Sezonul de Formula 1 din 1974 a fost cel de-al 28-lea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA. A inclus cea de-a 25-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților,Results of 1974 FIA International Championships, 1975 FIA Yearbook, Grey section, pages 88–89 și a 17-a ediție a Cupei Internaționale pentru Constructorii de F1. Sezonul a fost disputat pe parcursul a cincisprezece curse, începând în pe 13 ianuarie și terminându-se în pe 6 octombrie. În 1974 s-au desfășurat și trei curse care nu au făcut parte din campionat.
Campionul en-titre, Jackie Stewart, nu a condus în 1974, după ce și-a anunțat retragerea la sfârșitul sezonului precedent.
Emerson Fittipaldi și Clay Regazzoni au intrat în ultima cursă a Campionatului Mondial cu un număr egal de puncte, dar Regazzoni a căzut în spatele grilei din cauza problemelor de manevrare, așa că locul patru al lui Fittipaldi i-a oferit campionatul. Acesta a fost și primul titlu pentru McLaren, și primul dintre multele titluri pentru o echipă sponsorizată de marca de țigări Marlboro. Fittipaldi, Ronnie Peterson și Carlos Reutemann au câștigat fiecare câte trei curse, Jody Scheckter și Niki Lauda câte două, Regazzoni și Denny Hulme, care s-a retras la sfârșitul sezonului, câte una. Doi piloți de F1 au murit pe parcursul sezonului, Peter Revson într-un accident în antrenamentele pentru Marele Premiu al Africii de Sud din martie, și debutantul austriac Helmuth Koinigg în Marele Premiu al Statelor Unite în octombrie.
Sezonul 1974 a fost primul în care echipele au avut numere permanente de cursă, de la cursă la cursă, după ce sistemul fusese instituit la mijlocul sezonului precedent. Cifrele s-au bazat pe pozițiile finale ale echipelor în Campionatul Constructorilor din 1973. Din acest punct, fiecare echipă și-a schimbat numerele doar dacă avea pilotul care a câștigat Campionatul Mondial al Piloților – pilotul câștigător luând numărul 1 și coechipierul său numărul 2, iar echipa care avea anterior acele numere preluându-le pe cele vacante. (Asta a făcut din 1974 o anomalie, deoarece nu a existat niciun campion mondial, întrucât Jackie Stewart se retrăsese. Ronnie Peterson a luat numărul 1, fiind lider de echipă la Lotus, campioana la constructori; când situația a apărut din nou în și , numărul 0 a fost folosit). Acest sistem a însemnat că, de exemplu, Tyrrell – care nu a mai câștigat niciun titlu – și-a menținut numerele 3 și 4 până când sistemul a fost schimbat în .
Piloții și echipele înscrise în campionat Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1974 și în Cupa Internațională a Constructorilor de F1 din 1974.
ImagineConcurentConstructorMotorȘasiuPneuPiloțiNr.Numele pilotuluiEtape John Player Team LotusLotusFord Cosworth DFV 3,0 V872E76 1 Ronnie Peterson Toate 2 Jacky Ickx Toate 31 Tim Schenken 15 Elf Team TyrrellTyrrellFord Cosworth DFV 3,0 V8005006007 3 Jody Scheckter Toate 4 Patrick Depailler Toate Marlboro Team Texaco Yardley Team McLarenMcLarenFord Cosworth DFV 3,0 V8M23 5 Emerson Fittipaldi Toate 6 Denny Hulme 1–3, 5–15 33 Mike Hailwood 1–11 David Hobbs 12–13 Jochen Mass 14–15 56 Denny Hulme 4 Motor Racing DevelopmentsBrabhamFord Cosworth DFV 3,0 V8BT42BT44 7 Carlos Reutemann Toate 8 