Angelo Fausto Coppi () a fost un ciclist italian, cel care a dominat acest sport în anii de după cel de-al Doilea Război Mondial. Succesele sale i-au adus titlul de Il Campionissimo („Campionul Campionilor”). A fost un ciclist de curse complet: a excelat atât la cățărare, cât și la contratimp, fiind, de asemenea, un mare sprinter. A câștigat Turul Italiei de cinci ori (1940, 1947, 1949, 1952, 1953), Turul Franței de două ori (1949 și 1952) și Campionatul Mondial în 1953. Alte rezultate notabile includ câștigarea Giro di Lombardia de cinci ori, Milano-San Remo de trei ori, precum și victorii la Paris-Roubaix și Săgeata Valonă și stabilirea recordului orar (45,798 km) în 1942.
Viața timpurie și cariera la amatori Coppi s-a născut în Castellania (cunoscută în prezent sub numele de Castellania Coppi), lângă Alessandria, fiind unul dintre cei cinci copii ai lui Domenico Coppi și ai Angiolineia Boveri, care s-au căsătorit la 29 iulie 1914. Fausto a fost al patrulea copil, născut la ora 17:00, la 15 septembrie 1919. Mama sa a vrut să-l numească Angelo, dar tatăl său a preferat Fausto. A fost numit Angelo Fausto, dar a fost cunoscut cea mai mare parte a vieții sale ca Fausto.
Coppi a avut o sănătate precară în copilărie și a arătat puțin interes pentru școală. În 1927 a scris „Ar trebui să fiu la școală, nu să mă plimb pe bicicletă”, după ce a chiulit de la lecții pentru a-și petrece ziua plimbându-se pe o bicicletă de familie pe care o găsise într-o pivniță, ruginită și fără frână. A părăsit școala la vârsta de 13 ani pentru a lucra pentru Domenico Merlani, un măcelar din Novi Ligure mai cunoscut sub numele de Signor Ettore.
Venind și plecând cu bicicleta de la magazin și întâlnindu-se cu cicliștii care veneau acolo, a fost interesat de curse. Banii pentru a cumpăra o bicicletă au venit de la unchiul său, pe care îl chema tot Fausto Coppi, și de la tatăl său. Coppi a spus:
„... [Unchiul meu] era ofițer al marinei comerciale pe un petrolier și un adevărat fan al ciclismului. A fost emoționat când a auzit de pasiunea mea pentru bicicletă și a decis că merit o unealtă adevărată pentru meseria pe care mi-am pus-o la suflet, în locul vechiturii ruginite pe care o conduceam. Pur și simplu am plâns de bucurie când unchiul meu bun mi-a dat cele 600 de lire care urmau să-mi îndeplinească visul. Știam din anunțurile pe care le văzusem în ziarele locale că pentru 600 de lire puteam obține un cadru construit după măsurile mele la Genova. Din puținele mele economii am luat suficient pentru biletul de tren până la Genova și înapoi, am dat măsurile mele și am înmânat cele 600 de lire. Din salariul meu de curier trebuia să cumpăr armăturile și anvelopele. O, cât mă dureau picioarele noaptea, după ce urcam atâtea scări în timpul zilei! Dar mă bucur că am făcut-o, pentru că, cu siguranță, mi-au făcut picioarele atât de puternice."
„Reveniți într-o săptămână; cadrul va fi gata”, a spus proprietarul magazinului de biciclete. „Dar nu era gata, și nici săptămâna următoare, și nici în următoarea. Timp de opt săptămâni am aruncat bani prețioși luând trenul până la Genova și tot nu am găsit o bicicletă pe măsură pentru mine. Tipul pur și simplu nu s-a deranjat să facă un cadru pentru un puști slab de la țară care nu părea că ar putea pedala o bicicletă de zână, darămite o bicicletă de curse. Obișnuiam să plâng cu amărăciune când mă întorceam acasă fără cadru. La a noua călătorie am luat un cadru acasă. Dar nu era un cadru „făcut pe măsură”. Tipul a luat unul de pe raft. Eram furios pe dinăuntru, dar prea timid ca să fac ceva în privința asta”Sporting Cyclist, UK, undated cutting.
