dreapta|miniatura| O colecție de console de jocuri video pentru acasă și portabile la Computer Games Museum din Berlin (Computerspielemuseum)
Istoria jocurilor video a început în anii 1950 și 1960, când informaticienii au început să proiecteze jocuri și simulări simple pe și mainframe. Spacewar! a fost dezvoltat de studenți pasionați de la MIT în 1962 ca unul dintre primele jocuri cu un afișaj video. Primul hardware pentru jocuri video pentru consumatori a fost lansat la începutul anilor 1970. Prima consolă de jocuri video pentru acasă a fost Magnavox Odyssey, iar primele jocuri video arcade au fost Computer Space (1971) și Pong (1972). După conversia versiunii arcade pentru console de acasă, numeroase companii au apărut pentru a beneficia de succesul lui Pong atât în sala de jocuri, cât și pentru acasă prin clonarea jocului, provocând cicluri de suprasaturație și lipsă de inovație în domeniu.
La mijlocul anilor 1970, microprocesoarele programabile cu costuri reduse au înlocuit circuitele logice tranzistor-tranzistor ale hardware-ului timpuriu și au fost produse primele console pentru acasă bazate pe cartușe ROM, inclusiv Atari Video Computer System (VCS). Impulsionată de creșterea rapidă în , inclusiv Space Invaders și Pac-Man, piața consolelor pentru acasă a înflorit și ea. Prăbușirea pieței jocurilor video din 1983 din Statele Unite a fost cauzată de un val de prea multe jocuri, adesea de calitate slabă sau clonate, iar sectorul a avut concurență din partea calculatoarelor personale ieftine și noi tipuri de jocuri au fost dezvoltate pentru acestea. Prăbușirea a determinat industria jocurilor video din Japonia să preia conducerea pieței, care a suferit doar impacturi minore din cauza prăbușirii. Nintendo și-a lansat consola Nintendo Entertainment System în Statele Unite în 1985, ajutând la relansarea sectorului jocurilor video eșuat. Ultima parte a anilor 1980 și începutul anilor 1990 au adus jocuri video determinate de îmbunătățiri și standardizare pentru computerele personale și competiția de între Nintendo și Sega, în timp ce luptau pentru cota de piață în Statele Unite. Primele console majore de jocuri video portabile au apărut în anii 1990, cea mai bună fiind platforma Game Boy de la Nintendo.
La începutul anilor 1990, progresele în tehnologia microprocesoarelor au adus două schimbări tehnologice majore, inclusiv introducerea suporturilor optice (CD-ROM-uri) și redarea grafică poligonală 3D în timp real. Ambele aspecte au fost încorporate cu ușurință în computerele personale și au creat o piață pentru plăcile grafice, inclusiv linia incipientă de console PlayStation de la Sony, eliminând Sega de pe piața de hardware pentru console, diminuând în același timp rolul lui Nintendo. Până la sfârșitul anilor 1990, internetul a ajuns la o utilizare pe scară largă de către consumatori, iar jocurile video au început să încorporeze elemente online. Microsoft a intrat pe piața hardware pentru console la începutul anilor 2000 cu linia sa Xbox, temându-se că PlayStation de la Sony, poziționată atât ca o consolă de jocuri, cât și ca dispozitiv de divertisment, ar înlocui computerele personale. În timp ce Sony și Microsoft au continuat să dezvolte hardware cu caracteristici comparabile de top pentru consolă, Nintendo a optat să se concentreze pe un joc inovator și a dezvoltat Wii cu comenzi de detectare a mișcării, care a ajutat la atragerea jucătorilor netradiționali și a ajutat la re-securizarea poziției Nintendo în industrie; Nintendo a urmat același model prin lansarea Nintendo Switch.
