Campania antireligioasă sovietică (1928–1941)

Campania antireligioasă sovietică (1928–1941) a fost o nouă fază a campaniei antireligioase în Uniunea Sovietică, după campania antireligioasă din 1921–1928. Campania a început în 1929, odată cu elaborarea unei noi legislații care interzicea drastic activitățile religioase și cerea un proces de educare a antireligioasă, pentru a răspândi în continuare ateismul și filosofia materialistă. Această nouă campanie a fost precedată în 1928 de al XV-lea Congres al Partidului, unde Iosif Stalin a criticat partidul pentru că nu a produs o propagandă antireligioasă mai activă și mai convingătoare. Această nouă etapă a coincis cu începutul colectivizării în masă și cu naționalizarea puținelor companii private rămase.

Principala țintă a campaniei antireligioase din deceniile anilor 1920 și 1930 a fost Biserica Ortodoxă Rusă, care avea cel mai mare număr de credincioși. Aproape toți membrii clerului și mulți dintre credincioșii săi au fost împușcați sau trimiși în lagăre de muncă. Școlile teologice au fost închise, iar publicațiile bisericești au fost interzise.Olga Tchepournaya. The hidden sphere of religious searches in the Soviet Union: independent religious communities in Leningrad from the 1960s to the 1970s. Sociology of Religion 64.3 (Fall 2003): p. 377(12). (4690 words) Mai mult de 85.000 de preoți ortodocși au fost împușcați numai în 1937.The Globe and Mail (Canada), 9 March 2001 - Why father of glasnost is despised in Russia By GEOFFREY YORK http://www.cdi.org/russia/johnson/5141.html# #2 In his new book, Maelstrom of Memory, Mr. Yakovlev lists some of the nightmares uncovered by his commission. More than 41 million Soviets were imprisoned from 1923 to 1953. More than 884,000 children were in internal exile by 1954. More than 85,000 Orthodox priests were shot in 1937 alone. Doar a douăsprezecea parte din preoții Bisericii Ortodoxe Ruse mai funcționau în parohiile lor până în 1941.D. Pospielovsky, The Russian Orthodox Church under the Soviet Regime, vol. 1, p.175.

În perioada 1927–1940 numărul bisericilor ortodoxe din Republica Rusă a scăzut de la 29.584 la mai puțin de 500.Dimitry V. Pospielovsky. A History of Soviet Atheism in Theory, and Practice, and the Believer, vol 2: Soviet Antireligious Campaigns and Persecutions, St Martin's Press, New York (1988)

Campania a încetinit la sfârșitul deceniului al patrulea și începutul celui următor, și s-a încheiat brusc după Invadarea Poloniei și începerea Operațiunii Barbarossa. Provocarea produsă de invazia germană avea să împiedice în cele din urmă desființarea publică a religiei în societatea sovietică.John Anderson. The Council for Religious Affairs and the Shaping of Soviet Religious Policy. Soviet Studies, Vol. 43, No. 4 (1991), pp. 689-710

Această campanie, ca și campaniile din alte perioade care au stat la baza eforturilor URSS de a elimina religia și de a o înlocui cu ateismul susținut de o viziune materialistă asupra lumii,Vladimir Ilyich Lenin, The Attitude of the Workers' Party to Religion. Proletary, No. 45, May 13 (26), 1909. Found at: http://www.marxists.org/archive/lenin/works/1909/may/13.htm a fost însoțită de afirmații oficiale conform cărora nu existau persecuții religioase în URSS și că toți credincioșii care erau vizați de represiuni erau urmăriți din alte motive decât cele legate de credință. Credincioșii erau, de fapt, vizați și persecutați pe scară largă pentru credința lor sau pentru promovarea religiei, ca parte a campaniei statului de răspândire a ateismului, dar, oficial, statul susținea că nu există o astfel de persecuție și că persoanele vizate atunci când recunoștea că erau vizate erau atacate doar pentru că se împotriveau statului sau încălcau legea.Letters of Metropolitan Sergii of Vilnius http://en.wikisource.org/wiki/Letters_of_Metropolitan_Sergii_of_Vilnius Această abordare a servit propagandei sovietice în străinătate, unde a încercat să promoveze o imagine mai bună despre URSS, mai ales în lumina marilor critici la adresa sa din partea influentelor organizații religioase străine.