Coppi a participat la prima sa cursă la vârsta de 15 ani, printre alți băieți care nu făceau parte din cluburi de ciclism, și a câștigat premiul întâi: 20 de lire și un sandviș cu salam. Coppi și-a luat licența de curse la începutul anului 1938 și a câștigat prima sa cursă, la Castelleto d'Orba, lângă măcelărie. A câștigat singur, obținând un ceas deșteptător. Un client obișnuit al măcelăriei din Novi Ligure era un fost boxer care devenise maseur, o meserie pe care o putea face după ce își pierduse vederea, în 1938. Giuseppe Cavanna era cunoscut de prieteni sub numele de Biagio. Coppi l-a întâlnit în acel an, recomandat de un alt ciclist al lui Cavanna. Cavanna a sugerat în 1939 că Coppi ar trebui să devină independent, o clasă de semi-profesioniști care ar putea concura atât împotriva amatorilor, cât și a profesioniștilor. L-a trimis pe Coppi la Turul Toscanei din aprilie, în acel an, cu acest sfat: „Urmăriți-l pe Gino Bartali!” Acesta a fost nevoit să se oprească cu o roată ruptă. Dar la Varzi, pe 7 mai 1939, a câștigat una dintre cursele care contau pentru campionatul național independent pe durata unui sezon. A terminat cu șapte minute în fața celorlalți și a câștigat următoarea cursă cu șase minute avans.
Cariera profesionistă Primul său succes major a fost în 1940, când a câștigat Turul Italiei la vârsta de 20 de ani. La 7 noiembrie 1942 a stabilit un record mondial al orei (45,798 km pe Velodromo Vigorelli din Milano). A pedalat cu o cadență medie de 103,3 rpm. Bicicleta este expusă în capela Madonna del Ghisallo de lângă Como, Italia. Coppi a bătut recordul lui Maurice Archambaud de 45,767 km, stabilit cu cinci ani mai devreme pe același traseu. Recordul a rămas valabil până când a fost depășit de Jacques Anquetil în 1956. Cariera sa a fost apoi întreruptă de serviciul activ în cel de-al Doilea Război Mondial. În 1946 a reluat cursele și a obținut succese remarcabile, care vor fi depășite doar de Eddy Merckx. Scriitorul veteran Pierre Chany spunea că, din 1946 până în 1954, Coppi nu a mai fost ajuns nici măcar o dată după ce s-a desprins de ceilalți.L'Équipe, France, 1960, cited Penot, Christophe (1996), Pierre Chany, l'homme aux 50 Tours de France, Cristel, France, , p. 805
De două ori, în 1949 și 1952, Coppi a câștigat Turul Italiei și Turul Franței în același an, fiind primul care a realizat acest lucru. A câștigat Giro de cinci ori, un record împărțit cu Alfredo Binda și Eddy Merckx. În timpul Turului din 1949, l-a devansat pe Gino Bartali cu 11 minute între Cuneo și Pinerolo. Coppi a câștigat Turul Franței din 1949 cu aproape o jumătate de oră avans față de toți cicliștii, cu excepția lui Bartali. De la începutul munților din Pirinei și până la finalul în Alpi, Coppi a recuperat cele 55 de minute cu care Jacques Marinelli conducea.
Coppi a câștigat Giro di Lombardia de cinci ori, un record (1946, 1947, 1948, 1949 și 1954). A câștigat Milano-San Remo de trei ori (1946, 1948 și 1949). În Milano-San Remo 1946 a atacat împreună cu alți nouă participanți, după cinci kilometri într-o cursă de 292 km. I-a abandonat pe ceilalți pe cățărarea Turchino și a câștigat cu 14 minute avans.Penot, Christophe (1996), Pierre Chany, l'homme aux 50 Tours de France, Cristel, France, , p. 76 A câștigat, de asemenea, Paris-Roubaix și Săgeata Valonă (1950). A fost, de asemenea, campion mondial pe șosea în 1953.
În primii ani ai carierei sale, Coppi nu a putut participa la Turul Franței. Când a devenit profesionist, în 1940, Turul Franței nu a avut loc din cauza celui de-al Doilea Război Mondial. Turul a reînceput în 1947, dar italienii nu erau încă bineveniți. În 1948, italienii au fost primiți, dar Coppi a fost suspendat de uniunea italiană de ciclism pentru că a abandonat Turul Italiei 1948 în semn de protest față de mica penalizare acordată lui Fiorenzo Magni. În 1949, Coppi a putut în sfârșit să se înscrie în Tur. După câteva etape, Coppi era cu mai mult de o jumătate de oră în urmă în clasamentul general, dar a câștigat timp în etapele montane și a încheiat Turul câștigând în clasamentul general și în clasamentul montan, ambele cu colegul său de echipă Bartali pe locul al doilea, câștigând și clasamentul pe echipe.
În 1950, Coppi nu și-a apărat titlul în Turul ciclist, deoarece a refuzat să concureze împreună cu Bartali. În 1951, s-a alăturat (pedalând împreună cu Bartali), dar era încă afectat de moartea fratelui său Serse Coppi și nu a excelat.
