Leslie Conway „Lester” Bangs () a fost un jurnalist muzical, critic, autor și muzician american. A scris articole pentru revistele și Rolling Stone, devenind cunoscut pentru influențat sa asupra criticismului rock.Lindberg, Ulf; Gudmundsson, Gestur; Michelsen, Morten; Weisethaunet, Hans (2005). Rock Criticism from the Beginning: Amusers, Bruisers, and Cool-Headed Cruisers. Ed. Ulf Lindberg. Peter Lang, International Academic Publishers. p. 176. , . Criticul muzical l-a descris drept „cel mai mare critic rock al Americii”.

Biografie Bangs s-a născut în , fiul lui Norma Belle (născută Clifton) și al lui Conway Leslie Bangs, șofer de camion. Ambii părinți erau din Texas: tatăl său din și mama sa din Pecos County. Norma Belle era de confesiune martor al lui Iehova. Conway a murit într-un incendiu când Leslie era copil. La vârsta de 11 ani, s-a mutat împreună cu mama sa în , tot în comitatul San Diego. Acesta a fost influențat de generația beat (în special William S. Burroughs), de muzicienii John Coltrane și Miles Davis, de benzile desenate și literatura științifico-fantastică.Bustillos, Maria. "Lester Bangs: Truth-teller," The New Yorker (Aug. 21, 2012). A fost asociat cu , un de la sfârșitul anilor 1960.

Cariera

Rolling Stone Bangs a devenit scriitor independent în 1969, după ce a citit un anunț în revista Rolling Stone în care se solicitau recenzii din partea cititorilor. Primul său articol acceptat a fost o recenzie negativă a albumului al formației .

Recenzia primului album al formației Black Sabbath publicată în Rolling Stone a fost extrem de negativă, considerându-i pe aceștia drept imitatori ai grupului Cream.

La moartea artistei Janis Joplin în 1970 ca urmare a unei supradoze de droguri, Bangs menționa că „nu este tulburător doar faptul că astfel de decese premature au devenit ceva obișnuit, ci că le-am acceptat ca fiind ceva normal atât de repede”..

În 1973, l-a concediat pe Bangs pentru „insultarea muzicienilor” după o recenzie deosebit de dură a grupului Canned Heat.DeRogatis, Jim. Let It Blurt. p. 95.

Creem Bangs a început să lucreze pentru revista Creem din Detroit în 1970.Bustillos, Maria. "Lester Bangs: Truth-teller," The New Yorker (Aug. 21, 2012). În 1971, a scris un articol despre Alice Cooper, iar la scurt timp după aceea s-a mutat la Detroit. Numit editor al revistei Creem în 1971,Harrington, Joe (2002). Sonic Cool: The Life & Death of Rock 'n' Roll (1st ed.). Milwaukee, Wisconsin: Hal Leonard. p. 226. . Bangs s-a îndrăgostit de Detroit, numind orașul drept „singura speranță a muzicii rock” și a rămas acolo timp de cinci ani.Holdship, Bill (January 16, 2008). "Sour Creem: The Life, Death and Strange Resurrection of America's Only Rock 'n' Roll Magazine". Metro Times (Detroit, Michigan). Retrieved 3 January 2013.

La începutul anilor 1970, Bangs și alți scriitori din personalul Creem au început să folosească termenul punk rock pentru a desemna genul interpretat de formațiile de garage rock ale anilor 1960 și de formații mai contemporane precum MC5 și Iggy and the Stooges.Bangs, Lester (2003). Psychotic Reactions and Carburetor Dung. Anchor Books. pp. 8, 56, 57, 61, 64, 101 (reprints of articles originally published in 1971 and 1972 and referring to garage bands such as the Count Five and the Troggs as "punk"); p. 101 (associating Iggy and Jonathan Richman of the Modern Lovers with the Troggs and their ilk as "punk"); pp. 112–113 (describing the Guess Who as "punk"—the Guess Who had made recordings as a garage rock outfit in the mid-60s, such as their hit version of "Shakin' All Over" in 1965); p. 8 (general statement about "punk rock" (garage) as a genre: "then punk bands started cropping up who were writing their own songs but taking the Yardbirds' sound and reducing it to this kind of goony fuzztone clatter  ... oh, it was beautiful, it was pure folklore, Old America, and sometimes I think those were the best days ever)"; p. 225 (reprint from an article originally published in the late 70s refers to garage bands as "punk"Marsh, D. Creem. May 1971 (review of live show by ? & the Mysterians Marsh describing their style as "a landmark exposition of punk rock."). Articolele lor au schițat o parte din cadrul conceptual al mișcărilor punk și new wave, care au apărut în New York, Londra și în alte orașe în următoarea decadă.Punk: The Whole Story. ed. M. Blake. 2006 Mojo Magazine, 2006. In the opening article, "Punk Rock Year Zero," the writer and former member of early Sex Pistols lineup Nick Kent discusses the influence of Lester Bangs on punk concept and aesthetic.Gray, M. (2004). The Clash: Return of the Last Gang in Town. Hal Leonard. p. 27 - Gray discusses how in the early 70s, while his mother was living overseas (in Detroit), she would send Mick Jones (later of the Clash) copies of Creem magazine, and how writings by Bangs and others using the term punk rock influenced him. Aceștia obișnuiau să scrie articole despre noile curente muzicale încă de la apariția lor și să abordeze exhaustiv fenomenul. Bangs era îndrăgostit de a lui Lou Reed,Gere, Charlie. (2005). Art, Time and Technology: Histories of the Disappearing Body. Berg. p. 110., iar Creem a contribuit semnificativ la popularizarea unor artiști precum Reed, David Bowie, Roxy Music, Captain Beefheart, Blondie, Brian Eno și cu câțiva ani înainte ca aceștia să ajungă în presa mainstream. Bangs a scris eseul/interviul „” dspre Reed în 1975. Creem a fost, de asemenea, printre primele reviste care au publicat numeroase recenzii despre formațiile de hard rock și heavy metal precum Motörhead, Kiss, Judas Priest și Van Halen.

