Jean-François Raffaëlli () a fost un pictor, sculptor și gravor realist francez care a expus alături de impresioniști. A fost activ și ca actor și scriitor.

Biografie Născut la Paris, era de origine toscană prin bunicii săi paterni. A manifestat interes pentru muzică și teatru înainte de a deveni pictor în 1870. Una dintre picturile sale de peisaj a fost acceptată pentru expoziție la Salonul din același an. În octombrie 1871 a început să studieze timp de trei luni sub conducerea lui Jean-Léon Gérôme la École des Beaux-Arts din Paris; nu a avut nici o altă pregătire formală.Turner 2000, p. 346. miniatura|Pictură de Jean-Francois Raffaëlli intitulată Un cârpaci care își aprinde pipa Raffaëlli a realizat în primul rând tablouri obișnuite până în 1876, când a început să înfățișeze oamenii din vremea sa – în special țărani, muncitori și cârpaci din suburbiile Parisului – într-un stil realist. Noua sa oepră a fost susținută de critici influenți ca J.-K. Huysmans, precum și Edgar Degas.

Cârpaciul a devenit pentru Raffaëlli un simbol al alienării individului în societatea modernă. Istoricul de artă Barbara S. Fields a scris despre interesul lui Raffaëlli pentru filosofia pozitivistă a lui Hippolyte-Adolphe Taine, care:l-a determinat să articuleze o teorie a realismului pe care a botezat-o caractérisme . El a sperat să se diferențieze de acei artiști așa-numiți realiști, a căror artă a oferit privitorului doar o reprezentare literală a naturii. Observarea sa atentă a omului în mediul său a fost paralelă cu abordarea antiestetică și antiromantică a naturaliștilor literari, precum Zola și Huysmans.Turner 2000, p. 346.Degas l-a invitat pe Raffaëlli să participe la expozițiile impresioniste din 1880 și 1881, o acțiune care a divizat amarnic grupul; nu numai că Raffaëlli nu era un impresionist, dar amenința să domine expoziția din 1880 cu cele 37 de lucrări pe care le expunea. Monet, resemnat de insistența lui Degas de a extinde expozițiile impresioniste prin includerea mai multor realiști, a ales să nu expună, plângându-se: „Mica capelă a devenit o școală obișnuită care își deschide porțile primului sugrav care vine”.Gordon and Forge 1988, p. 31. Un exemplu de lucrare a lui Raffaëlli din această perioadă este Les buveurs d'absinthe (1881, aflat în Muzeul de Artă al Legiunii de Onoare al Palatului California din San Francisco). Intitulată inițial Les déclassés, pictura a fost lăudată pe scară largă la expoziția din 1881.Young 2008, p. 235.

După ce a câștigat Legiunea de onoare în 1889, Raffaëlli și-a mutat atenția de la suburbiile Parisului la orașul însuși, iar scenele de stradă care au rezultat au fost bine primite de public și de critici. A realizat o serie de sculpturi, dar acestea sunt cunoscute astăzi doar prin intermeciul fotografiilor.Turner 2000, p. 346. Lucrările sale au făcut, de asemenea, parte din proba de pictură din cadrul concursului de artă de la Jocurile Olimpice de vară din 1912. În ultimii ani ai vieții sale, s-a concentrat asupra gravurii color. Raffaëlli a murit la Paris la 11 februarie 1924.

Note

Referințe

Gordon, Robert; Forge, Andrew (1988). Degas . New York: Harry N. Abrams.ISBN 0-8109-1142-6 Turner, J. (2000). De la Monet la Cézanne: artiști francezi de la sfârșitul secolului al XIX-lea . Grove Art. New York: St Martin's Press.ISBN 0-312-22971-2 Tânăr, Marnin. „Indolența eroică: realismul și politica timpului în băutorii de absint al lui Raffaelli”, Buletinul de artă 90, nr. 2 (iunie 2008): 235-259.

Legături externe

Jean-François Raffaëlli papers, la Getty Research Institute

Categorie:Nașteri în 1850 Categorie:Nașteri pe 20 aprilie Categorie:Decese în 1924 Categorie:Decese pe 11 februarie Categorie:Pictori francezi din secolul al XIX-lea Categorie:Pictori francezi din secolul al XX-lea Categorie:Absolvenți ai École des Beaux-Arts Categorie:Înmormântări în cimitirul Père Lachaise Categorie:Oameni din Paris