Cele șase lebede

Cele șase lebede (în ) este un basm german cules de frații Grimm în Basmele Fraților Grimm în 1812 (KHM 49).

Este de tipul Aarne–Thompson 451 („Fecioara care își caută frații”), întâlnit frecvent în toată Europa.Uther, Hans-Jörg (2004). The Types of International Folktales: Animal tales, tales of magic, religious tales, and realistic tales, with an introduction. FF Communications. p. 267 - 268.Thompson, Stith. The Folktale. Berkeley Los Angeles London: University of California Press. 1977. p. 111. Alte povești de acest tip includ: Cei șapte corbi, Cele douăsprezece rațe sălbatice, Udea și cei șapte frați ai săi, Lebedele sălbatice și Cei doisprezece frați. Andrew Lang a inclus o variantă a poveștii în Cartea zânelor galbene.

Origine Povestea a fost publicată de frații Grimm în prima ediție a Kinder- und Hausmärchen („Basme pentru copii”) în 1812 și rescrisă substanțial pentru a doua ediție în 1819. Sursa lor de inspirație este prietena și viitoarea soție a lui Wilhelm Grimm, Henriette Dorothea (Dortchen) Wild (1795–1867).See German wikipedia.de Wild(familie) for more info on tales that came from the Wilds. legătură=//upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/a/a9/Ludwig_Emil_Grimm_Dortchen_Wild_1815.png/220px-Ludwig_Emil_Grimm_Dortchen_Wild_1815.png|miniatura| Ludwig Emil Grimm Dortchen Wild 1815

Rezumat

miniatura| Ilustrație de Heinrich Vogeler Un rege se rătăcește într-o pădure, iar o vrăjitoare bătrână îl ajută, cu condiția să se căsătorească cu frumoasa ei fiică. Regele bănuiește că fecioara este malefică, dar acceptă să se căsătorească cu ea. El avea deja șase fii și o fiică din prima căsătorie și de aceea acum se teme că aceștia ar putea fi maltratați de noua lui soție; așa că îi trimite, în secret, la un castel ascuns de ochii lumii, unde îi vizitează în secret.

Noua regină și acum și mamă vitregă, care învățase vrăjitoria de la mama ei, află despre copiii ei vitregi și decide să scape de ei. Coase șase cămăși albe magice, merge la castelul ascuns și aruncă cămășile peste băieți, transformându-i în lebede.

Sora încă om a prinților fuge, găsindu-și frații în coliba unui vânător. Prinții își pot recăpăta formele omenești doar cincisprezece minute în fiecare seară. Ei îi spun surorii lor că au auzit de o modalitate de a ridica blestemul: timp de șase ani, nu are voie să vorbească în timp ce le va coase șase cămăși din flori de stele. Pe de altă parte, dacă vorbește cumva înainte de sfârșitul celui de-al șaselea an, vraja nu va mai putea fi ruptă niciodată. Prințesa acceptă să facă acest lucru și, adăpostindu-se într-un copac, culege florile-stea și coase în tăcere.

La începutul celui de-al patrulea an, Regele unei alte țări o găsește pe Prințesă țesând, este răpit de frumusețea ei și o duce la curtea sa, cu intenția de a o face regina lui. Cu toate acestea, mama snoabă a Regelui o urăște și nu o consideră potrivită pentru a fi regină. Când tânăra regină dă naștere primului lor copil, soacra cea rea îi ia copilul și o acuză că l-a ucis și l-a mâncat, dar regele refuză să creadă.

Tânăra regină dă naștere altor doi copii, dar încă de două ori soacra îi ascunde și minte că aceasta i-a ucis și i-a mâncat pe bebeluși. Regele nu mai poate să o protejeze și, neputând să se apere în mod corespunzător, Regina este condamnată la ardere pe rug ca vrăjitoare. În tot acest timp, ea și-a oprit lacrimile și cuvintele și a continuat să coasă în tăcere cămășile cu flori de stea, indiferent cu ce preț.

În ziua execuției sale, regina reușise să termine toate cămășile pentru frații ei. Când este adusă pe rug, ia cămășile cu ea și exact când este pe cale să fie arsă, cei șase ani expiră și sosesc în zbor cele șase lebede. Fata aruncă cămășile peste frații ei și aceștia își recapătă forma omenească, deși fratele cel mic rămâne cu o aripă în locul unei mâini, deoarece cămășii sale îi lipsea o mânecă (în unele variante, sora nu reușește să termine la timp ultima cămașă, iar fratele cel mic rămâne lebădă pentru totdeauna).

