Maxim al II-lea (în ; ) a fost un cleric ortodox bizantin, care a îndeplinit funcția de patriarh ecumenic al Constantinopolului din iunie până în decembrie 1216.

Biografie A avut probabil o origine umilă, provenind dintre oamenii de rând. Cronicarii bizantini Georgios Akropolites și sunt extrem de critici la adresa lui Maxim, sugerând că era „needucat”, (PG 147.465b) ceea ce ar putea fi, cu toate acestea, probabil o reflectare a atitudinii nobilimii față de un plebeu care a ajuns într-un rang superior. Maxim a fost anterior stareț al Mănăstirii Akoimetoi și apoi duhovnic al împăratului niceean Teodor I Laskaris înainte de a deveni patriarh.

În ianuarie 1216, după moartea patriarhului Teodor al II-lea, a început o campanie pentru alegerea unui nou patriarh. Împăratul Teodor I Laskaris nu dorea o întărire excesivă a poziției nobilimii și clerului superior care se refugiaseră de la Constantinopol. Prin urmare, el l-a susținut pe duhovnicul său și și-a impus voința asupra sinodului patriarhal, care, în cele din urmă, l-a ales patriarh pe Maxim la 3 iunie 1216. Nichifor Calist Xanthopoulos afirmă că Maxim dobândise în timp o influență la palatul imperial, frecventând saloanele soției și fiicelor împăratului, și că intrigile sale pe lângă femeile de la curte ar fi fost singurul motiv pentru care a fost ales patriarh. Akropolites scrie că Maxim „a făcut curte femeilor din saloanele palatului și a fost, la rândul său, curtat de acestea; căci nu există alt motiv pentru care a fost înălțat într-un asemenea rang”.George Akropolites (, ed.), The History, Oxford University Press, 2007, pp. 159–161.

Maxim a fost patriarh în exil, deoarece a locuit la Niceea ca urmare a faptului că scaunul său titular era ocupat în acel moment de patriarhul latin al Constantinopolului. Se cunosc puține informații despre activitatea patriarhului. Maxim s-a confruntat probabil cu opoziția clerului superior, care dorea ca Niketas Choniates să devină patriarh. Există dovezi că Maxim al II-lea a provocat un conflict între împărat și cetățenii Niceei prin unele acțiuni nechibzuite. Patriarhul a purtat, de asemenea, în numele lui Teodor I, unele negocieri cu reprezentanții Imperiului Latin. A murit în funcție în decembrie 1216, după doar șase luni pe tronul patriarhal.

Note

Bibliografie

Categorie:Decese în 1216 Categorie:Arhiepiscopi din secolul al XIII-lea Categorie:Patriarhi ecumenici ai Constantinopolului