Cardinalul nepot (în , în ) a fost o funcție cheie în cadrul Statelor Papale din epoca Renașterii până în cea a barocului, ocupată de un nepot al papei. De la această formă de corupție instituționalizată provine termenul de nepotism.
Papa Inocențiu al XII-lea a interzis nepotismul în anul 1692, iar atribuțiile cardinalului nepot au fost preluate de cardinalul secretar de stat.
Exemple , nepotul papei Paul al III-lea , nepotul papei Paul al V-lea , nepotul papei Grigore al XV-lea Carlo Borromeo (1538-1584) a renunțat de bunăvoie la funcția de cardinal nepot, mutându-se în 1563 la Milano, pentru a pune în practică asanarea Bisericii. Carlo Borromeo a murit ca episcop la Milano, oraș pe care a refuzat să-l părăsească în contextul unei epidemii de ciumă.
Categorie:Cardinali Categorie:Nepotism