Acum regina poate vorbi și, cu ajutorul fraților ei, se apără de acuzațiile la adresa ei. Cei trei copii dispăruți ai Reginei sunt găsiți în viață, iar soacra ei cea rea este arsă pe rug ca pedeapsă.

În cele din urmă, regina, soțul ei, cei trei copii și cei șase frați trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți.

Analiză Folcloristul Stith Thompson subliniază că poveștile de tip basm Aarne–Thompson–Uther ATU 451 fac parte dintr-o lungă istorie literară, începând cu povestea lui Dolopathos, în secolul al XII-lea.Thompson, Stith. The Folktale. Berkeley Los Angeles London: University of California Press. 1977. pp. 110-111. Dolopathos, în tradiția medievală, a fost folosit mai târziu ca parte a poveștii eroice Cavalerul Lebedei.

Specialistul în basme Jack Zipes citează că frații Grimm au luat în considerare originea acestora în epoca greco-romană, cu variante similare întâlnite și în tradițiile orale franceze și nordice.The Original Folk and Fairy Tales of the Brothers Grimm: the Complete First Edition. [Jacob Grimm, Wilhelm Grimm; translated by] Jack Zipes; [illustrated by Andrea Dezsö]. Princeton University Press. 2014. p. 493.

Frații Grimm înșiși, pe adnotările lor, au văzut o legătură între „Cele șase lebede” și o poveste despre șapte lebede publicată în Feenmärchen (1801), precum și cu plimbarea cu lebede a Cavalerului Lebădă (Lohengrin). De asemenea, au remarcat și o legătură cu cămășile de lebădă ale fecioarelor lebădă din Volundarkvida.Grimm, Jacob, and Wilhelm Grimm. Kinder Und Hausmärchen: Gesammelt Durch Die Brüder Grimm. 3. aufl. Göttingen: Dieterich, 1856. pp. 84-85.

În notele sale despre basmul Children of Lir („Copiii lui Lir”) din cartea sa More Celtic Fairy Tales (Și mai multe basme celtice), folcloristul Joseph Jacobs a scris că „binecunoscutul basm popular continental” Cele șapte lebede (sau corbi) a ajuns să fie relaționat cu ciclul medieval al Cavalerului de lebădă.Jacobs, Joseph. More Celtic fairy tales. New York: Putnam. 1895. pp. 221-222.

Variante

Distribuție Se spune că acest tip de poveste este „înregistrat pe scară largă” în Europa și în Orientul Mijlociu, precum și în India și în Americi.Kooi, Jurjen van der. "Het meisje dat haar broers zoekt". In: Van Aladdin tot Zwaan kleef aan. Lexicon van sprookjes: ontstaan, ontwikkeling, variaties. 1ste druk. Ton Dekker & Jurjen van der Kooi & Theo Meder. Kritak: Sun. 1997. p. 239. Numai în Europa, există „peste două sute de versiuni” culese și publicate „în colecții de basme populare din toate zonele” continentului.Angelopoulos, Anna and Kaplanoglou, Marianthi. "Greek Magic Tales: aspects of research in Folklore Studies and Anthropology". In: FF Network. 2013; Vol. 43. p. 11.

Criticul francez Nicole Belmont a identificat în Europa două forme ale tipului de basm: una „esențial” prezentă în zona germanică și Scandinavia, și o alta pe care a numit-o „versiune occidentală”. Ea a remarcat că în această variantă vestică, sora cea mică, după ce se stabilește cu frații, cere foc de la un căpcăun vecin, iar atunci în curtea lor crește un copac care face roade ce vor provoca transformarea.Belmont, Nicole. “Motif «aveugle» et mémoire du conte”. In: Bohler, Danielle. Le Temps de la mémoire: le flux, la rupture, l’empreinte. Pessac: Presses Universitaires de Bordeaux, 2006. pp. 185-194. . DOI: https://doi.org/10.4000/books.pub.27721. Web (en ligne): <http://books.openedition.org/pub/27876>.

Au fost colectate și variante din Japonia cu numele 七羽の白鳥 (romanizare: Nanaha no hakuchō; română: „Cele șapte lebede”). Totuși, specialiștii japonezi recunosc că aceste povești se limitează doar la Kikaijima și Okinoerabujima.小高 康正 [Yasumasa Kotaka]. "『グリム童話集』注釈の試み(5)(KHM9～11)" [Untersuchungen der Anmerkungen zu den Kinder-und Hausmärchen der Brüder Grimm (5) Nr. 9～11]. In: 長野大学紀要　[BULLETIN OF NAGANO UNIVERSITY] Vol. 18, issue 4　(1997-03-26). pp. 73-74. . Folcloristul japonez Keigo Seki a găsit variante și în Kagoshima.