După ce a părăsit Creem în 1976, a continuat să scrie articole pentru , Penthouse, Playboy, New Musical Express și multe alte publicații.

Moartea Bangs a încetat din viață în New York City pe 30 aprilie 1982 la vârsta de 33 de ani. Era bolnav de gripă și a suferit o supradoză accidentală cu dextropropoxifen, diazepam și NyQuil.Wallace, Amy; Manitoba, Handsome Dick. The Official Punk Rock Book of Lists. Hal Leonard. p. 56.

Conform biografiei Let It Blurt al autorului Jim DeRogatis, în ziua morții sale, Bangs a cumpărat o copie a albumul al formației engleze de synthpop . Mai târziu în acea noapte, prietenul lui Bangs l-a găsit inconștient pe o canapea în apartamentul său. DeRogatis menționa că „[Albumul] Dare se învârtea pe patefon, iar acul era blocat pe ultima canelură”.DeRogatis, Jim. Let It Blurt. p. 233.

Stilul literar și criticismul cultural Criticismul lui Bangs era plin de referințe culturale, nu numai la muzica rock, ci și la literatură și filozofie. Stilul său radical și confruntativ a influențat alți autori din punk rock și mișcările sociale/politice asociate genului.Bustillos, Maria. "Lester Bangs: Truth-teller," The New Yorker (Aug. 21, 2012).

Fiind el însuși membrul unei formații, acesta apărea uneori pe scenă în timpul unor concerte susținute de diferite grupuri. La un moment dat, în timpul unui concert al formației , Bangs s-a urcat pe scenă cu mașina de scris în mână și a început să scrie o recenzie a evenimentului în văzul tuturor.

În 1979, Bangs a scris pentru un articol intitulat „The White Noise Supremacists” despre rasismul prezent pe scena muzicii punk. Acesta și-a reexaminat atât propriile acțiuni și cuvinte, cât și pe cele ale colegilor săi ca urmare a utilizării unor simboluri naziste, discursuri și imagini rasiste de către unele formații pentru „”. Bangs a ajuns la concluzia că șocul generat de aceste imagini și discursuri provoacă indignare în rândul unor membri ai comunității, precizând că este stânjenit de faptul că a luat parte la aceste comportamente rasiste. De asemenea, a lăudat efortul activiștilor din și .

În cultura populară

Bangs este menționat în melodia „” a formației R.E.M. Bangs este subiectul melodiei „Lester Bangs Stereo Ghost” de pe albumul din 1992 Drinking With The Poet al lui . Fragmente dintr-un interviu cu Lester Bangs au apărut în ultimele două episoade ale documentarului realizat de Tony Palmer . În filmul Aproape celebri (2000), regizat de (el însuși un fost scriitor pentru Rolling Stone), Bangs este interpretat de actorul Philip Seymour Hoffman ca mentor al protagonistului William Miller. Documentarul A Box Full of Rocks: The El Cajon Years of Lester Bangs (2013), regizat de Raul Sandelin, discută despre copilăria și cariera de scriitor a lui Bangs. O piesă despre Bangs - intitulată How to Be a Rock Critic - a avut premiera în 2018 și a fost interpretată în mai multe orașe din Statele Unite. A fost interpretat de , iar piesa a fost regizat de .

Lucrări

De Lester Bangs

Recenzia albumului Kick Out The Jams – Primul articol scris de Bangs pentru Rolling Stone „How Long Will We Care?" Necrologul lui Elvis Presley. The Village Voice, 28 august 1977 „The Greatest Album Ever Made", Revista Creem (1976) — despre albumul de Lou Reed „Stranded", (1979) — despre albumul de Van Morrison Blondie, Fireside Book, 1980. ISBN 0-671-25540-1, 91 p. Rod Stewart, Paul Nelson & Lester Bangs, Putnam Group, 1981. ISBN 0-933-38808-7, 159 p. Psychotic Reactions and Carburetor Dung: The Work of a Legendary Critic, colecție de eseuri, Greil Marcus, ed. Anchor Press, 1988. (ISBN 0-679-72045-6) Main Lines, Blood Feasts, and Bad Taste: A Lester Bangs Reader, colecție de eseuri, John Morthland, ed. Anchor Press, 2003. (ISBN 0-375-71367-0)

Despre Lester Bangs

Let it Blurt: The Life and Times of Lester Bangs, America's Greatest Rock Critic, biografie, Jim Derogatis. Broadway Books, 2000. (ISBN 0-7679-0509-1). How To Be A Rock Critic, piesă de teatru, Jessica Blank și Erik Jensen. Kirk Douglas Theater, Steppenwolf Theatre Company, Public Theater, more; 2015–2018.

Referințe

Note

Surse

„Articole de Lester Bangs” la Rolling Stone

Legături externe

MENTOR. EDITOR. LESTER: A Personal Appreciation de al revistei Creem Interviu cu Bangs (1980) la rockcritics.com Interviu cu Bangs (13 mai 1980) de Sue Mathews pentru ABC Radio (Australia) Richard Hell remembers Lester Bangs în The Village Voice, 7 august 2003 Lester Bangs la Internet Speculative Fiction Database

Categorie:Nașteri în 1948 Categorie:Decese în 1982 Categorie:Critici muzicali americani