Rudolf „Rudi” Vrba (născut Walter Rosenberg; ) a fost un biochimist evreu din Slovacia care, în adolescență în 1942, a fost deportat în lagărul de concentrare de la Auschwitz din . El a devenit cunoscut pentru că a evadat din lagăr în aprilie 1944, la apogeul Holocaustului, și pentru că a scris un raport detaliat despre crimele în masă care aveau loc acolo.. Distribuirea raportului de către în Elveția este creditată cu stoparea deportării în masă a evreilor din Ungaria la Auschwitz în iulie 1944, salvând peste 200.000 de vieți. După război, Vrba a studiat biochimia, și a lucrat mai ales în Anglia și Canada.Ritchie, Méabh (22 January 2015). "The man who revealed the horror of Auschwitz to the world". The Daily Telegraph.
Împreună cu Alfréd Wetzler, Vrba a fugit de la Auschwitz la trei săptămâni după ce forțele germane au invadat Ungaria și cu puțin timp înainte ca SS să înceapă deportările în masă ale populației evreiești din Ungaria în lagăr. Informațiile pe care cei doi le-au adus oficialilor evrei când au sosit în Slovacia la , printre care cele că noii sosiți în Auschwitz erau gazați și nu „relocați”, așa cum susțineau germanii, au devenit cunoscute drept raportul Vrba–Wetzler.. Când a fost publicat, cu o considerabilă întârziere, de către , în noiembrie 1944, l-a descris drept „cel mai șocant document emis vreodată de o agenție guvernamentală a Statelor Unite”. El confirma material unele rapoarte anterioare ale unor polonezi și altor evadați, istoricul a scris că este unic în „detaliile sale neșovăielnice”..
A existat o întârziere de câteva săptămâni înainte ca raportul să fie distribuit suficient de larg pentru a atrage atenția guvernelor. Transporturile în masă ale evreilor din Ungaria la Auschwitz au început la cu o rată de 12.000 de oameni pe zi.. Majoritatea au fost duși direct în camerele de gazare. Vrba a susținut până la sfârșitul vieții că deportații ar fi putut refuza să se urce în trenuri, sau cel puțin că panica lor ar fi perturbat transporturile, dacă raportul ar fi fost distribuit pe scară largă și mai devreme.; .
De la sfârșitul lunii iunie și până în iulie 1944, materialul din raportul Vrba–Wetzler a apărut în ziare și emisiuni de radio din Statele Unite și Europa, în special în Elveția, determinând liderii mondiali să facă apel la Miklós Horthy să oprească deportările.. Pe , forțele americane și britanice au bombardat Budapesta, iar pe , într-un efort de a-și exercita suveranitatea, Horthy a ordonat oprirea deportărilor.. Până atunci, peste 434.000 de evrei fuseseră deportați în 147 de trenuri — aproape toată populația evreiască din mediul rural maghiar — dar alți 200.000 la Budapesta au fost salvați.
Începutul vieții și arestarea stanga|miniatura| Vrba la școală (rândul din față, al patrulea din stânga), Bratislava, Cehoslovacia, 1935–1936 Vrba s-a născut Walter Rosenberg la în Topoľčany, Cehoslovacia (parte a Slovaciei din 1993), unul dintre cei patru copii ai Helenei Rosenberg, născută Gruenfeldová, și ai soțului ei, Elias. Mama lui Vrba era din Zbehy;. bunicul din partea mamei, Bernat Grünfeld, un evreu ortodox din Nitra, a fost ucis în lagărul de concentrare Majdanek.. Vrba a luat numele Rudolf Vrba după evadarea sa de la Auschwitz..
Soții Rosenberg dețineau o fabrică de cherestea cu aburi în Jaklovce și locuiau în Trnava.. În septembrie 1941, Republica Slovacă (1939–1945) un stat clientelar al Germaniei naziste a adoptat un „Codex evreiesc”, similar cu legile de la Nürnberg, care introducea restricții privind educația, locuința și călătoriile evreilor.; Guvernul a înființat lagăre de tranzit la Nováky, și Vyhne. Evreilor li se cerea să poarte o insignă galbenă și li se permitea să locuiască doar în anumite zone, iar locurile de muncă disponibile le reveneau cu prioritate ne-evreilor. Când Vrba a fost exclus, la vârsta de 15 ani, de la gimnaziul (liceul) din Bratislava ca urmare a restricțiilor, și-a găsit de lucru ca muncitor și și-a continuat studiile acasă, în special chimie, engleză și rusă.. Și-a cunoscut viitoarea soție, Gerta Sidonová, în această perioadă; fusese și ea exclusă de la școală..
