Martinian și Processus (în ) au fost doi martiri creștini din Roma Antică. Nu se cunosc nici anii în care au trăit și nici circumstanțele morții lor. Martiriul lor a constituit o sursă de inspirație artistică. În prezent sunt înmormântați în Bazilica Sfântul Petru din Roma.
Înmormântare Tot ceea ce se știe despre Martinian și Processus este că au fost îngropați inițial într-un cimitir din epocă apostolică de-a lungul Via Aurelia la 2 iulie. "Calendarium Romanum" (Libreria Editrice Vaticana, 1969), p. 128 Bollandistul Hippolyte Delehaye și Martirologiul roman"Martyrologium Romanum" (Libreria Editrice Vaticana, 2001 ) afirmă că au fost îngropați într-un an necunoscut în Cimitirul din Damasus la a doua piatră de hotar a drumului. Martyrologium Hieronymianum își dă numele sub 2 iulie. Martyrologium Hieronymianum (ed. -L. Duchesne), p. 85 Manuscrisul de la Berna al Martirologiului menționează, de asemenea, că locul lor de înmormântare a fost la a doua piatră de hotar de pe Via Aurelia sau la catacombele de pe Via Aurelia. Vechile cataloage ale locurilor de înmormântare ale martirilor romani menționează, de asemenea, mormintele ambilor sfinți de pe acest drum.De Rossi, "Roma sotterranea", I, pp. 182–3
Istorie Potrivit istoriei, Martinian și Processus erau soldați din Garda Pretoriană desemnați ca paznici ai Sfântului Petru și Sfântului Pavel în închisoarea Mamertine., Apokryphe Apostelgeschichten und Apostellegenden, II, (Brunswick, 1887), pp. 92, 105 et seq., 110 et seq. Apostolii și-au convertit temnicerii după ce un izvor a curs în mod minunat în închisoare. Apoi Petru i-a botezat în apele izvorului. Din ordinul împăratului Nero gardienii au fost apoi arestați, torturați și decapitați. După martiriul lor împreună cu Pavel, un simpatizant numit Lucina i-a îngropat în propriul cimitir.
Venerație Martinian și Processus au fost venerați public la Roma din secolul al patrulea sau poate din secolul al treilea. În secolul al IV-lea peste mormântul lor a fost construită o biserică. La această biserică papa Grigore cel Mare a ținut o predică în ziua sărbătorii lor „în care se referea la prezența trupurilor lor, la vindecarea bolnavilor, la hărțuirea sperjururilor și la vindecarea demoniacilor de acolo”.David Hugh Farmer, "The Oxford Dictionary of Saints" (Oxford: Clarendon Press, 1978), 337 Această biserică nu mai există. Beda Venerabilul i-a menționat pe Martinian și Processus, iar sărbătoarea lor se știe astfel că a fost sărbătorită în Anglia medievală timpurie.
Papa Pascal I (817–824) a transpus osemintele celor doi martiri într-o capelă din vechea Bazilica Sf. Petru. Ei încă se odihnesc sub altarul dedicat lor în transeptul din dreapta (sud) al actualei Bazilici Sf. Petru. În 1605, moaștele lor au fost plasate într-o urnă de porfir sub altarul de la Sf. Petru, care este flancat de două coloane galbene antice. Emisfera are trei rotunde cu scene din viața apostolului Pavel.
Revizuirea din 1969 a Calendarului General Roman a adăugat o sărbătoare a Primilor Mucenici ai Bisericii Romei pe 30 iunie, imediat după aceea a Sfinților Petru și Pavel . De asemenea, a eliminat sărbătoarea individuală a acestor martiri și a altor martiri timpurii din calendarul general al ritului roman . Cu toate acestea, Martinian și Processus rămân în Martirologia Romană, lista oficială a sfinților recunoscuți de Biserica Catolică. Astfel, ei mai pot fi celebrați cu propria liturghie în ziua lor tradițională de sărbătoare, 2 iulie, conform regulilor prezentului Misal Roman General Instruction of the Roman Missal , 355 c, cu excepția cazului în care într-o localitate se atribuie o sărbătoare obligatorie pentru acea zi. Calendarele dinainte de 1969 acordă acestor sfinți doar o comemorare în cadrul liturghiei Vizitei Maicii Domnului la vara ei Elisabeta.
Referințe
Surse David Hugh Farmer, „The Oxford Dictionary of Saints”, Oxford: Clarendon Press, 1978, p. 337.
Categorie:Sfinți creștini din secolul I Categorie:Sfinți romani