miniatura| Pagina de titlu a doua ediție (postumă) a poemelor lui Anne Bradstreet, 1678 Poezia americană se referă la poezia din Statele Unite ale Americii . Aceasta a apărut în relație cu eforturile coloniștilor americani de a exprima, în țara de rezidență,vocile poeziei engleze în secolul al XVII-lea, cu mult înainte de unificarea constituțională a celor Treisprezece Colonii (în condițiile în care în rândul societăților native americane exista o formă specifică de poezie transmisă prin tradiție orală puternică ). Einhorn, Lois J. The Native American Oral Tradition: Voices of the Spirit and Soul () Lucrările poetice ale primilor coloniști s-au bazat pe modelele engleze contemporane de formă poetică, dicție și temă . Cu toate acestea, în secolul al XIX-lea, a început să apară un idiom american distinctiv. La sfârșitul secolului XIX Walt Whitman câștiga un public entuziast în străinătate, poeții din Statele Unite au ajuns astfel în fruntea avangardei poeziei de limbă engleză.
O mare parte din poezia americană publicată între 1910 și 1945 rămâne pierdută în paginile periodicelor politice cu tiraj redus, în special în cele de extrema stângă, distruse de bibliotecari în timpul epocii McCarthy a anilor 1950. Cary Nelson, Repression and Recovery (University of Wisconsin Press, 1989), 9-10 Poeții moderniști precum Ezra Pound și TS Eliot (care a fost distins cu Premiul Nobel pentru literatură în 1948) au fost adesea citați ca poeți influenți de limba engleză în prima jumătate a secolului al XX-lea. Nu se regăsesc în antologii poetele afro-americane și femei care au fost publicate și citite pe scară largă în aceeași perioadă. Până în anii 1960, tinerii poeți ai curentului British Poetry Revival au considerat contemporanii și predecesorii lor americani ca modele pentru noi tipuri de poezie. Spre sfârșitul mileniului, semnificația poeziei americane s-a diversificat, deoarece criticii au pus un accent sporit pe poezia femeilor, a afro-americanilor, a hispanicilor , a nativilor americani și a altor grupuri etnice. Louise Glück este singura scriitoare de poezie americană contemporană care a primit Premiul Nobel pentru literatură, în timp ce Bob Dylan compozitor care a scris și poezii, a primit același premiu.
Poezia în colonii Pe măsură ce contactul Angliei cu Americile a crescut între anii 1490-1650, exploratorii englezi au inclus în descrierile lor despre Lumea Nouă, versuri : „ A zecea muză ” a lui Anne Bradstreet, care a fost scrisă în America (cel mai probabil în Ipswich, Massachusetts sau North Andover, Massachusetts și tipărită și distribuită la Londra de cumnatul ei, Rev. John Woodbridge)
Există 14 astfel de scriitori care ar putea fi numiți poeți americani (au fost în America și în diferite grade, au scris poezii sau versuri despre locul respectiv). Exemplele timpurii includ un „poem mărturie” din 1616 despre personajul căpitanului John Smith (în Barbour, ed. „Lucrări”) și „Nova Anglia” sau „New England”, din 1625, scris de Rev. William Morrell, care este un catalog în versuri al tuturor lucrurilor, de la vremea americană până la opiniile sale despre femeile native americane. Young, Alexander. Chronicles of the First Planters of the Colony of Massachusetts Bay, 1623-1636. United States: C. C. Little and J. Brown, 1846. Apoi, în mai 1627, Thomas Morton de la Merrymount – om liber din Devon, avocat, om de litere și aventurier colonist – a ridicat un stâlp totemic pentru a sărbători și a promova succesul în comerțul cu blănuri și a lansat o „Poezie” și un „Cântec” (unul este un manifest literar despre cum europenii și băștinașii s-au reunit acolo și trebuie să continue să facă acest lucru pentru o Americă de succes; celălalt un „cântec de băut” ușor, plin și el de aluzii americane mai profunde). Acestea au fost publicate sub formă de carte împreună cu alte poezii în „New English Canaan” (1637); și pe baza criteriilor „First”, „American” și „Poetry”, ei fac din Morton (și nu din Anne Bradstreet) primul poet american de limbă engleză. Jack Dempsey, ed., "New English Canaan by Thomas Morton of 'Merrymount'" and his biography "Thomas Morton: The Life & Renaissance of an Early American Poet" Scituate MA: Digital Scanning 2000 miniatura|Phillis Wheatley, sclavă care a scris poezie în perioada colonială. Anne Bradstreet (1612– 1672) face parte dintre primii poeți înregistrați din cele Treisprezece Colonii, una dintre primele femei poete cunoscute care a scris în engleză. Anne Bradstreet: "our earliest woman poet" Poeziile pe care le-a publicat în timpul vieții abordează teme religioase și politice. Ea a scris și evocări tandre ale căminului, vieții de familie și ale iubirii ei pentru soț, dintre care multe au rămas nepublicate până în secolul al XX-lea.