Din anii 2000 și în anii 2010, industria a cunoscut o schimbare a demografiei, deoarece jocurile mobile pe smartphone-uri și tablete au înlocuit consolele portabile, iar jocurile ocazionale au reprezentat un sector din ce în ce mai mare al pieței, precum și o creștere a numărului de jucători din China și alte zone nelegate în mod tradițional de industrie. Modelele tradiționale de venituri au fost înlocuite cu modele de venituri în curs de desfășurare, cum ar fi jocurile free-to-play, freemium și bazate pe , pentru a profita de aceste schimbări. Pe măsură ce producția de jocuri video a devenit mai costisitoare și mai neclintită față de riscuri, au apărut oportunități pentru o dezvoltare independentă mai experimentală și mai inovatoare a jocurilor în anii 2000 și 2010, ajutate de popularitatea jocurilor mobile și ocazionale și de ușurința distribuției digitale. Tehnologia hardware și software a continuat să conducă la îmbunătățirea jocurilor video, cu suport pentru la ridicată și pentru jocurile bazate pe realitate virtuală și augmentată.
Istoria timpurie (1948–1970) miniatura| Spacewar! este considerat ca primul joc pe calculator disponibil pe scară largă și influent. Încă din 1950, informaticienii au folosit mașini electronice pentru a construi sisteme de joc relativ simple, cum ar fi Bertie the Brain în 1950 pentru a juca X și 0 sau în 1951 pentru a juca . Aceste sisteme foloseau fie afișaje electronice de lumină și erau folosite în principal ca sisteme demonstrative la expoziții mari pentru a prezenta puterea computerelor la acea vreme. O altă demonstrație timpurie a fost Tennis for Two, un joc creat de la din în 1958 pentru o expoziție de trei zile, folosind un computer analog și un osciloscop pentru afișaj.
Spacewar! este considerat unul dintre primele jocuri video recunoscute care s-au bucurat de o distribuție mai largă în afara expozițiilor. Dezvoltat în 1961 pentru calculatorul mainframe de la Massachusetts Institute of Technology (MIT), a permis ca doi jucători să simuleze o luptă spațială pe monitorul relativ simplist al PDP-1. Codul sursă al jocului a fost împărtășit cu alte instituții din toată țara care aveau PDP-1, în timp ce studenții MIT călătoreau, permițând jocului să câștige popularitate.
Anii 1970
Jocuri pe computere mainframe dreapta|miniatura| Instrucțiunile de pe ecran din jocul lui Will Crowther din 1976 Colossal Cave Adventure. În anii 1960, au fost create o serie de jocuri pe computer pentru sisteme mainframe și minicalculatoare, dar acestea nu au reușit să atingă o distribuție largă din cauza deficitului continuu al resurselor computerelor, a lipsei de programatori suficient de pregătiți și interesați în crearea de produse de divertisment și a dificultății de a transfera programe între calculatoare aflate în diferite zone geografice. Până la sfârșitul anilor 1970, situația s-a schimbat drastic. Limbajele de programare de nivel înalt BASIC și C au fost adoptate pe scară largă în acest deceniu, care au fost mai accesibile decât limbajele mai tehnice anterioare, cum ar fi FORTRAN și COBOL, deschizând crearea de jocuri pe computer pentru o bază mai mare de utilizatori. Odată cu apariția partajat, care a permis ca resursele unui singur mainframe să fie repartizate între mai mulți utilizatori conectați la mașină prin terminale, accesul la computer nu a mai fost limitat la câteva persoane dintr-o instituție, creând astfel mai multe oportunități pentru studenți pentru a-și crea propriile jocuri. În plus, adoptarea pe scară largă a PDP-10, lansat de Digital Equipment Corporation (DEC) în 1966, și a sistemului de operare portabil UNIX, dezvoltat la Laboratoarele Bell în 1971 și lansat pe scară largă în 1973, au creat medii de programare comune în toată țara, care au redus dificultatea partajării programelor între instituții. În cele din urmă, înființarea primelor reviste dedicate informaticii, cum ar fi Creative Computing (1974), publicarea celor mai vechi cărți de compilare a programelor precum 101 BASIC Computer Games (1973) și răspândirea rețelelor extinse, cum ar fi ARPANET, a permis programelor să să fie partajate mai ușor pe distanțe mari. Ca urmare, multe dintre jocurile mainframe create de studenți în anii 1970 au influențat evoluțiile ulterioare din industria jocurilor video într-un mod în care, în afară de Spacewar!, jocurile anilor 1960 nu au făcut-o.
