Sezonul de Formula 1 din 1968 a fost cel de-al 22-lea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA. A inclus cea de-a 19-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților și a 11-a ediție a Cupei Internaționale pentru Constructorii de F1. Sezonul a fost disputat pe parcursul a douăsprezece curse, începând cu pe 1 ianuarie și terminându-se cu pe 3 noiembrie. În 1968 s-au desfășurat și trei curse care nu au făcut parte din campionat. Graham Hill, conducând pentru Lotus-Ford, a devenit pentru a doua și ultima oară în cariera sa campion mondial, iar echipa lui a devenit campioana la constructori.

Sezonul a cunoscut trei inovații semnificative. Prima a fost introducerea sponsorizării nerestricționate, pe care FIA a decis să o permită în acel an, după retragerea sprijinului din partea firmelor legate de automobile precum BP, Shell și Firestone. Team Gunston, o echipă privată din Africa de Sud, a fost prima echipă de Formula 1 care și-a vopsit mașinile în culoarea sponsorilor lor când au intrat cu un Brabham privat pentru John Love, vopsit în culorile țigărilor Gunston, în Marele Premiu al Africii de Sud. A doua inovație a fost introducerea aripilor, așa cum s-a văzut anterior pe diverse mașini, inclusiv mașina sport Chaparral 2F. Colin Chapman a introdus aripile față modeste și un spoiler pe monopostul Lotus 49B al lui Graham Hill la Marele Premiu al Principatului Monaco. A treia inovație a fost introducerea unei căști integrale pentru piloți, Dan Gurney devenind primul pilot care a purtat o astfel de cască la Marele Premiu al Germaniei din 1968. A ajutat la inventarea ei alături de compania Bell Helmets și o folosise deja la cursa Indy 500 din același an. În câțiva ani, a devenit alegerea evidentă și mai târziu chiar obligatorie în rândul piloților de F1. Totuși, cel mai important eveniment al sezonului il constituie moartea dublului campion mondial Jim Clark. Scoțianul a decedat în timpul unei curse non-campionat de Formula 2 de la Hockenheim în condiții care nu sunt încă total cunoscute.

Sezonul 1968 s-a dovedit a fi un punct de cotitură în istoria Formulei 1, în ceea ce privește aspectele tehnice și siguranța. Aripile au fost folosite pe mașinile de Formula 1, iar aerodinamica a jucat cu adevărat un rol în ceea ce privește performanța mașinilor; iar cinci piloți de Grand Prix au fost uciși în acest an - inclusiv Clark, Mike Spence, Jo Schlesser și Ludovico Scarfiotti - Clark într-o cursă de Formula 2 de la Hockenheim într-un Lotus în aprilie, Spence în timpul antrenamentelor pentru Indianapolis 500 într-un Lotus în mai, Scarfiotti în timpul unui eveniment de hill-climbing din Germania, conducând o mașină sport Porsche în iunie și Schlesser în timpul Marele Premiu al Franței, la volanul unei Honda în iulie. A fost ultimul an în care toate cursele s-au desfășurat pe piste aproape fără modificări de siguranță.

Piloții și echipele înscrise în campionat Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1968 și în Cupa Internațională a Constructorilor de F1 din 1968.

ImagineConcurentConstructorMotorȘasiuPneuPiloțiNumele pilotuluiEtape Brabham Racing OrganisationBrabhamRepco 740 3,0 V8Repco 860 3,0 V8BT24BT26 Jack Brabham Toate Jochen Rindt Toate Dan Gurney 5 Owen Racing OrganisationBRMBRM P101 3,0 V12BRM P75 3,0 H16P115P126P133P138 Pedro Rodríguez Toate Mike Spence 1 Richard Attwood 3–8 Bobby Unser 9, 11 Cooper Car CompanyCooperMaserati 10/F1 3,0 V12T81BT86 Brian Redman 1 Ludovico Scarfiotti 1BRM P101 3,0 V12T86B Brian Redman 2, 4 Ludovico Scarfiotti 2–3 Lucien Bianchi 3–5, 8, 10–12 Vic Elford 6–12 Johnny Servoz-Gavin 6 Robin Widdows 7 Anglo American Racers Eagle Weslake 58 3.0 V12 T1G Dan Gurney 1, 3, 7–9 Scuderia Ferrari SpA SEFACFerrariFerrari 242 3,0 V12Ferrari 242C 3,0 V12312/67312/67/68312/68 Chris Amon 1–2, 4–12 Jacky Ickx 1–2, 4–10, 12 Andrea de Adamich 1 Derek Bell 9, 11 Honda RacingHondaHonda RA273E 3,0 V12Honda RA301E 3,0 V12Honda RA302E 3,0 V12RA300RA301RA302 John Surtees Toate Jo Schlesser 6 David Hobbs 9 Team Gunston LDS Repco 620 3,0 V8 Mk 3 Sam Tingle 1 Bayerische Motoren Werke AG Lola BMW M12/1 1,6 L4 T102 Hubert Hahne 8 Team Lotus Gold Leaf Team LotusLotusFord Cosworth DFV 3,0 V84949B Jim Clark 1 Graham Hill Toate Jackie Oliver 3–12 Mario Andretti 9, 11 Bill Brack 10 Moisés Solana 12 Matra International Matra SportsMatraFord Cosworth DFV 3.0 V8Ford Cosworth FVA 1,6 L4MS7MS9MS10 Jackie Stewart 1, 4–12 Jean-Pierre Beltoise 1-2 Johnny Servoz-Gavin 3, 9–10, 12Matra MS9 3,0 V12MS11 Jean-Pierre Beltoise 3–12 Henri Pescarolo 10–12 Bruce McLaren Motor RacingMcLaren BRM P101 3.0 V12 M5A Denny Hulme 1Ford Cosworth DFV 3.0 V8M7A 2–12 Bruce McLaren 2–12

Echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătate mai jos.

ConcurentConstructor afiliatMotorȘasiuPneuPiloțiNumele pilotuluiEtape Team GunstonBrabham Repco 620 3,0 V8 BT20 John Love 1 Scuderia Scribante Repco 620 3,0 V8 BT11 Dave Charlton 1 Team Pretoria Climax FPF 2,8 L4 BT11 Jackie Pretorius 1 Charles Vögele Racing Repco 620 3,0 V8 BT20 Silvio Moser 3, 5, 7–9 Caltex Racing Team Repco 740 3,0 V8 BT24 Kurt Ahrens Jr. 8 Reg Parnell RacingBRMBRM P101 3,0 V12 P126 Piers Courage 2–12 Bernard White Racing P261 Frank Gardner 9 John Love Cooper Climax FPF 2,8 L4 T79 Basil van Rooyen 1 Rob Walker/Jack Durlacher Racing Team Cooper Maserati 9/F1 3,0 V12 T81 Jo Siffert 1 Lotus Ford Cosworth DFV 3,0 V8 4949B 2–12 Joakim Bonnier Racing Team Cooper Maserati 9/F1 3,0 V12 T81 Jo Bonnier 1 McLaren BRM P101 3,0 V12 M5A 3–5, 7, 9–11 Honda Honda RA301E 3,0 V12 RA301 12 Castrol Oils Ltd Eagle Climax FPF 2,8 L4 T1F Al Pease 10 Anglo American Racers McLaren Ford Cosworth DFV 3,0 V8 M7A Dan Gurney 10–12

Calendar Următoarele douăsprezece Mari Premii au avut loc în 1968.

1. 2. 3. 4. 1 ianuarie 12 mai 26 mai 9 iunie 5. 6. 7. 8. 23 iunie 7 iulie 20 iulie 4 august 9. 10. 11. 12. 22 septembrie 6 octombrie 3 noiembrie '''(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente Marile Premii EtapaMare PremiuPole positionCel mai rapid turPilotul câștigătorConstructorul câștigătorPneuPilot 1 Jim Clark Jim Clark Jim Clark Lotus-Ford CLA 3 2 Chris Amon Jean-Pierre Beltoise Graham Hill Lotus-Ford HIL 6 3 Graham Hill Richard Attwood Graham Hill Lotus-Ford 14 4 Chris Amon John Surtees Bruce McLaren McLaren-Ford 14 5 Chris Amon Jean-Pierre Beltoise Jackie Stewart Matra-Ford 12 6 Jochen Rindt Pedro Rodríguez Jacky Ickx Ferrari 8 7 Graham Hill Jo Siffert Jo Siffert Lotus-Ford 4 8 Jacky Ickx Jackie Stewart Jackie Stewart Matra-Ford 4 9 John Surtees Jackie Oliver Denny Hulme McLaren-Ford 3 10 Jochen Rindt Jo Siffert Denny Hulme McLaren-Ford 11 Mario Andretti Jackie Stewart Jackie Stewart Matra-Ford 3 12 Jo Siffert Jo Siffert Graham Hill Lotus-Ford

