Cortinarius mucosus (Pierre Bulliard, 1792 ex Jean Kickx, 1867) din încrengătura Basidiomycota, în familia Cortinariaceae și de genul Cortinarius,Index FungorumMycobank este o specie de ciuperci comestibile răspândită și regional frecventă, care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). O denumire populară nu este cunoscută. În România, Basarabia și Bucovina de Nord trăiește solitar sau în grupuri mai mari sau mai mici, preferat pe sol acru și nisipos, preponderent în păduri mixte. Intră în simbioză cu pini și mesteceni. Specia se găsește și prin bărăgan pe lângă arborii ei preferați. Timpul apariției este din (august) septembrie până în noiembrie.Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p, 202-203 - 3, ISBN 978-3-440-13447-4Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 128-129, ISBN 88-85013-25-2

Taxonomie thumb|left|135px|Jean Kickx Numele binomial Agaricus mucosus a fost determinat de renumitul naturalist francez Pierre Bulliard în volumul 12 al marii sale opere Herbier de la France ou, Collection complette des plantes indigenes de ce royaume avec leurs propriétés, et leurs usages en medecine din 1792,Pierre Bulliard: „Herbier de la France ou, Collection complette des plantes indigenes de ce royaume etc..”, vol. 12, Editura Didot, Debure, Belin, Paris 1792, tab. 549

Faimosul savant Elias Magnus Fries a descris în urmă o variație, anume Agaricus collinitus var. mucosus (1821),Elias Magnus Fries: „Systema Mycologicum”, vol. 1, Editura Ex Officina Berlingiana, Lundae 1821, p. 248 transferând-o apoi la genul Cortinarius sub păstrarea epitetului (1838),Elias Fries: „Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum”, Editura Typographia Academica, Uppsala (1836-1838), p. 274 referitor la descrierea lui Bulliard. Apoi, micologul belgian Jean Kickx (1803-1864) a transferat specia descrisă de Bulliard la genul la genul Cortinarius sub păstrarea epitetului în volumul 1 al operei sale Flore cryptogamique des Flandres (înainte de 1855, publicată postum de fiul său Jean Jacques Kickx în 1867),Jean Kickx: „Flore cryptogamique des Flandres, vol. 1, Editura Librairie Générale de H. Hoste, Gent 1867, p. 191 (postum) fiind numele curent valabil (2022).

În sfârșit, în 1871, cunoscutul micolog german Paul Kummer a descris specia sub denumirea Myxacium mucosum pe baza lucrării lui Bulliard în opera sa principală Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichten und sicheren Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze mit Ausnahme der Schimmel- und allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen din 1871.Paul Kummer: „Der Führer in die Pilzkunde…”, Editura E. Luppe, Zerbst 1871, p. 91 Alți taxoni acceptați nu sunt cunoscuți.

Epitetul specific este derivat din cuvântul latin (=cleios, mucos, mucegăit,Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 765 datorită învelișului mucos care acoperă pălăria și tulpina.

Descriere thumb|left|230px|Cooke - Cortinarius mucosus Pălăria: cărnoasă și destul de fermă cu un diametru de 4-10 (14) cm este inițial semisferică cu marginea pentru mult timp răsucită spre interior, dar se întinde rapid, devenind convexă și în vârstă aproape plată, fără cocoașă. Cuticula este netedă, glabră, strălucitoare, puternic vâscoasă, în special în tinerețea buretelui, iar pe vreme uscată de lungă durată lucioasă și lipicioasă. Coloritul tinde între galben-portocaliu, brun-portocaliu și ruginiu cu centrul mai întunecat, devenind la bătrânețe gri-brun închis și având adesea în jurul marginii o bordură mai deschisă, chiar albicioasă. Lamelele: apropiate, aproape aglomerate sunt subțiri, cu lameluțe intercalate și bifurcate, bombat aderate la picior, fiind învăluite la început de o cortină albă și vâscoasă, formată din fibre foarte fine ca păienjeniș, resturile vălului parțial. Coloritul la început gălbui, apoi ocru, devine cu avansarea în vârstă ruginiu până brun de scorțișoară. Muchiile netede sunt de aceiași culoare. Piciorul: robust și plin pe dinăuntru cu o înălțime de 5-10 (15) cm și o grosime de 1,5-2,5 (3) cm, de formă cilindrică sau conică este uneori ușor îngroșat la bază. Nu prezintă un inel veritabil ci doar un cordon subțire în primul sfert al tijei, un rest al vălului parțial, colorat cu timpul brun, datorită pulberii de spori. Suprafața este albă și mătăsoasă, rămânând spre vârf făinoasă sau presărată cu solzi fini, fiind mai presus de toate în stadiu tânăr acoperită de un strat lipicios de mucilagiu, dar în cele din urmă mai mult sau mai puțin uscat ca și pe vreme uscată de lungă durată. La bătrânețe capătă fibrile ruginii longitudinale. Carnea: destul de groasă și fermă este în pălărie albă și în picior uneori mai mult sau mai puțin brun-gălbuie. Odată tăiată nu se decolorează. Mirosul este imperceptibil și gustul blând, dar neutru, nesemnificativ. Caracteristici microscopice: are spori colorați ocru-gălbui, slab fuziformi până în formă de lămâie de obicei cu un umbo apical pronunțat și o depresiune suprahilară, pe suprafață grosier aspri până verucoși, cu o mărime medie de 11,5-13,7 x 4,9-5,8 microni. Pulberea lor este brun-ruginie. Basidiile clavate poartă 4 sterigme fiecare cu o conexiune bazală cu cleme și de obicei cu o incluziune citoplasmatică refractivă mare și una sau mai multe mai mici, măsoară 36-44 x 9,3-11,2 microni. Pileocistidele (elemente sterile de pe suprafața pălăriei) în stratul superior de hife (numit ixocutis) acoperă un subcutanat subțire, cu strat gelatinos variind de la 25 µm adâncime lângă marginea pălăriei până la 170 µm adâncime în apropierea centrului, hifele purtând conexiuni cu cleme. Cheilocistidele (elemente sterile situate pe muchia lamelor) formează margini sterile continue, clavate, cu o conexiuni bazale cu cleme abundente, cu puține sau fără incluziuni citoplasmatice vizibile în apă, sau KOH, măsurând 18-34 x 8,3-12,5 microni. Pleurocistidele (elemente sterile situate în himenul de pe fețele lamelor) lipsesc.NB Mushrooms Reacții chimice: cuticula se decolorează cu hidroxid de potasiu roșu-negricios.Mushroom Expert