Educația În 1928, Comisarul Poporului pentru Educație, Anatoli Lunacearski, presat de marxiști de stânga, a fost de acord cu un sistem de învățământ complet antireligios începând cu clasa întâi, însă a avertizat totuși împotriva unei concedieri generale a profesorilor cu convingeri religioase din cauza lipsei de profesori atei. În 1929, o conferință Agitprop a decis să intensifice activitatea antireligioasă în tot sistemul de învățământ. Aceasta a dus la înființarea de secții antireligioase în toate instituțiile de cercetare și de învățământ superior. O facultate specială antireligioasă a fost instituită în 1929 la Institutul Profesorilor Roșii.

În 1927, în timpul unui interviu cu delegația sindicală americană, I. V. Stalin a afirmat că partidul nu poate fi neutru față de religie: Există cazuri în care unii membri ai partidului intervin uneori în desfășurarea generală a propagandei antireligioase. Dacă astfel de membri ai partidului sunt excluși, atunci este foarte bine, pentru că astfel de „comuniști” nu au ce căuta în rândurile partidului nostru. – I. V. Stalin

Autoritățile sovietice au inițiat o campanie împotriva profesorilor de școală din vechea intelectualitate, despre care se afirma că lucra împotriva sistemului și chiar permitea preoților să influențeze spiritual elevii. Profesorii acuzați de astfel de fapte puteau fi concediați, iar în cele mai multe cazuri autoritățile sovietice îi întemnițau sau îi exilau.

Presa antireligioasă a identificat credincioșii din rândurile savanților sovietici de top. Această etichetare a dus la epurarea din 1929–1930 a Academiei de Științe a Uniunii Sovietice. În timpul aceste acțiuni, până la 100 de savanți, asistenții și studenții lor au fost arestați pe baza unor acuzații false și au primit sentințe care variau de la trei ani de exil intern până la pedeapsa cu moartea. Cei mai mulți dintre ei au pierit ulterior în lagăre sau în închisoare. Unul dintre scopurile acestei epurări a fost acela de a îndepărta intelectualii bisericii și de a sprijini propaganda conform căreia numai oamenii înapoiați credeau în Dumnezeu.Dimitry V. Pospielovsky. A History of Soviet Atheism in Theory, and Practice, and the Believer, vol 1: A History of Marxist-Leninist Atheism and Soviet Anti-Religious Policies, St Martin's Press, New York (1987) p. 46

Într-un caz, celebrul istoric sovietic Serghei Platonov a fost întrebat de ce a numit un evreu pe nume Kaplan în funcția de director al Casei Pușkin, iar el a răspuns spunând că acesta nu era evreu, ci creștin ortodox. Pe această bază, Kaplan a fost trimis într-un lagăr de concentrare timp de cinci ani.Dimitry V. Pospielovsky. A History of Soviet Atheism in Theory, and Practice, and the Believer, vol 2: Soviet Antireligious Campaigns and Persecutions, St Martin's Press, New York (1988) p. 43

Comitetul Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice a suspendat „măsurile administrative” împotriva religiei din 1930 până în 1931, ceea ce a slăbit activitatea educațională antireligioasă, dar o altă rezoluție din septembrie 1931 a reinstituit educația antireligioasă activă.

Mitropolitul Serghie și Biserica Cei mai mulți dintre episcopii arestați între 1928 și 1932 au fost arestați din motive legate de opoziția față de mitropolitul Serghie și de faimoasa sa declarație de loialitate. În această perioadă, statul a menținut în mod oficial linia de separație între biserică și stat în Uniunea Sovietică, în ciuda numeroaselor arestări de oameni religioși. GPU îi întreba adesea cu cinism pe credincioșii arestați „care este atitudinea ta față de «mitropolitul nostru» Serghie, care conduce biserica sovietică?”.Dimitry V. Pospielovsky. A History of Soviet Atheism in Theory, and Practice, and the Believer, vol 2: Soviet Anti-Religious Campaigns and Persecutions, St Martin's Press, New York (1988) p. 60

Opoziția față de Serghie a fost folosită ca pretext pentru a închide multe biserici și pentru trimiterea clerului în exil. Ultima biserică anti-Serghie care funcționa oficial la Moscova a fost închisă în 1933, iar la Leningrad în 1936.Dimitry V. Pospielovsky. A History of Soviet Atheism in Theory, and Practice, and the Believer, vol 2: Soviet Anti-Religious Campaigns and Persecutions, St Martin's Press, New York (1988) pg 65 După ce aceste biserici erau închise, ele erau de obicei demolate sau transformate în clădiri de folosință seculară (în loc să fie date în jurisdicția lui Serghie, deși motivul oficial pentru care fuseseră închise era tocmai pentru că se opuneau mitropolitului). Această campanie a diminuat foarte mult numărul bisericilor funcționale din țară.

Deși bisericile oficiale anti-Serghie au fost distruse, au existat multe comunități bisericești clandestine neoficiale care au format ceea ce s-a numit „Biserica din Catacombe".Daniel, Wallace L. "Father Aleksandr men and the struggle to recover Russia's heritage." Demokratizatsiya 17.1 (2009) Această mișcare bisericească clandestină a pretins că este adevărata continuare legitimă a ortodoxiei în Rusia.

Douăzeci la sută din deținuții din lagărele Solovki din perioada 1928–1929 au fost închiși în legătură cu probleme legate de religie. Între 1928 și 1931, cel puțin treizeci și șase de episcopi au fost întemnițați și exilați, iar numărul total a depășit 150 până la sfârșitul deceniului al patrulea. Acest lucru nu a însemnat, totuși, că preoțimea loială lui Serghie era mai în siguranță, căci și ei a fost atacați și arestați în număr mare.Dimitry V. Pospielovsky. A History of Soviet Atheism in Theory, and Practice, and the Believer, vol 2: Soviet Antireligious Campaigns and Persecutions, St Martin's Press, New York (1988) p. 76

Mitropolitul Serghie a declarat presei străine în 1930 că nu există persecuție religioasă și că ortodoxia împărtășește multe obiective sociale cu marxismul. Un mare număr de clerici s-au împăcat cu Serghie până în 1930.

Din cauza numărului masiv de episcopi arestați, atât ortodocșii, cât și renovaționiștii au consacrat pe ascuns episcopi, care să ia locul celor arestați și să continue descendența apostolică.Dimitry V. Pospielovsky. A History of Soviet Atheism in Theory, and Practice, and the Believer, vol 2: Soviet Anti-Religious Campaigns and Persecutions, St Martin's Press, New York (1988) p. 67 Tot ca urmare a acestei arestări masive de episcopi, Sfântul Sinod ortodox a încetat să mai funcționeze în 1935.Tatiana A. Chumachenko. Edited and Translated by Edward E. Roslof. Church and State in Soviet Russia: Russian Orthodoxy from World War II to the Khrushchev years. ME Sharpe inc., 2002 p. 3

Potrivit presei antireligioase, preoții ar fi umblat din sat în sat, săvârșind pe ascuns slujbe religioase în casele credincioșilor, fiind deghizați în reparatori ambulanți sau în alte profesii. De asemenea, se susținea că tinerii erau atrași spre creștinism de către clerici care se angajau gratuit la petrecerile de tineret ca organizatori de jocuri, muzicieni, dirijori de coruri, cititori de literatură rusă seculară, directori de cercuri de teatru etc.Dimitry V. Pospielovsky. A History of Soviet Atheism in Theory, and Practice, and the Believer, vol 2: Soviet Antireligious Campaigns and Persecutions, St Martin's Press, New York (1988) page 71 De asemenea, se susținea că mulți credincioși se țineau departe de biserici și de preoți din cauza rușinii de a respecta ritualurile religioase în mod deschis și, ca răspuns la acest lucru, mulți preoți îndeplineau ritualuri religioase în absență. Acest lucru însemna că ceremoniile de căsătorie se desfășurau pe inele care erau apoi trimise miresei și mirelui absenți, sau că slujbele funerare se desfășurau pe sicrie goale în care cadavrul era mai târziu așezat în cadrul unei înmormântări laice.

Măsuri legislative Uniunea Ateilor Militanți () a cerut în 1929 ca țăranii credincioși să fie excluși din conducerea fermelor colective.