Clasament Campionatul Mondial al Piloților

Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă. Doar cele mai bune cinci rezultate din primele șase curse și cele mai bune cinci rezultate din restul de șase curse au fost luate în considerare pentru Campionatul Mondial. FIA nu a acordat o clasificare în campionat acelor piloți care nu au obținut puncte.Mike Kettlewell, The Champion Book of World Championship Facts and Figures, 1982, Page 25 PilotPuncte 1 Graham Hill 2 1 Ab 9 Ab 2 Ab 4 2 1 48 2 Jackie Stewart Ab 4 1 3 6 Ab 6 7 36 3 Denny Hulme 5 2 5 Ab Ab 5 4 7 1 1 Ab Ab 33 4 Jacky Ickx Ab Ab 3 4 1 3 3 NS Ab 27 5 Bruce McLaren Ab Ab 1 Ab 8 7 13 Ab 2 6 2 22 6 Pedro Rodríguez Ab Ab Ab 2 3 Ab 6 Ab 3 Ab 4 18 7 Jo Siffert 7 Ab Ab 7 Ab 11 Ab Ab 5 12 8 John Surtees 8 Ab Ab Ab 2 5 Ab Ab 3 Ab 12 9 Jean-Pierre Beltoise 6 Ab 8 9 Ab Ab 5 Ab Ab Ab 11 10 Chris Amon 4 10 2 Ab Ab Ab Ab Ab 10 11 Jim Clark 9 12 Jochen Rindt 3 Ab Ab Ab Ab Ab 3 Ab Ab Ab 8 13 Richard Attwood Ab 7 7 Ab 14 6 14 Ab Ab 2 Ab Ab 6 15 Jackie Oliver Ab 5 NC NS Ab 11 Ab NS 3 6 16 Ludovico Scarfiotti Ab 4 4 6 17 Lucien Bianchi 3 6 Ab Ab NC NC Ab 5 18 Vic Elford 4 Ab Ab Ab 5 Ab 8 5 19 Brian Redman Ab 3 Ab 4 20 Piers Courage Ab Ab Ab Ab 6 8 8 4 Ab Ab Ab 4 21 Dan Gurney Ab Ab Ab Ab 9 Ab Ab 4 Ab 3 22 Jo Bonnier Ab NSC Ab 8 Ab 6 Ab NC 5 3 23 Jack Brabham Ab NS Ab Ab Ab Ab Ab 5 Ab Ab Ab 10 2 24 Silvio Moser NSC 5 NC NS NSC 2 — Henri Pescarolo Ab NS 9 0 — John Love 9 0 — Hubert Hahne 10 0 — Kurt Ahrens Jr. 12 0 — Jackie Pretorius NC 0 — Derek Bell Ab Ab 0 — Mario Andretti NS 0 — Bobby Unser NS Ab 0 — Andrea de Adamich Ab 0 — Dave Charlton Ab 0 — Mike Spence Ab 0 — Basil van Rooyen Ab 0 — Sam Tingle Ab 0 — Jo Schlesser Ab 0 — Robin Widdows Ab 0 — David Hobbs Ab 0 — Bill Brack Ab 0 — Moisés Solana Ab 0 — Al Pease NS 0 — Frank Gardner NSC 0PilotPuncte

Clasament Cupa Internațională pentru Constructorii de F1 Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă, dar numai primei mașini care a terminat pentru fiecare constructor. Cele mai bune cinci rezultate din primele șase curse și cele mai bune cinci rezultate din restul de șase curse au fost luate în considerare pentru Cupa Internațională.

ConstructorPuncte 1 Lotus-Ford 1 1 1 5 9 11 1 2 Ab 4 2 1 62 2 McLaren-Ford 2 5 1 Ab 5 4 7 1 1 4 2 49 3 Matra-Ford 6 5 Ab 4 1 3 6 1 2 6 1 7 45 4 Ferrari 4 Ab 3 4 1 2 4 3 Ab Ab Ab 32 5 BRM Ab Ab 2 2 3 6 8 6 4 3 Ab 4 28 6 Honda 8 Ab Ab Ab Ab 2 5 Ab Ab Ab 3 5 14 7 Cooper-BRM 3 3 6 Ab 4 Ab Ab Ab 5 NC 8 14 8 Brabham-Repco 3 Ab Ab Ab 5 Ab Ab 3 Ab Ab Ab 10 10 9 Matra Ab 8 2 9 Ab Ab 5 Ab Ab 9 8 10 McLaren-BRM 5 NSC Ab 8 Ab 6 Ab NC NS 3 — Cooper-Maserati 7 0 — Eagle-Weslake Ab Ab Ab 9 Ab 0 — Lola-BMW 10 0 — NC 0 — LDS-Repco Ab 0 — Cooper-Climax Ab 0 — Eagle-Climax NS 0ConstructorPuncte

Curse non-campionat În sezonul din 1968, au fost organizate și trei curse care nu au făcut parte din Campionatul Mondial.

Numele cursei Circuit Data Pilotul câștigător Constructor Cursa Campionilor III Brands Hatch 17 martie Bruce McLaren McLaren-Cosworth Trofeul Internațional BRDC XX Silverstone 27 aprilie Denny Hulme McLaren-Cosworth Cupa Internațională de Aur XV Oulton Park 17 august Jackie Stewart Matra-Cosworth

Note

Referințe

Categorie:Sezoane de Formula 1 Formula 1