Vrba a scris că învățase să trăiască cu restricțiile, dar s-a răzvrătit când guvernul slovac a anunțat, în februarie 1942, că mii de evrei vor fi deportați în „rezervații” din .. Deportările au venit la cererea Germaniei, care avea nevoie de forță de muncă; guvernul slovac a plătit germanilor 500 RM pentru fiecare evreu, cu convenția că guvernul va confisca proprietățile deportaților. Doar aproximativ 800 din cei 58.000 de evrei slovaci deportați între martie și octombrie 1942 au supraviețuit. Vrba a acuzat de cooperare în vederea deportărilor.; .
Insistând să nu fie „deportat ca vițelul în căruță”, s-a hotărât să se alăture Armatei Cehoslovace în exil în Anglia și a pornit cu un taxi spre graniță, la 17 ani, cu o hartă, o cutie de chibrituri și echivalentul a 10 lire sterline de la mama lui.. După ce a reușit să ajungă în Budapesta, Ungaria, a hotărât să se întoarcă la Trnava, dar a fost arestat la granița cu Ungaria. Autoritățile slovace l-au trimis în lagărul de tranzit Nováky; de acolo a scăpat pentru scurt timp, dar a fost prins. Un ofițer SS a ordonat să fie deportat cu următorul transport.
Majdanek și Auschwitz
Majdanek stanga|miniatura| Lagărul de concentrare Majdanek, 2008 Vrba a fost deportat din Cehoslovacia la în lagărul de concentrare Majdanek din Lublin, în Polonia sub ocupație germană,. unde l-a întâlnit pentru scurt timp pe fratele său mai mare, Sammy. Ei s-au văzut „aproape simultan și am ridicat brațele în semn de salut”; a fost ultima dată când l-a văzut.. Tot acolo a întâlnit pentru prima dată „Kapo”: deținuți numiți ca funcționari, dintre care pe unul l-a recunoscut din Trnava. Majoritatea purtau triunghiuri verzi, semnalând categoria lor de „criminali de carieră”:Vrba a fost ras în cap și pe corp și i s-a dat o uniformă, pantofi de lemn și o șapcă. Șepcile trebuiau îndepărtate ori de câte ori ajungea la mai puțin de trei metri de un membru SS. Prizonierii erau bătuți pentru că vorbeau sau se mișcau prea încet. La apelul nominal din fiecare dimineață, deținuții care muriseră în timpul nopții erau îngrămădiți în spatele celor vii. Vrba a primit un loc de muncă ca ajutor de constructor.. Când un kapo a cerut 400 de voluntari pentru munca la fermă în altă parte, Vrba s-a înscris, căutând o șansă de a scăpa. Un kapo ceh care se împrietenise cu Vrba l-a lovit când a auzit despre asta; kapo i-a explicat că „munca la fermă” era la Auschwitz..
Auschwitz I miniatura| Auschwitz I, 2008 La , Biroul Principal de Securitate al Reich-ului l-a transferat pe Vrba și pe ceilalți voluntari la Auschwitz I,. lagărul principal () din Oświęcim, la peste două zile distanță. Vrba s-a gândit să încerce să scape din tren, dar SS-ul a anunțat că zece oameni vor fi împușcați pentru fiecare dispărut..
În a doua zi la Auschwitz, el a văzut cum prizonierii aruncau cadavrele pe o căruță, stivuite în grămezi de zece, „cu capul unuia între picioarele altuia pentru a economisi spațiu”.. A doua zi, el și alți 400 de oameni au fost înghesuiți cu forța într-un duș rece într-o cameră de duș construită pentru 30 de persoane, apoi au ieșit afară goi pentru a se înregistra. A fost tatuat pe antebrațul stâng cu nr. 44070 și i s-a dat o tunică în dungi, pantaloni, șapcă și pantofi de lemn.; pentru numărul de deținut, vezi și . După înregistrare, care a durat toată ziua și până seara, a fost condus la cazarma lui, o mansardă într-un bloc de lângă poarta principală cu semnul Arbeit macht frei..