Confuzii Cortinarius mucosus poate fi confundat de exemplu cu Cortinarius allutus (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 130-131, ISBN 3-405-12081-0 Cortinarius collinitus (comestibil),Rose Marie Dähncke și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 452, ISBN 3-85502-0450 Cortinarius delibutus (comestibil),Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 388-389, ISBN 978-3-440-14530-2 Cortinarius elatior (comestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 130-131, ISBN 88-85013-25-2 Cortinarius elegantior (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 224-225, ISBN 3-405-12116-7 Cortinarius infractus (necomestibil, foarte amar),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 166-167, ISBN 3-405-12081-0 Cortinarius livido-ochraceus (comestibil),Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, p. 789, ISBN 3-8289-1619-8 Cortinarius mucifluus (comestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 178-179, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum) Cortinarius multiformis (comestibil, lamele inițial albicioase, apoi cenușii până la maroniu-roșcate și piciorul inițial albicios, apoi ocru deschis),Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 418, ISBN 3-85502-0450 Cortinarius percomis (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 156-157, ISBN 3-405-12081-0 Cortinarius sebaceus (comestibil, lamele inițial albicioase, apoi de colorit ocru până la maroniu deschis și picior alb-mătăsos),Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 421, ISBN 3-85502-0450 Cortinarius splendens (posibil letal), Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 182-183, ISBN 88-85013-25-2 Cortinarius stillatitius (comestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 230-231, ISBN 88-85013-46-5 Cortinarius trivialis (necomestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 208-209, ISBN 3-405-12116-7 Cortinarius turmalis (comestibil, miros ceva fistichiu ca de drojdie sau de lapte acru, gust blând),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 215-216, ISBN 88-85013-37-6 Cortinarius varius (comestibil)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 210-211, ISBN 3-405-11774-7 sau Cortinarius vibratilis (necomestibil, lamele alb-gălbuie la început, apoi maroniu-roșcate și picior alb, inițial acoperit de un văl lipicios, foarte amar).Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 136-137, ISBN 88-85013-25-2

Specii asemănătoare în imagini

Valorificare Datorită apariției dese, ciuperca este mult culeasă, deși de calitate culinară mediocră. Dați atenție pentru că specia poate fi confundată cu letalul Cortinarius meinhardii. Mai departe, specia acumulează cu predilecție mercur, fiind astfel aproape mereu mai mult sau mai puțin împovărată cu acest metal toxic.Pilzsuche

Note

Bibliografie Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total) Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8 Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4 Michael Jordan: „The encyclopedia of fungi of Britain and Europe - Identifies 1,000 species with color photographs”, Editura David & Charles, Newton Abbot 1995, ISBN 0-7153-0129-2 German Josef Krieglsteiner (ed.), Andreas Gminder: „Verbreitungsatlas der Großpilze Deutschlands (West)“, Editura Ulmer, Stuttgart 1991, ISBN 3-8001-3536-1 Hans E. Laux: Der große Kosmos-Pilzführer - Alle Speisepilze mit ihren giftigen Doppelgängern”, Editura Franckh-Kosmos, Stuttgart 2001, ISBN 3-440-08457-4 Hans E. Laux: „Essbare Pilze und ihre giftigen Doppelgänger - Pilze sammeln – aber richtig”, Editura Kosmos Verlag, Stuttgart 2005, ISBN 3-440-10240-8, p. 45. André Maublanc, Georges Viennot-Bourgin: „Les champignons comestibles et vénéneux”, Editura Lechevalier , Paris 1971, ISBN: 978-27205-0482-2 Edmund Michael, Bruno Hennig, Hanns Kreisel: „Handbuch für Pilzfreunde“, vol. 1: „Die wichtigsten und häufigsten Pilze mit besonderer Berücksichtigung der Giftpilze“, Editura Spektrum Akademischer Verlag, Berlin 1983 Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „ Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983 Walter W.A. Pätzold, ‎Hans E. Laux: „1 mal 1 des Pilzesammelns“, Editura Franckh-Kosmos Verlags-Gmbh & Company KG, Stuttgart 2013, ISBN: 978-3-440-14152-6 Yves-François Pouchus: „Guide de poche de mycologie officinale”, Editura Lavoisier, Paris 2012, ISBN: 978-27430-1474-2 Roger Phillips: „Mushrooms: A comprehensive guide to mushroom identification”, Editura Macmillan, Londra sia Oxford 2013, ISBN: 978-0-330-44237-4