Richard Robarts 1–3 Rikky von Opel 4–9 Carlos Pace 10–15 34 Teddy Pilette 5 March EngineeringMarchFord Cosworth DFV 3,0 V8741 9 Hans-Joachim Stuck 1–6, 8–15 Reine Wisell 7 10 Howden Ganley 1–2 Vittorio Brambilla 3–15 Scuderia Ferrari SpA SEFACFerrariFerrari 001/11 3,0 F12312B3-74 11 Clay Regazzoni Toate 12 Niki Lauda Toate Team Motul BRMBRMBRM P142 3,0 V12BRM P200 3,0 V12P160EP201 14 Jean-Pierre Beltoise Toate 15 Henri Pescarolo 1–11, 13 Chris Amon 14–15 37 François Migault 1–6, 8–11, 13 UOP Shadow RacingShadowFord Cosworth DFV 3,0 V8DN1DN3 16 Peter Revson 1–2 Brian Redman 4–6 Bertil Roos 7 Tom Pryce 8–15 17 Jean-Pierre Jarier 1–2, 4–15 Team Surtees Bang & Olufsen Team Surtees Memphis International Team SurteesSurteesFord Cosworth DFV 3,0 V8TS16 18 Carlos Pace 1–7 José Dolhem 9, 15 Derek Bell 10–14 19 Jochen Mass 1–11 Jean-Pierre Jabouille 12 José Dolhem 13 Helmuth Koinigg 14–15 30 Dieter Quester 12 Frank Williams Racing CarsIso-MarlboroFord Cosworth DFV 3,0 V8FW 20 Arturo Merzario Toate Richard Robarts 7 21 Tom Belsø 3–4, 7, 10 Gijs van Lennep 5, 8 Jean-Pierre Jabouille 9 Jacques Laffite 11–15 Team EnsignEnsignFord Cosworth DFV 3,0 V8N174 22 Rikky von Opel 1 Vern Schuppan 5–11 Mike Wilds 12, 14-15 25 13 Dalton-Amon InternationalAmonFord Cosworth DFV 3,0 V8AF101 22 Chris Amon 13 30 4, 6, 11 Larry Perkins 11 Trojan-Tauranac RacingTrojanFord Cosworth DFV 3,0 V8T103 23 Tim Schenken 29 13 41 5 Hesketh RacingHeskethFord Cosworth DFV 3,0 V8308 24 James Hunt 3-15 31 Ian Scheckter 12 Maki Engineering Maki Ford Cosworth DFV 3,0 V8 F101 25 Howden Ganley 10–11 Embassy Racing with Graham Hill Lola Ford Cosworth DFV 3,0 V8 T370 26 Graham Hill Toate 27 Guy Edwards Peter Gethin 10 Rolf Stommelen 12–15 Pinch Plant Ltd Lyncar Ford Cosworth DFV 3,0 V8 006 29 John Nicholson 10 Token RacingTokenFord Cosworth DFV 3,0 V8RJ02 32 Ian Ashley 11 35 12 42 Tom Pryce 5 David Purley 10 Vel's Parnelli Jones Racing Parnelli Ford Cosworth DFV 3,0 V8 VPJ4 55 Mario Andretti 14–15 Penske Cars Penske Ford Cosworth DFV 3,0 V8 PC1 66 Mark Donohue 14–15
Echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătate mai jos. Toate au folosit motorul Ford Cosworth DFV 3,0 V8.
ConcurentConstructor afiliatȘasiuPneuPiloțiNr.Numele pilotuluiEtape Scribante Lucky Strike Racing McLaren M23 23 Dave Charlton 3 AAW Racing Team Surtees TS16 23 Leo Kinnunen 7, 9, 13 43 10, 12 44 5 John Goldie Racing with Hexagon Brabham BT42BT44 28 John Watson Toate 34 Carlos Pace 9 Team Gunston Lotus 72E 29 Ian Scheckter 3 30 Paddy Driver 3 Scuderia Finotto Brabham BT42 31 Carlo Facetti 13 32 Helmuth Koinigg 12 43 Gérard Larrousse 5, 9 Blignaut Embassy Racing Tyrrell 004 32 Eddie Keizan 3 Dempster International Racing Team March 731 35 Mike Wilds 10 The Chequered Flag Brabham BT42 42 Ian Ashley 14–15 Team Canada F1 Racing Brabham BT42 50 Eppie Wietzes 14 Allied Polymer Group Brabham BT42 208 Lella Lombardi 10
Calendar Următoarele cincisprezece Mari Premii au avut loc în 1974.
1. 2. 3. 4. 11-13 ianuarie 28-30 martie 26-28 aprilie 5. 6. 7. 8. 10-12 mai 23, 25-26 mai 7-9 iunie 21-23 iunie 9. 10. 11. 12. 5-7 iulie 18-20 iulie 2-4 august 16-18 august 13. 14. 15. 6-8 septembrie 20-22 septembrie 4-6 octombrie '''(P) - pistă; (S) - stradă.