Tânăr și puternic, Vrba a fost „achiziționat” de un kapo, Frank, în schimbul unei lămâi (căutată pentru vitamina C) și a fost repartizat să lucreze în magazinul de alimente al SS-ului. Acest lucru i-a oferit acces la apă și săpun, ceea ce a contribuit la supraviețuirea sa. Frank, a aflat el, era un om bun care se prefăcea că își bate deținuții când se uitau gardienii, dar aproape mereu dădea pe lângă.. Altfel însă, regimul din lagăr era marcat de meschinărie și cruzime. Când Heinrich Himmler l-a vizitat pe (când a urmărit și o gazare), deținuților li s-a spus că totul trebuie să fie impecabil.; pentru vizita lui Himmler, vezi și . În timp ce orchestra închisorii se aduna lângă poartă pentru sosirea lui Himmler, seniorul blocului și alți doi au început să bată un deținut pentru că îi lipsea un nasture al tunicii:
Auschwitz II
Comandoul „Kanada”. stanga|miniatura| Barăcile „Kanada”, c. mai 1944 În august 1942, Vrba a fost mutat la („comandoul de curățenie”) sau comandoul „Kanada”, de la Auschwitz II-Birkenau, lagărul de exterminare, aflat la 4 km de Auschwitz I. Aproximativ 200–800 de deținuți lucrau la în apropiere, unde soseau trenurile de marfă care transportau evrei, îndepărtând morții, apoi sortând proprietățile noilor sosiți. Mulți aduceau ustensile de bucătărie și haine pentru diferite anotimpuri, ceea ce îi sugera lui Vrba că ei crezuseră poveștile despre strămutare..
Curățarea unui tren dura 2–3 ore, timp în care majoritatea noilor sosiți erau omorâți.. Cei considerați apți pentru muncă erau selectați pentru sclavie, iar restul erau duși cu camionul la camera de gazare.. Vrba a estimat că 90 la sută erau gazați.. El i-a spus lui Claude Lanzmann în 1978 că procesul se baza pe viteză și pe eforturile de a preîntâmpina orice panică, deoarece panica însemna că următorul transport va fi întârziat.. miniatura| „Selecția” evreilor maghiari, Auschwitz II-Birkenau, mai/iunie 1944
Obiectele noilor sosiți erau duse la cazărmile cunoscute sub numele de și II de la Auschwitz I (mutate la Auschwitz II după evadarea lui Vrba). Deținuții și, se pare, și unii din administrația lagărului, au numit cazărmile pentru că erau „țara abundenței”.; . Acolo erau de toate – medicamente, alimente, îmbrăcăminte și bani – o mare parte erau împachetate de pentru a fi trimise în Germania.. au locuit în Auschwitz I, blocul 4, până la , când au fost transferați în blocul 16 din Auschwitz II, sectorul Ib, unde Vrba a locuit până în iunie 1943.; .
După vreo cinci luni petrecute la Auschwitz, s-a îmbolnăvit de tifos; slăbise la și delira. În momentele cele mai grele, a fost ajutat de Josef Farber, un membru al rezistenței din lagăr, originar din Slovacia, care i-a adus medicamente și apoi l-a pus sub protecția undergroundului de la Auschwitz.. miniatura| Auschwitz II-Birkenau, lagărul de exterminare La începutul anului 1943 i s-a dat postul de asistent registrator într-unul din blocuri; i-a spus lui Lanzmann că mișcarea de rezistență l-a adus în această poziție pentru că acolo avea acces la informații.; . Câteva săptămâni mai târziu, în iunie, a fost numit registrator () al blocului 10 din Auschwitz II, secția de carantină pentru bărbați (BIIa), din nou din cauza rezistenței.; ; ; ; . Postul acesta venea cu o cameră proprie și pat și acum putea să poarte propriile haine. De asemenea, putea vorbi cu noii sosiți care erau selectați să lucreze și trebuia să scrie rapoarte despre procesul de înregistrare, ceea ce îi permitea să pună întrebări și să ia notițe.; .
Estimări ale numărului de oameni omorâți Din camera lui din BIIa, Vrba a spus că putea vedea camioanele mergând spre camerele de gazare.; . În estimarea sa, 10% din fiecare transport era selectat pentru muncă, iar restul erau uciși.. În 1978 avea să-i spună lui Lanzmann că în perioada petrecută pe , între și , a văzut sosind cel puțin 200 de trenuri, fiecare conținând 1.000–5.000 de oameni.. Într-o lucrare din 1998, el a scris că a asistat la sosirea a 100–300 de trenuri, fiecare locomotivă trăgând 20–40 de vagoane de marfă și uneori 50–60.. El a calculat că, între primăvara anului 1942 și 15 ianuarie 1944, fuseseră uciși 1,5 milioane de oameni.. Potrivit raportului Vrba–Wetzler, 1.765.000 au fost uciși la Auschwitz între aprilie 1942 și aprilie 1944.; . În 1961, Vrba a jurat într-o declarație pe propria răspundere pentru că el crede că 2,5 milioane de oameni fuseseră uciși în total în lagăr, plus sau minus 10 la sută.; .