prečan, Vilém (ed.): Acta Creationis. Unabhängige Geschichtsschreibung in der Tschechoslowakei 1969–1980., Congresul de Științe Istorice, București 1980, pp. 69–91. Václav Štěpán: Moravský markrabě Jošt (1354–1411)., Brno, 2002. Gerhard Hartmann, Karl Schnitt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschichte., Editura Marix, Wiesbaden, 2006, . Kurt M. Jung: Weltgeschichte in einem Griff. Von der Urzeit zur Gegenwart, Editura Ullstein, Frankfurt pe Main, 1985, .

Categorie:Nașteri în 1351 Categorie:Nașteri pe 29 ianuarie Categorie:Decese în 1411 Categorie:Decese pe 18 ianuarie Categorie:Duci de Luxemburg Categorie:Electori de Brandenburg Categorie:Casa de Luxemburg Categorie:Oameni din Brno