Rezultate și clasamente Marile Premii EtapaMare PremiuPole positionCel mai rapid turPilotul câștigătorConstructorul câștigătorPilot 1 Ronnie Peterson Clay Regazzoni Denny Hulme McLaren-Ford HUL 3 2 Emerson Fittipaldi Clay Regazzoni Emerson Fittipaldi McLaren-Ford REG 1 3 Niki Lauda Carlos Reutemann Carlos Reutemann Brabham-Ford 1 4 Niki Lauda Niki Lauda Niki Lauda Ferrari 1 5 Clay Regazzoni Denny Hulme Emerson Fittipaldi McLaren-Ford FIT 1 6 Niki Lauda Ronnie Peterson Ronnie Peterson Lotus-Ford 2 7 Patrick Depailler Patrick Depailler Jody Scheckter Tyrrell-Ford 5 8 Niki Lauda Ronnie Peterson Niki Lauda Ferrari 1 9 Niki Lauda Jody Scheckter Ronnie Peterson Lotus-Ford LAU 4 10 Niki Lauda Niki Lauda Jody Scheckter Tyrrell-Ford 1 11 Niki Lauda Jody Scheckter Clay Regazzoni Ferrari REG 3 12 Niki Lauda Clay Regazzoni Carlos Reutemann Brabham-Ford 5 13 Niki Lauda Carlos Pace Ronnie Peterson Lotus-Ford 1 14 Emerson Fittipaldi Niki Lauda Emerson Fittipaldi McLaren-Ford FIT 15 Carlos Reutemann Carlos Pace Carlos Reutemann Brabham-Ford
Clasament Campionatul Mondial al Piloților
Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă.Peter Higham, The Guinness Guide Guide to International Motor Racing, 1995, page 6 Doar cele mai bune șapte rezultate din primele opt curse și cele mai bune șase rezultate din restul de șapte curse au fost luate în considerare pentru Campionatul Mondial.Automobile Year, 1974/75, page 185 PilotPuncte 1 Emerson Fittipaldi 10 7 3 1 5 4 3 Ab 2 Ab Ab 2 4 55 2 Clay Regazzoni Ab 2 4 Ab 2 3 4 1 Ab 2 11 52 3 Jody Scheckter Ab 13 8 5 3 2 1 5 1 Ab 3 Ab Ab 45 4 Niki Lauda 2 Ab 2 Ab Ab 38 5 Ronnie Peterson 6 Ab Ab Ab Ab 1 10 4 Ab 1 3 Ab 35 6 Carlos Reutemann 7 7 Ab Ab Ab Ab 12 Ab 6 3 1 Ab 9 32 7 Denny Hulme 1 12 9 6 Ab Ab Ab 6 7 DSC 2 6 6 Ab 20 8 James Hunt Ab 9 Ab 10 Ab Ab 3 Ab Ab Ab Ab 3 Ab 4 3 15 9 Patrick Depailler 6 8 4 8 Ab 9 6 8 Ab Ab Ab 11 5 6 14 10 Mike Hailwood 4 5 3 9 7 Ab Ab 4 7 Ab 15 12 = Jacky Ickx Ab 3 Ab Ab Ab Ab Ab 11 5 3 5 Ab Ab 13 Ab 12 12 Carlos Pace Ab 4 11 13 Ab Ab Ab NSC 9 12 Ab 8 11 13 Jean-Pierre Beltoise 5 10 2 Ab 5 Ab Ab Ab 10 12 Ab Ab Ab NC NSC 10 14 Jean-Pierre Jarier Ab Ab Ab 13 3 5 Ab 12 Ab 8 8 Ab Ab 10 6 = John Watson 12 Ab Ab 11 11 6 11 7 16 11 Ab 4 7 Ab 5 6 16 Hans-Joachim Stuck Ab Ab 5 4 Ab Ab Ab NSC Ab 7 11 Ab Ab NSC 5 17 Arturo Merzario Ab Ab 6 Ab Ab Ab NS Ab 9 Ab Ab Ab 4 Ab Ab 4 18 Vittorio Brambilla 10 NS 9 Ab 10 10 11 Ab 13 6 Ab NSC Ab 1 = Graham Hill Ab 11 12 Ab 8 7 6 Ab 13 13 9 12 8 14 8 1 = Tom Pryce Ab Ab Ab 8 6 Ab 10 Ab NC 1 — Guy Edwards 11 Ab NSC 12 8 7 Ab 15 NSC NSC 0 — David Hobbs 7 9 0 — Jochen Mass Ab 17 Ab Ab Ab