Edward Taylor (1645 – 1729) a scris poezii expunând virtuțile puritane într-un stil metafizic extrem de lucrat, care poate fi văzut ca fiind tipic perioadei coloniale timpurii.
Această concentrare asupra eticii puritane a fost nota dominantă a poeziilor scrise în colonii în timpul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea. Cea mai veche poezie „laică” publicată în New England a fost de Samuel Danforth în „almanahurile” sale pentru anii 1647–1649, publicate la Cambridge; acestea au inclus „poezii puzzle”, precum și poezii despre omizi, porumbei, cutremure și uragane. Danforth, fiind atât pastor puritan precum și poet, regăsim in poeziile lui mesajul spiritual al cultului religios.
Phillis Wheatley, o sclavă, a fost o voce lirică a perioadei coloniale.Cartea ei „Poezii pe diverse subiecte, religioase și morale”, a fost publicată în 1773. A fost una din cele mai cunoscute poete ale vremii, cel puțin în colonii, iar poemele ei erau tipice culturii New England din acea vreme, meditând asupra ideilor religioase și clasice .
Secolul al XVIII-lea a pus accent pe America ca subiect potrivit pentru poezie. Această tendință este evidentă în lucrările lui Philip Freneau (1752 – 1832), care se remarcă ca simpatizant al nativilor americani , scrierile sale au fost interpretate ca reflectând scepticismul său față de cultura americană . Această poezie din epoca colonială târzie a fost o scriere provincială, de modă veche ca formă și sintaxă, utilizând mijloacele și metodele lui Pope și Gray în epoca lui Blake și Burns . Poezia Rebeccăi Hammond Lard (1772–1855), deși destul de veche, încă se aplică vieții din lumea de astăzi. Ea scrie despre natură, despre natura mediului și despre natura oamenilor.
În ansamblu, dezvoltarea poeziei în coloniile americane oglindește dezvoltarea coloniilor înseși. Poezia timpurie este dominată de nevoia de a păstra integritatea idealurilor puritane care au creat primele așezări. Pe măsură ce coloniștii s-au dezvoltat, poezia pe care au scris-o reflectă din ce în ce mai mult impulsul lor către independență. Schimbarea subiectului a rămas în aceiași manieră conservatoare. Acest lucru poate fi văzut ca un produs al îndepărtării fizice de sursa poetică de limbă engleză din Londra. miniatura| Henry Wadsworth Longfellow în 1873. William Cullen Bryant (1794 – 1878) a fost primul poet semnificativ al Statelor Unite independente, a cărui mare contribuție a fost să scrie rapsodii despre măreția preriilor și pădurilor. Primul poet apreciat la nivel internațional a fost Henry Wadsworth Longfellow (1807 – 1882), care aproape l-a depășit pe Alfred, Lord Tennyson în popularitate internațională alături de „Fireside Poets”"A Brief Guide to the Fireside Poets" at Poets.org . Accessed 03-22-2009 grupul de cinci poeți—William Cullen Bryant, Henry Wadsworth Longfellow, John Greenleaf Whittier, Oliver Wendell Holmes și James Russell Lowell—care au fost populari la jumătate a secolului al XIX-le . Heymann, C. David. American Aristocracy: The Lives and Times of James Russell, Amy, and Robert Lowell. New York: Dodd, Mead & Company, 1980: 91. Numele „Poeți de la foc” derivă din faptul că modul lor de a scrie; în forme standard, metru obișnuit și strofe rimate, a făcut ca lucrările lor să fie deosebit de ușor de memorat și recitat la școală și acasă, fiind o sursă de distracție pentru familiile adunate în jurul focului. Subiectele principale ale poeților au fost viața domestică, mitologia și politica Statelor Unite, în care câțiva dintre poeți au fost direct implicați.
Alți poeți notabili care au apărut la începutul și mijlocul secolului al XIX-lea sunt Ralph Waldo Emerson (1803 – 1882), Edgar Allan Poe (1809 – 1849), Henry David Thoreau (1817 – 1862), Sidney Lanier (1842 – 1881) și James . Whitcomb Riley (1849 – 1916). După cum era de așteptat, lucrările tuturor acestor scriitori sunt unite de căutarea comună a unei voci americane distinctive care să-i deosebească de omologii lor britanici. Au căutat surse de inspirație în peisajul și tradițiile țării lor natale . Lucy Larcom: Landscape in American Poetry (1879).
Cel mai semnificativ exemplu al acestei tendințe poate fi The Song of Hiawatha de Longfellow. Această poezie are la bază o legendă a nativilor americani culeasă de Henry Rowe Schoolcraft, care a fost superintendent al afacerilor indiene pentru Michigan între 1836 și 1841. Longfellow a scris-o în metrul poemului epic finlandez Kalevala, posibil pentru a evita modelele britanice. Poezia rezultată, un succes popular, nu a devenit un model pentru viitorii poeți americani.
Pe măsură ce timpul a trecut, influența transcendentalismului poetului/filozofului Emerson și Thoreau a marcat poezia americană. Transcendentalismul a fost tulpina americană a romantismului englez care a început cu William Wordsworth și Samuel Taylor Coleridge. Emerson, probabil unul dintre fondatorii transcendentalismului, vizitase Anglia de tânăr pentru a-i întâlni pe acești doi poeți englezi, precum și pe Thomas Carlyle. În timp ce în Anglia post-reformă romantismul a făcut tranziția la victorianism, în America din anii 1830 până la Războiul Civil acest curent a adus un plus de energie.
Edgar Allan Poe s-a remarcat în această perioadă, prin temele abordate: macabrul și întunericul, care conectează poezia și viziunea sa estetică cu teoriile sale filozofice, psihologice, morale și cosmologice. Mulți autori din Franța, Suedia și Rusia au fost puternic influențați de lucrările sale. Charles Baudelaire a fost obsedat de Poe și i-a atribuit poetului american apariția simbolismul în poezia franceză . Poemul ”Corbul ” a fascinat Europa și a fost tradusă în multe limbi. Cu toate acestea, popularitatea ca poet a scăzut în timp și s-a înstrăinat de contemporanii săi acuzând public pe Henry Wadsworth Longfellow de plagiat - deși Longfellow nu a răspuns niciodată. În secolul al XX-lea, poetul american William Carlos Williams spunea despre Poe că „ literatura americană este ancorată, în el și numai în el, pe un teren solid”. Williams, William Carlos (1966). The William Carlos Williams Reader. New York: New Directions Publishing Corp. p. 368.
Whitman și Dickinson Apariția unei poezii cu adevărat originale în limba engleză, în Statele Unite, a fost opera a doi poeți, Walt Whitman (1819 – 1892) și Emily Dickinson (1830 – 1886). Acești poeți nu ar fi putut fi mai diferiți :rândurile lungi ale lui Whitman, derivate din metrica versiunii King James a Bibliei și influența democratică sunt în contrast puternic cu frazele concentrate și strofele cu versuri scurte ale lui Dickinson, derivate din imnurile protestante.
Ceea ce îi leagă și marchează profund poezia americană a secolului al XX-lea este conexiunea cu Emerson (din care Whitman a tipărit un fragment în a doua ediție a Leaves of Grass ) și originalitatea îndrăzneață a viziunilor lor. Se poate spune că acești doi poeți marchează nașterea a două expresii poetice americane majore — vers în metrică liberă împreună cu expresia emoțională directă a lui Whitman și obscuritatea și ironia gnomică a lui Dickinson .