O Flotă NATO în Marea Neagră denumită generic Flotila Aliată în Marea Neagră reprezintă (în prezent) un concept referitor la constituirea în zona Mării Negre a unei grupări navale multinaționale permanente aflată în a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord.Drăghici, Mihai; Iohannis: „O flotă NATO la Marea Neagră este o prostie”; Gândul, 17 iunie 2016; accesat la 26 aprilie 2023

Bazinul Mării Negre este dominat în prezent de flota rusă, fiind singura regiune unde Federația Rusă poate face față, din punct de vedere naval, NATO. Turcia are un ascendent important în regiune, fiind custode al Convenției de la Montreux. Aceasta, prin regulile sale a condus la o situație care a lăsat Marea Neagră la discreția Turciei și Rusiei, stare care există și în prezent și limitează proiecția capabilităților NATO în zona pontică. În ce privește perspectiva asupra securității maritime a celorlalte state litorale, aceasta nu este una unitară.

Abordat cu începere din anul 2016, proiectul unei forțe operative navale în Marea Neagră, a NATO, a urmărit compensarea amprentei militare ruse în regiune, amplificată semnificativ după Anexarea Crimeii de către Federația Rusă și a fortificării peninsulei. Scopurile sale eu urmărit atât contestarea supremației navale a Federației Ruse, în zonă, cât și extinderea în regiune a Inițiativa Europeană de Descurajare, precum și oferirea către Ucraina și Georgia, aspirante la statutul de membrul al Alianței, a unui nou spațiu de cooperare în cadrul NATO. Federația Rusă a respins de la bun început ideea existenței unei flote a Alianței în regiune, susținând atât perspectiva conform căreia Marea Neagră este o mare închisă și nu poate fi spațiu NATO, cât și pe cea a faptului că statul rus este obligat să ia în compensație măsuri adecvate, cu scopuri asiguratorii în ce privește propria securitate la frontierele sale sudice. Narativele ruse vin în contradicție cu realitatea de pe teren, unde încă din anul 2014, Rusia este angajată în mod activ în recâștigarea controlului asupra Regiunea Mării Negre, ceea ce pune probleme de securitate tuturor celorlalte state litorale.

În contextul abordării prin prisma unor perspective diferite asupra subiectului de către statele litorale NATO (Turcia, România și Bulgaria), a lipsei unui adaptat în mod particular Mării Negre și a lipsei de operaționalizare în mediu integrat a capabilităților statelor NATO, din areal, proiectul nu s-a concretizat până în prezent. El există însă în continuare, fiind subiect al unor modificări, care, să-l facă compatibil atât cu raportarea la dimensiunea majoră a capabilităților , cât și cu opțiunea Turciei de menținere a statu quoului, reprezentat de primatul regimului Convenției de la Montreux în afacerile politico-militare ale Mării Negre. Definirea Regiunii Mării Negre ca fiind de importanță strategică pentru NATO , precum și prezumptiva inițiere a creării unei strategii pentru areal, din perspectiva intereselor SUA prin Black Sea Security Act of 2022, tind să creeze un teren, pe care ansamblul măsurile militare adoptate de SUA și NATO ar urma să conducă la crearea, în regiune, a unei zone în care să funcționeze eficient măsuri de descurajare a Rusiei, sub cupola strategiei antiacces și de interdicție. Proiectul respectivei forțe operative navale a NATO urmează să se integreze acestei perspective.

Strategia antiacces și de interdicție într-o mare semi-închisă

Datorită faptului că sistemul antiacces și de interdicție (A2/AD) este o capabilitate de nivel întrunit, cu obiective operative și geostrategice,Flota Mării Negre nu este o creație ..., Scipanov & Nistor, 2022; p. 183 nivelul operativ predomină ca importanță în raport cu nivelul tactic, în ce privește analiza mediului fizic.Flota Mării Negre nu este o creație ..., Scipanov & Nistor, 2022; p. 182 În timp de pace, o sarcină principală a strategiei navale este de a obține suficient spațiu pentru acțiunile forțelor navale și proprii, în timp de război. Este de remarcat astfel faptul că, dimensiunile, configurația și poziția strategică a coastei avute la dispoziție pentru forțele proprii contează, deoarece de acestea depind rapiditatea, desfășurarea și redistribuirea forțelor navale. Mai mult, respectivele forțe, în timp de război, nu ar trebui să depindă de o singură Bază navală majoră.