Ab Ab Ab 14 Ab 16 7 0 — Brian Redman 7 18 Ab 0 — Mario Andretti 7 DSC 0 — Howden Ganley 8 Ab NSC NSC 0 — Tom Belsø Ab NSC 8 NSC 0 — Rikky von Opel NS Ab Ab NSC 9 9 NSC 0 — Henri Pescarolo 9 14 18 12 Ab Ab Ab Ab Ab Ab 10 Ab 0 — Chris Amon Ab NS NSC NSC NC 9 0 — Dieter Quester 9 0 — Tim Schenken 14 10 Ab NSC Ab NSC 10 Ab DSC 0 — Helmuth Koinigg NSC 10 Ab 0 — Rolf Stommelen Ab Ab 11 12 0 — Derek Bell NSC 11 NSC NSC NSC 0 — Mark Donohue 12 Ab 0 — Ian Scheckter 13 NSC 0 — François Migault Ab 16 15 Ab 16 Ab Ab 14 NC NSC Ab 0 — Ian Ashley 14 NC NSC NSC 0 — Gijs van Lennep 14 NSC 0 — Eddie Keizan 14 0 — Richard Robarts Ab 15 17 NS 0 — Vern Schuppan 15 Ab DSC DSC NSC NSC Ab 0 — Jacques Laffite Ab NC Ab 15 Ab 0 — Teddy Pilette 17 0 — Dave Charlton 19 0 — Peter Revson Ab Ab 0 — Leo Kinnunen NSC Ab NSC NSC NSC NSC 0 — Mike Wilds NSC NSC NSC NSC NC 0 — Gérard Larrousse Ab NSC 0 — Paddy Driver Ab 0 — Reine Wisell Ab 0 — Bertil Roos Ab 0 — Peter Gethin Ab 0 — Eppie Wietzes Ab 0 — José Dolhem NSC NSC Ab 0 — NSC NSC 0 — David Purley NSC 0 — Lella Lombardi NSC 0 — John Nicholson NSC 0 — Larry Perkins NSC 0 — Carlo Facetti NSC 0PilotPuncte
Clasament Cupa Internațională pentru Constructorii de F1 Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă, dar numai primei mașini care a terminat pentru fiecare constructor.Mike Kettlewell, The Champion Book of World Championship Facts & Figures, 1982, page 40 Cele mai bune șapte rezultate din primele opt curse și cele mai bune șase rezultate din restul de șapte curse au fost luate în considerare pentru Cupa Internațională.
ConstructorPuncte 1 McLaren-Ford 1 1 3 3 1 (5) 4 3 6 2 15 2 2 1 4 73 (75) 2 Ferrari 2 2 16 1 2 4 Ab 1 2 4 1 5 Ab 2 11 65 3 Tyrrell-Ford 6 8 4 5 3 2 1 5 4 1 2 Ab 3 5 6 52 4 Lotus-Ford 13 3 13 Ab Ab 1 Ab 8 1 3 4 Ab 1 3 Ab 42 5 Brabham-Ford 7 7 1 11 11 6 9 7 16 6 3 1 5 8 1 35 6 Hesketh-Ford Ab 10 Ab Ab 3 Ab Ab Ab Ab 3 Ab 4 3 15 7 BRM 5 10 2 12 5 Ab Ab Ab 10 12 10 Ab Ab NC 9 10 8 Shadow-Ford Ab Ab 7 13 3 5 Ab 12 8 6 8 10 Ab 10 7 9 March-Ford 8 9 5 4 9 Ab 10 10 11 Ab 7 6 Ab Ab Ab 6 10 Iso-Marlboro-Ford Ab Ab 6 Ab 14 Ab 8 Ab 9 Ab Ab NC 4 15 Ab 4 11 Surtees-Ford Ab 4 11 13 Ab Ab Ab Ab Ab 14 11 9 NSC 10 Ab 3 12 Lola-Ford 11 11 12 Ab 8 7 6 Ab 13 13 9 12 8 11 8 1 — Parnelli-Ford 7 DSC 0 — Trojan-Ford 14 10 Ab NSC Ab NSC 10 Ab 0 — Penske-Ford 12 Ab 0 — Token-Ford Ab NSC 14 NC 0 — Ensign-Ford NS 15 Ab DSC DSC NSC NSC Ab NSC NSC NSC NC 0 — Amon-Ford Ab NS NSC NSC 0 — Maki-Ford NSC NSC 0 — Lyncar-Ford NSC 0ConstructorPuncte
Curse non-campionat Trei curse non-campionat pentru mașinile de Formula 1 au fost, de asemenea, organizate în 1974.