Predecesori literari Un predecesor literar al poveștii este Cei șapte porumbeiBasile, Giambattista; Strange, E. F. (Ed.); Taylor, John Edward (translator). Stories from the Pentamerone. London: Macmillan and Co., Limited. 1911. pp. 212-228. (napolitană: Li sette palommelle; italiană: I sette colombi), în Pentamerone de Giambattista Basile, unde frații sunt transformați în porumbei.Canepa, Nancy. Giambattista Basile's The Tale of Tales, or Entertainment for Little Ones. Detroit: Wayne State University Press, 2007. pp. 350-360. muse.jhu.edu/book/14344.Basile, Giambattista; Croce, Benedetto. Lo cunto de li cunti (Il Pentamerone): Testo conforme alla prima stampa del MDCXXXIV - VI;. Volume Secondo. Bari: Gius, Laterza e Figli. 1925. pp. 207-221.

Numărul de frați În povestea fraților Grimm, există șase frați și cu toții sunt transformați în lebede.

În alte variante europene, numărul prinților/fraților alternează între trei, șapte sau doisprezece, dar foarte rar sunt doi,"Die beiden Raben". In: Sommer, Emil. Sagen, Märchen und Gebräuche aus Sachsen und Thüringen 1. Halle 1846. pp. 141-146. opt,"Vom Mädchen, das seine Brüder sucht". In: Kuhn, Adalbert. Märkische Sagen und Märchen nebst einem Anhange von Gebräuchen und Aberglauben. Berlin: 1843. pp. 282-289.Bolte, Johannes; Polívka, Jiri. Anmerkungen zu den Kinder- u. hausmärchen der brüder Grimm. Erster Band (NR. 1-60). Germany, Leipzig: Dieterich'sche Verlagsbuchhandlung. 1913. pp. 227-234. nouă, zece sau chiar unsprezece,Bolte, Johannes; Polívka, Jiri. Anmerkungen zu den Kinder- u. hausmärchen der brüder Grimm. Erster Band (NR. 1-60). Germany, Leipzig: Dieterich'sche Verlagsbuchhandlung. 1913. pp. 70-75. precum Basmul danez cules de Mathias Winther, De elleve Svaner (în română: „Cele unsprezece lebede”), publicat pentru prima dată în 1823,Winther, Matthias. Danske Folkeeventyr, samlede. (Gesammelte dänische Volksmärchen). Kjobehavn: 1823. pp. 7-11. Winther, Matthias. Danish Folk Tales. Translated by T. Sands and James Rhea Massengale. Department of Scandinavian Studies, University of Wisconsin-Madison. 1989. pp. 5-11. sau basmul ligurian Les onze cygnes.Andrews, James Bruyn. Contes ligures, traditions de la Rivière. Paris: Leroux. 1892. pp. 80-82.

Colecționarul maghiar de basme populare Elisabeth Sklarek a compilat două variante maghiare, Die sieben Wildgänse („Cele șapte gâște sălbatice”) și Die zehn Geschwister („Cei zece frați”) și, în comentariile ei, a remarcat că ambele povești erau legate de versiunile Grimm. . Sklarek, Elisabet. Ungarische Volksmärchen. Einl. A. Schullerus. Leipzig: Dieterich 1901. p. 290. Un al treilea maghiar este intitulat A tizenkét fekete várju ("Cei doisprezece corbi negri").László Merényi. Dunamelléki eredeti népmesék (1. kötet). Vol. I. Pest: Kiadja Heckenast Gusztáv. 1863. pp. 115-127.

Ludwig Bechstein a adunat două variante germane, Cei șapte corbi și Cele șapte lebede.Bechstein, Ludwig. As pretty as seven: and other popular German tales. London: John Camden Hotten. pp. 75-80 and 187-194.

Comentând varianta irlandeză culeasă de Patrick Kennedy, Louis Brueyre a indicat drept o altă variantă basmul indian Triumful Adevărului,Frere, Mary Eliza Isabella. Old Deccan days; or, Hindoo fairy legends current in Southern India; collected from oral tradition. London: Murray. 1898. pp. 38-49. sau Der Sieg der Wahrheit: în partea a doua a poveștii, copilul cel mic, o fată, este martoră la transformara celor o sută unu de frați ai ei în corbi.Brueyre, Loys. Contes Populaires de la Grande-Bretagne. Paris: Hachette, 1875. p. 158.