În arcade și pe consolele de acasă, acțiunea rapidă și jocul în timp real au devenit standard în genuri precum jocuri de curse sau de împușcături la țintă. Pe mainframe, totuși, astfel de jocuri nu au fost în general posibile atât din cauza lipsei de afișare adecvată (multe terminale de computer au continuat să se bazeze pe teleimprimatoare în loc de monitoare până în anii 1970 și chiar și majoritatea terminalelor CRT redau doar grafică bazată pe caractere) cât și a puterii de procesare și memoriei insuficiente pentru a actualiza elementele jocului în timp real. În timp ce mainframe-urile anilor 1970 erau mai puternice decât hardware-ul arcade și consolele din acea perioadă, nevoia de a împărți resursele de calcul către zeci de utilizatori simultani prin folosirea în comun a timpului le-a diminuat semnificativ abilitățile. Astfel, programatorii de jocuri mainframe s-au concentrat pe strategie și mecanica de rezolvare a puzzle-urilor, mai degrabă decât pe acțiune în timp real. Jocurile notabile ale perioadei includ jocul tactic de luptă Star Trek (1971) de Mike Mayfield, jocul de-a v-ați ascunselea Hunt the Wumpus (1972) de Gregory Yob și jocul de război de strategie Empire (1977) de Walter Bright. Probabil cel mai semnificativ joc al perioadei a fost Colossal Cave Adventure (sau pur și simplu Adventure), creat în 1976 de Will Crowther, care a combinat pasiunea pentru speologie cu conceptele din noul joc de rol de societate (RPG) Dungeons & Dragons (D&D). Extins de Don Woods în 1977, cu accent pe fantezia înaltă inspirată de J. R. R. Tolkien, Adventure a stabilit un nou gen bazat pe explorare și rezolvarea puzzle-urilor pe baza inventarului, care a făcut tranziția pe computerele personale la sfârșitul anilor 1970.
În timp ce majoritatea jocurilor au fost create pe hardware cu capacitate grafică limitată, un computer capabil să găzduiască jocuri mai impresionante a fost sistemul PLATO dezvoltat la Universitatea din Illinois. Conceput ca un computer educațional, sistemul a conectat sute de utilizatori din Statele Unite prin intermediul terminalelor de la distanță care aveau ecrane cu plasmă de înaltă calitate și le permiteau utilizatorilor să interacționeze între ei în timp real. Acest lucru a permis sistemului să găzduiască o gamă impresionantă de jocuri grafice și/sau multiplayer, inclusiv unele dintre cele mai vechi RPG-uri cunoscute pentru computer, care s-au bazat în principal, ca de exemplu Adventure, pe Dungeons & Dragons, dar spre deosebire de acel joc s-a pus un accent mai mare pe luptă și creșterea personajelor decât pe rezolvarea de puzzle-uri. Începând cu jocuri dungeon crawl cu vedere de sus în jos precum The Dungeon (1975) și The Game of Dungeons (1975), denumite astăzi mai mult prin numele fișierelor acestora, pedit5 și dnd, RPG-urile de pe PLATO au trecut curând la o perspectivă la persoana întâi în jocuri precum Moria (1975), Oubliette (1977) și Avatar (1979), care au permis adesea mai multor jucători să-și unească forțele pentru a lupta cu monștri și pentru a finaliza misiuni împreună. Ca și Adventure, aceste jocuri au inspirat în cele din urmă unele dintre cele mai vechi jocuri pentru computere personale.
Primele jocuri video arcade și console de acasă miniatura| Magnavox Odyssey, prima consolă pentru acasă Începutul industriei moderne a jocurilor video a apărut ca urmare a dezvoltării concomitente a primului joc video arcade și a primei console de jocuri video pentru acasă la începutul anilor 1970 în Statele Unite.