Charles-Théodore Frère () a fost un pictor orientalist francez. Fratele său mai mic, Pierre-Édouard, și nepotul său și omonim, , au fost, de asemenea, pictori.
Biografie
A fost pictor de subiecte istorice, scene de gen, scene locale, peisaje (cu figuri) și peisaje marine, acuarelist și desenator, orientalist.
Fiul unui editor de muzică din Paris, Frère a studiat la École des Beaux-Arts cu Léon Cogniet și .
După terminarea studiilor, a călătorit în toată Franța vizitând Alsacia - unde, la Schlestadt (1871-1918/19 Schlettstadt, din 1920 Sélestat) a realizat probabil cea mai timpurie lucrare a sa dintre cele existente și cunoscute până în prezent, poate chiar cea mai timpurie lucrare a sa (debutul său), un mic desen în creion reprezentând o fermă rurală, semnat (TH. FRÈRE), datată (1833) și intitulată (Schlestadt) -, Auvergne and Normandia .
La întoarcerea la Paris, a expus Vue des Environs de Strasbourg la din 1834. Exponatele sale la Salon în anii următori au fost aproape toate picturi orientaliste, ca urmare a mai multor călătorii în Africa și Orientul Apropiat."Charles Theodore Frere", Rehs Galleries. Retrieved 3 May 2012. Charles Théodore Frère a expus la Salonul de la Paris din 1834 până în 1881, a participat la Expositions Universelles din 1855, 1867 și 1878 la Paris și, până în 1887 inclusiv, la Salon des Artistes Français. A primit medalii în 1848 și 1865.
După un sejur în Alger în 1836, a plecat cu armata către Constantin, care a fost cucerită la 13 octombrie 1837, revenind la Paris în 1839. În timpul primei sale călătorii în Algeria, a finalizat lucrări pentru regele de Württemberg. În jurul anului 1851, a întreprins o nouă călătorie în Orientul Apropiat, vizitând Malta, Grecia, Egipt și Turcia, devenind unul dintre puținii artiști care au pictat Beirut, Damasc și Palmira. În 1853, a înființat un atelier la Cairo, devenind pictorul curții de acolo. Viceregele Egiptului l-a ridicat la rangul de bei."Charles Theodore Frere", Rehs Galleries. Retrieved 3 May 2012.
În 1869, a călătorit din nou în Egipt, acum ca membru al grupului împărătesei Eugenie, pentru deschiderea Canalului Suez. Aceasta i-a comandat o serie de acuarele care nu i-au putut fi livrate din cauza Războiului franco-prusac din 1870. În schimb, au fost dăruite prietenului și elevului ei, marchizul de Puisaye.
Tabloul său „Apus de soare pe Nil, 1877” a fost expus la Salonul de la Paris din 1877 (cat. Nr. 872), Colecția Berko Fine Paintings - Belgia. miniatura| Apus de soare pe Nil, 1877
Lucrări selectate Vue de la Ville de Constantine (1841) La Prize de Constantine (1843) Templul lui Philae Vue de la Mosquée Sidi Abd-Er-Raham Scène de marché au Caire (1864) Le café Jalata à Contantinople (1865) l'Ile de Philae (1865) Scène de rue au Caire (1869) Jérusalem vue de la vallée de Jéhosafat (c. 1881) Apus de soare pe Nil (c. 1877)
Referințe
Surse și bibliografie Clarence Cook, Art et Artistes de notre temps, 1888. Charles Stranahan, Histoire de la peinture française, New York, Charles Scriner, 1888, p. 228. Lorinda Munson Bryant, Images et peintres français, Londra, T Fischer Unwin., 1923, p. 111. JR Soubiran, Le Paysage Provençal et l'École de Marseille avant les Impressionnistes, 1845-1874, Musée de Toulon, 1992, pp. 94–95. Dictionnaire Bénézit, Gründ, Paris, 1999. Marion Vidal-Bué, L'Algérie des peintres, Éditions Paris-Méditerranée, 2002, pp. 144–7. Elisabeth Cazenave, L'Afrique du Nord révélée par les Musées de Province, Edt, Bernard Giovangeli Association Abd el Tif, 2004, p. 49 și p. 483. Catherine Granger, L'Empereur et les arts, la liste civile de Napoléon III, Edt de l'École des Chartes, 2005, p. 866. Ministère de l'Instruction Publique et des Beaux-Arts; Direction des Beaux-Arts, Salon de 1877; 94e exposition officielle depuis l'année 1673, Paris 1877, Cat. Nr. 872.
Categorie:Nașteri în 1814 Categorie:Nașteri pe 21 iunie Categorie:Decese în 1886 Categorie:Decese pe 24 martie Categorie:Orientaliști francezi Categorie:Pictori francezi din secolul al XIX-lea Categorie:Artiști din Paris