În 1952, Coppi a luat din nou startul în Tur. A câștigat pe Alpe d'Huez, care fusese inclusă pentru prima dată în acel an în competiție. A atacat cu șase kilometri înainte de vârf pentru a scăpa de francezul Jean Robic. Coppi a declarat: „Am știut că nu mai era acolo când nu i-am mai auzit respirația și nici sunetul cauciucurilor sale pe drumul din spatele meu.”Vélo, France, June 2004L'Équipe Magazine, 17 July 2004 A pedalat ca „un marțian pe bicicletă”, a spus Raphaël Géminiani. „Mi-a cerut sfatul cu privire la angrenajele pe care să le folosească, eu eram în echipa franceză și el în cea italiană, dar era un prieten și, în mod normal, căpitanul meu în echipa noastră de zi cu zi, așa că nu puteam să-l refuz. Am văzut un ciclist fenomenal în acea zi.”Chany, Pierre (1988), La Fabuleuse Histoire de Tour de France, 1988, p. 408 Coppi a câștigat Turul cu 28m 27s, iar organizatorul, Jacques Goddet, a fost nevoit să dubleze premiile pentru locurile inferioare pentru a menține interesul celorlalți cicliști. A fost ultimul său Tur, după ce a participat la trei ediții și a câștigat două. Pentru a economisi energie, în timpul Marilor Tururi, îi punea pe îngrijitorii echipei să îl care în jurul hotelului său.Velominati (Keepers of the Cog) (2013). The Rules: The way of the cycling disciple. London: Sceptre. p. 71. .
Bill McGann a scris:
Compararea cicliștilor din epoci diferite este o afacere riscantă, supusă prejudecăților judecătorului. Dar dacă Coppi nu este cel mai mare ciclist al tuturor timpurilor, atunci este al doilea după Eddy Merckx. Nu se pot judeca realizările sale după lista de victorii pentru că al Doilea Război Mondial i-a întrerupt cariera, așa cum Primul Război Mondial a întrerupt-o pe cea a lui Philippe Thys. Coppi a câștigat totul: recordul mondial al orei, campionatele mondiale, marile tururi, clasicele, precum și contratimpurile. Marele jurnalist francez de ciclism, Pierre Chany, spune că între 1946 și 1954, odată ce Coppi s-a desprins din pluton, acesta nu l-a mai văzut niciodată. Se poate spune acest lucru despre oricare alt ciclist? Observatorii avizați care i-au văzut pe amândoi concurând sunt de acord că Coppi a fost un ciclist mai elegant, care a învins datorită darurilor sale fizice, spre deosebire de Merckx, care se conducea singur și își învingea concurența fără încetare, fiind însăși întruchiparea voinței pure.
În 1955, Coppi și iubita sa, Giulia Occhini, au fost judecați pentru adulter, pe atunci ilegal în Italia, și au fost condamnați cu suspendare. Scandalul a zguduit Italia conservatoare ultra-catolică, iar Coppi a fost dezonorat. Cariera lui Coppi a decăzut după acest scandal. El fusese deja lovit în 1951 de moartea fratelui său mai mic, Serse Coppi, care s-a accidentat la un sprint în Giro del Piemonte și a murit din cauza unei hemoragii cerebrale. Coppi nu a mai putut niciodată să își egaleze vechile succese. Pierre Chany a declarat că a fost primul care a fost abandonat în fiecare zi în Turul Spaniei din 1959. Organizatorii de Criterium-uri își reduceau frecvent cursele la 45 km pentru a fi siguri că Fausto Coppi putea termina, a spus el. „Din punct de vedere fizic, el nu ar fi fost capabil să parcurgă nici măcar 10 km în plus. El s-a încărcat [s-a dopat] înainte de fiecare cursă”. Coppi, a spus Chany, era „un om magnific și grotesc, ironic față de el însuși; nimic, cu excepția căldurii unei simple prietenii, nu-i putea pătrunde melancolia. Dar eu vorbesc de sfârșitul carierei sale. Ultimul an! În 1959! Nu vorbesc despre marea epocă. În 1959, el nu mai era un ciclist de curse. El doar se agăța [de sport].”Cited de Mondenard, Jean-Pierre (2000), Dopage — l'imposture des Performances, Chiron, France, , p. 178
Jacques Goddet a scris într-o apreciere a carierei lui Coppi în L'Équipe: „Am fi vrut să-i fi strigat "Stop!". Și cum nimeni nu a îndrăznit să o facă, destinul s-a ocupat de asta”.
Raphaël Géminiani a spus despre dominația lui Coppi: