Frithjof Schuon () a fost un autor sufit, filosof și metafizician elvețian de origine germană, apropiat de filosoful francez René Guénon și unul dintre reprezentanții Școlii Tradiționaliste. Este cunoscut și sub numele de Isa Nur Ad-Din, nume pe care l-a adoptat după convertirea sa la islam.

Biografie Frithjof Schuon s-a născut în data de 18 iunie 1907 la Basel, Elveția. Mama sa era de origine franceză, în timp ce tatăl său era violonistul german Paul Schuon. În ciuda apartenenței sale la religia catolică, Schuon și-a educat cei doi băieți, pe Frithjof și pe fratele acestuia, Erich, în spiritul luteranismului majoritar din Basel.

Frithjof Schuon s-a remarcat ca un copil inteligent, profund atașat de tradițiile religioase. La vârsta de 10 ani a început să citească pentru prima dată Biblia, iar apoi a continuat cu alte texte sacre ale lumii ce se găseau în biblioteca tatălui său, între care Upanișadele, Bhagavad Gita și Coranul. De asemenea, cu timpul, a studiat de unul singur și filosofia și literatura. Printre autorii săi favoriți se numărau Platon, Ralph Waldo Emerson, Johann Wolfgang von Goethe și Friedrich Schiller.

La școala primară din Basel, Frithjof l-a avut coleg pe Titus Burckhardt. Relația dintre cei doi a fost foarte apropiată și au rămas prieteni buni.

În anul 1920, pe când avea 13 ani, tatăl său a decedat, iar mama sa a hotărât să se mute cu toții în Mulhouse, Franța. La 14 ani a fost botezat în Biserica Catolică. În 1923, fratele său a decis să se călugărească, iar Frithjof a fost nevoit să renunțe la școală și să muncească pentru a se întreține. A lucrat la un atelier de textile, dar acest fapt nu l-a împiedicat să-și exercite spiritul autodidact. A hotărât să aprofundeze hinduismul, influențat de Bhagavad Gita, gândindu-se să adopte această tradiție. În anul 1924 a intrat în contact cu opera lui René Guénon, Introducere generală în studiul doctrinelor hinduse (1921). Opera și stilul acestuia l-au impresionat și l-au influențat profund pe tânărul Schuon. A început să studieze religiile, manifestând un interes aparte pentru islam și sufism.

În anul 1930, după 18 luni în care a efectuat stagiul militar, Schuon s-a mutat la Paris. A decis să învețe limba arabă și să frecventeze una dintre moscheile locale pentru a-și aprofunda studiul. În anul 1932, când a început să corespondeze cu René Guénon, Schuon a finalizat și prima sa lucrare în limba germană, publicată în anul 1935 despre meditația primordială. În același timp, a plecat la Marsilia unde a întâlnit doi dintre discipolii lui Shaykh Ahmad Al-Alawi din Mostaganem, Algeria. Atras de spiritualitatea musulmană, Frithjof Schuon s-a îmbarcat cu aceștia și a plecat în Algeria unde l-a întâlnit pe Shaykh. A petrecut mai multe luni alături de acesta și de discipolii săi, convertindu-se la islam și întrând în confreria sufită alawită. Noul nume pe care l-a primit a fost Isa Nur Ad-Din. Ulterior, a plecat înapoi în Franța.

În anul 1935, s-a întors la Mostaganem unde l-a întâlnit pe Shaykh Adda ben Tounes, succesorul lui Ahmad Al-Alawi la conducerea confreriei, care l-a investit pe Frithjof Schuon în calitate de muqaddam sau "misionar", dându-i posibilitatea să inițieze și pe alții în confreria (tariqa) sufi Alawită. Întors în Europa, Schuon a fondat trei zawiya sau loje sufi: două în Elveția (Basel și Lausanne) și una în Franța (Amiens). Aici s-au convertit la islam și s-au inițiat în sufism multe personalități, inclusiv francezul Jean-Louis Michon, britanicul Martin Lings, elvețianul Leo Schaya și românii Vasile Lovinescu și Mihail Vâlsan.

În anul 1938, Frithjof Schuon a plecat la Cairo pentru a-l vedea pe mentorul său, René Guénon. La un an, în 1939, a plecat alături de doi discipoli spre India, făcând un popas la Cairo unde a mers din nou în vizită la Guénon. A ajuns la Bombay, dar nu a putut sta mult din cauza izbucnirii Celui de-al Doilea Razboi Mondial, refugiindu-se în Elveția. S-a stabilit la Lausanne și și-a continuat activitatea începută în anul 1933 de a contribui la revista Études Traditionnelles.

În anul 1948, Schuon a publicat prima sa carte în limba franceză: De l'Unité transcendante des religions (Unitatea transcendentă a religiilor), lucrare ce l-a făcut foarte cunoscut și care a fost apreciată la superlativ de către scriitorul T. S. Eliot. În același an, după publicarea cărții, a izbucnit o polemică între Schuon și Guénon cu privire la eficacitatea și caracterul inițiatic al tainelor creștine. Polemica a fost generată de un articol al lui Schuon. În urma acestei polemici, dar și a altor controverse doctrinare, relațiile lui Schuon atât cu Guénon, cât și cu grupul parizian condus de către Mihail Vâlsan, s-au răcit.

În anul 1949, Schuon s-a căsătorit cu Catherine Feer, o educatoare de origine germană. Împreună au călătorit foarte mult, în mod special în Maroc. În anul 1965, în timpul unei astfel de călătorii, Schuon ar fi avut prima dintr-o serie de viziuni ale Fecioarei Mariei. La câțiva ani, a plecat în Turcia pentru a vizita presupusa casă a Fecioarei de la Efes. În urma acestor experiențe, Schuon și-a redenumit confreria sufită Tariqa Maryamiyya, de la Maryam, numele arab al Fecioarei Maria ce apare și în Coran.

În anul 1980, Schuon și soția sa au emigrat în Bloomington, Indiana, Statele Unite ale Americii. A continuat să scrie mult pe teme diverse de metafizică, ezoterism și religie. Cărțile sale s-au tradus în numeroase limbi și a căpătat notorietate și autoritate în studiul comparativ al religiilor. De asemenea, l-au interesat practicile, ritualurile și dansurile triburilor amerindiene, în special cele ale populației Sioux. În ultimii ani ai vieții, a scris mai multe poezii. Era pasionat și de pictură.

A murit în data de 5 mai 1998, la vârsta de 90 de ani, în Bloomington.

Traduceri în limba română Frithjof Schuon, Despre unitatea transcendentă a religiilor, traducere de Anca Manolescu, prefață de Andrei Scrima, București, Editura Humanitas, 1994. Frithjof Schuon, Să înțelegem Islamul. Introducere în spiritualitatea lumii musulmane, traducere de Anca Manolescu, București, Editura Humanitas, 1994. Frithjof Schuon, Ochiul inimii, traducere de Daniel Hoblea, București, Editura Herald, 2008. Frithjof Schuon, Sufismul: Văl și Chintesență, traducere, note și cuvânt-înainte de Cristi Rusin, București, Editura Herald, 2026. Frithjof Schuon, Înțelegerea islamului, traducere, note și cuvânt-înainte de Cristi Rusin, București, Editura Herald, 2026. Frithjof Schuon, Ochiul inimii, ediția a II-a (revizuită și adăugită), traducere de Daniel Hoblea și Cristi Rusin, București, Editura Herald, 2026.

Note

Legături externe Frithjof Schuon Archive Frithjof Schuon's life and work Frithjof Schuon 1907-1998 Perennialist/Traditionalist School Frithjof Schuon Swiss metaphysician, theologian and philosopher Oxford University Press Publications by and about Frithjof Schuon in the catalogue Helveticat of the Swiss National Library

Categorie:Nașteri în 1907 Categorie:Decese în 1998 Categorie:Filozofi elvețieni Categorie:Ezoterism Categorie:Tradiționalism Categorie:Oameni din Basel Categorie:Metafizicieni Categorie:Filozofi ai religiei Categorie:Filozofi din secolul al XX-lea Categorie: Sufism Categorie:Poeți elvețieni Categorie:Pictori elvețieni Categorie:Poeți din secolul al XX-lea Categorie:Scriitori din secolul al XX-lea Categorie:Convertiți la islam Categorie:Ezoteriști Categorie:Nașteri pe 18 iunie Categorie:Decese pe 5 mai