În ce privește tipicul acțiunilor de luptă pretabile pe frontul maritim în arealul Mării Negre, acestea urmează să se desfășoare cu intensitate și în mod simultan, pe toată suprafața acesteia. Acțiunile militare se pot însă extinde și în mările adiacente (e.g. Marea Mediterană, Marea Azov sau Marea Baltică), dată fiind autonomia platformelor moderne.

Având loc sub umbrela A2/D2, acțiunile militare sunt acoperite de (acestea fiind însă, de unele singure, insuficiente pentru a combate o forță navală superioară). O lovitură cu lansate de pe uscat sau de pe nave, în masă, poate distruge o bună parte dintr-o formație de nave sau chiar toată formația. Capacitățile de bruiaj electronic instalate atât pe nave și aeronave, cât și pe uscat cu acțiune în direcția mării, fac însă de la dificilă la imposibilă, folosirea senzorilor și a armelor ghidate. Cu toate acestea însă, acțiunile militare decisive urmează să folosească mai ales arme de înaltă precizie, cu precădere rachete.

Puterea aeriană surclasează ca importanță pe cea navală și este factor decisiv, în războiul pe mare. Este de menționat, în acest context, că unul dintre cele mai eficente mijloace de a ataca navele inamice este reprezentat, de forțele aeriene cu baza la sol. În contextul specific pontic, timpul avut la dispoziție pentru refacerea forțelor între două atacuri aeriene este insuficient atât pentru reaprovizionare cât și pentru reorganizarea dispozițiilor de luptă.

Odată obținută superioritatea aeriană în zona de operații maritime, acțiunile navale pot deveni decisive în ce privește recâștigarea controlului asupra mării și deci, în ce privește evoluția frontului. Ca atare, în ce privește Marea Neagră, factorul decisiv este reprezentat de loviturile aero-navale.

Forțele navale superioare care, reușesc să mențină controlul mării, pot ușor asigura interdicția (în , acronim SLOC). La rândul său, poate și el să asigure un anume grad de limitare a folosirii mării (în ).

Depinzând de situația de la nivelul litoralului și de configurația acestuia, există posibilitatea de a dezvolta o direcție operațională dinspre mare spre litoral, prin intermediul unei . Superioritatea tehnologică este una dintre condițiile necesare.

Până în prezent, în istorie acțiunile militare principale în Marea Neagră s-au desfășurat în apropierea litoralului, cu sprijin terestru. Desfășurarea (litorale) și manevra acestora pot fi însă mai dificile. Cu toatea acestea, dificultatea respectivă are o contrapondere în capacitatea de a combina manevra și puterea de foc atât pe mare, cât și pe uscat, ceea ce aduce un avantaj, pe câmpul de luptă.

Premise

Principial, din punct de vedere al bunelor practici, securitatea unie mări semi-închise ar trebui să fie negociată și menținută de statele riverane respectivei mări.Flota Mării Negre nu este o creație ..., Scipanov & Nistor, 2022; p. 185

Marea Neagră este o astfel de mare semi-închisă, în care Flota Mării Negre (rusă) are cea mai mare experiență,Flota Mării Negre nu este o creație ..., Scipanov & Nistor, 2022; p. 184 este întotdeauna cu un pas înainte și nu are un obstacol real.Flota Mării Negre nu este o creație ..., Scipanov & Nistor, 2022; p. 186 În mod particular căile comerciale navale din această mare sunt vulnerabile, ceea ce a și fost demonstrat în 2008 prin blocarea porturilor georgiene și în 2022 prin blocarea porturilor ucrainene, de către marina rusă. