Germanii din România (în , ) sunt o minoritate etnică din România. În Perioada interbelică trăiau în Regatul României 745.421 de germani, conform recensământului din 1930, reprezentând atunci 4,13% din populația țării și fiind al treilea grup etnic ca mărime, după români și maghiari). Începând cu cel de-Al Doilea Război Mondial, numărul germanilor din România a scăzut aproape constant. Începând cu anul 1967, regimul lui Nicolae Ceaușescu a obținut devize liber convertibile din vânzarea membrilor minorității germane din România, în cadrul operațiunii Acțiunea Recuperarea ().
Numărul germanilor din România a scăzut constant și după Revoluția Română din 1989 respectiv după căderea Cortinei de fier până în prezent. În 2022 au fost înregistrați circa 22.900 etnici germani în total în România. Totodată, conform recensământului din 2022 limba germană este vorbită ca limbă nativă de 0,1% din populația țării.
Clasificare: grupuri constitutive thumb|right|Așezarea (sau expansiunea) estică germană, cunoscută ca Ostsiedlung în limba germană, începută în Evul Mediu și continuată până la sfârșitul Epocii moderne în secolul al XIX-lea. Acest proces de colonizare i-a adus prima dată pe sași în Transilvania și, ulterior, pe celelalte grupuri constitutive de germani de pe cuprinsul României, după cum se poate observa de pe această hartă animată.
Germanii din România și Republica Moldova (Basarabia istorică inclusiv Bugeacul de asemenea) nu sunt un grup etnic unitar ci sunt împărțiți în mai multe grupuri constitutive. Astfel, pentru a înțelege mai bine limba (i.e., dialectul/dialectele), cultura și istoria lor, trebuie percepuți ca o serie de grupuri independente, care se deosebesc unele de altele atât ca origine și dialect, cât și după regiunea în care s-au așezat și data imigrării (deși au și anumite caracteristice în comun, cel puțin unele dintre acestea, e.g., unele grupuri au o origine comună deși au provenit din timpuri diferite):
Sașii - cel mai cunoscut și vechi grup, cu o prezență îndelungată pe teritoriul de astăzi al României care datează din Evul Mediu Clasic () sau mijlocul secolului al XII-lea (mai precis începând cu anii 1140 respectiv 1150), adesea în mod eronat și superficial identificat cu toți germanii din România; Șvabii bănățeni (al doilea cel important și numeros grup etnic german din România), grup constitutiv al șvabilor dunăreni din România; Șvabii sătmăreni, un grup de șvabi din județele , și , șvabii sătmăreni fiind singurul grup german dintre șvabii dunăreni în totalitate șvab după descendență, grup constitutiv al șvabilor dunăreni din România; Landlerii protestanți (mai precis luterani) din zona Sibiului și din județele Sibiu și Alba (zona Sebeșului mai precis); Țipțerii din Maramureș și Bucovina (mai precis Bucovina de Sud, Județul Suceava), înrudiți cu sașii; Germanii bucovineni, odinioară cu prezență masivă la Gura Humorului (majoritatea populației în 1930), Suceava (germana standard/Hochdeutsch a fost principala limbă vorbită în 1900), Rădăuți, Vatra Dornei și Cernăuți, acum cu o prezență considerabil mai mică pe tot cuprinsul județului Suceava; Germanii basarabeni (pentru perioada 1918–1940); Germanii regățeni din Vechiul Regat (i.e., Oltenia, Muntenia, Moldova occidentală), colonizați în timpul domniei Regelui Carol I; Germanii dobrogeni, colonizați în trei etape între 1840 și 1891; Germanii pontici (i.e., germanii din zona Mării Negre, de la denumirea în limba greacă veche pentru această mare, adică „Efxinos Pontos”, denumire latinazată ulterior ca „Pontus euxin”), pentru o perioadă relativ scurtă de timp între 1941 și 1944, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când Regatul României a administrat Guvernământul Transnistriei (germanii pontici au fost consemnați oficial de asemenea în cadrul recensământului din 1941, în luna decembrie a anului respectiv mai precis).
Limbă și dialecte
thumb|right|Dialectele limbii germane vorbite în România sunt de tip central german (; marcate cu albastru) respectiv sud german (, literalmente „dialecte germane superioare” sau „dialecte germane de sus”, dată fiind altitudinea regiunilor unde sunt vorbite, care variază de la forma de relief de podiș la munte; marcate cu verde deschis), după cum se poate observa pe această hartă pentru anumite grupuri constitutive ale minorității germane din țară. thumb|right|Zonele cele mai importante din România în prezent (marcate cu albastru pe această hartă) unde limba germană este vorbită de anumite grupuri constitutive ale minorității germane, mai precis Transilvania (sași și șvabii sătmăreni) respectiv Banat (șvabii bănățeni). Limba germană are statut oficial/recunoscut de limbă de minoritate națională în România.
Limba nativă a germanilor din România este limba germană în forma standard a acesteia, cunoscută ca Hochdeutsch sau Standarddeutsch ca endonime, dar, în funcție de grupul regional din care fac parte, germanii din România vorbesc o serie de dialecte diferite unele de altele, principalele fiind după cum urmează:
Dialectul săsesc care se împarte în mai multe sub-dialecte la nivel regional după cum au fost tradițional vorbite în sudul, sud-estul și nord-estul Transilvaniei, preponderent în mediul rural; Dialectul șvăbesc sau șvab bănățean (Banatschwäbisch/Donauschwäbisch) care diferă de dialectul șvăbesc sau șvab din Germania (i.e., Schwäbisch), vorbit între landurile Baden-Württemberg și Bayern/Bavaria; Dialectul șvăbesc sătmărean care diferă de dialectul șvăbesc sau șvab din Germania (i.e., Schwäbisch), vorbit între landurile Baden-Württemberg și Bayern/Bavaria; Dialectul landler (i.e., al landlerilor, Landlerisch; landlerii vorbesc, de asemenea, și dialectul săsesc); Dialectul țipțer vorbit în Maramureș și Bucovina; Dialectele Pfälzisch (vorbit tradițional în landurile Renania-Palatinat, Saarland, Baden-Württemberg și Hessa) și Schwäbisch (vorbit între landurile Baden-Württemberg și Bayern/Bavaria) precum și Deutschböhmisch sau Böhmerwäldisch, dialectul vorbit și provenind de la germanii din Boemia (i.e., Deutschböhmen und Deutschmährer), Cehia de astăzi, dialecte vorbite în Bucovina de comunitatea de germani bucovineni. Pe lângă aceste dialecte, germanii din Bucovina, istoric, au mai vorbit și limba germană austriacă sau germana austriacă standard (i.e., Österreichisches Hochdeutsch), dat fiind faptul că Ducatul Bucovinei () aparținea de partea austriacă (i.e., Cisleithanien/Cisleithania) a fostului imperiu austro-ungar.
Pe lângă aceste dialecte și forme standard ale limbii germane, germanii din România vorbesc și limba română precum și limba maghiară, preponderent în Transilvania dar și în Banat parțial.
Cultura, arta și folclorul
Cultura și arta germanilor din România este bazată pe cultura germanilor și, parțial, pe cea a austriecilor. De asemenea, cultura si folclorul tuturor grupurilor constitutive ale germanilor din România sunt similare cu cele din celelalte țări germanofone (i.e., Elveția, Luxemburg sau Liechtenstein). Totodată, cultura și folclorul germanilor din România, cum este cazul celor două ale germanilor în general, sunt foarte similare cu cultura respectiv folclorul altor popoare germanice (e.g., cele din Scandinavia, i.e., danezii, norvegienii sau suedezii, precum și englezii sau olandezii).
Reprezentare media
thumb|right|Logo-ul ziarului Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien (ADZ), ziarul minorității germane din România.
Comunitatea germană din România este reprezentată atât în media locală cât și în cea națională prin mai multe ziare (e.g. Neuer Weg sau Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien) sau reviste (e.g. Hermannstädter Zeitung din Sibiu/Hermannstadt sau Karpatenrundschau) precum și prin emisiunea Akzente de pe TVR 1 (care are pe fundalul muzical din introducere un fragment din Toccata și Fuga în Re minor de compozitorul german Johann Sebastian Bach, compoziție muzicală cântată la orgă).
Reprezentare politică În Regatul României În timpul Regatului României, minoritatea germană din țară era reprezentată la nivel politic de Partidul German din România (, PGR/DPR), formațiune politică activă între 1919 și 1940. Strict pentru alegerile din 1919, la un an după Marea Unire din 1918, germanii din România au fost reprezentați de două grupuri politice, doar pentru sașii transilvăneni și șvabii bănățeni, mai precis Gruparea Sașilor Transilvăneni (GST) care au obținut 8 din 568 de mandate parlamentare la Camera Deputaților și 3 din 216 la Senat respectiv Gruparea Șvabilor (GȘ/SB) care a obținut doar 6 din 568 de mandate parlamentare la Camera Deputaților. Totodată, anumiți etnici germani (i.e. Peter Mutschler în 1922, Michael Kausch și Konstantin Roduner în 1927 respectiv Andreas Widmer) au făcut parte în Perioada interbelică din Partidul Național Liberal (PNL), unul dintre cele mai importante partide istorice ale României.
În România comunistă Deși fără un partid politic propriu ca în trecut, germanii din România au avut reprezentați politici și în România comunistă (atât în Republica Populară Română sau RPR pe scurt cât și în Republica Socialistă România sau R.S.R. pe scurt) în cadrul Partidului Muncitoresc Român (PMR) respectiv Partidului Comunist Român (PCR). Câteva exemple includ Ion Gheorghe Maurer (parțial sas; ex-premier), Lothar Rădăceanu (Wuertzel), Eduard Eisenburger, Andreas A. Lillin, Dieter Schlesak, Richard Winter sau Anton Breitenhofer.
În România postdecembristă În România postdecembristă/contemporană, toate grupurile constitutive ale minorității germane din România sunt reprezentate politic de Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR/DFDR), formațiune politică parlamentară cu un deputat. Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR/DFDR) participă constant din 1990 la alegerile parlamentare și locale. Pentru alegerile prezidențiale din 2014 și 2019, Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR/DFDR) a sprijinit candidatura lui Klaus Iohannis pentru două mandate consecutive de președinte.
Istorie demografică
thumb|right|Grupurile principale de germani din spațiul etno-lingvistic românesc înaintea Primului Război Mondial, marcați în roșu deschis pe această hartă, la începutul secolului al XX-lea. thumb|right|150px|Germanii din municipiul București în Perioada interbelică, marcați cu roșu pe această hartă etnică (conform recensământului din 1930)
În timpul Perioadei interbelice, pe tot cuprinsul Regatului României trăiau 745.421 de germani, conform recensământului din 1930 (adică 4,13% din populația țării atunci respectiv al treilea cel mai mare grup etnic, după români și maghiari). În România comunistă, numărul germanilor din Republica Socialistă România (RSR) a scăzut gradual, dată fiind, în mare parte, emigrarea etnicilor germani către fosta Germanie de Vest (RFG/BDR), Austria sau alte țări, în principal Statele Unite ale Americii (SUA) și Canada. Inițial însă, în timpul Republicii Populare Române (RPR), numărul etnicilor germani din țară a crescut sensibil de la 343.913 (în 1948; adică 2,2% din populația țării atunci) la 384.708 (în 1956; procent constant față de 1948).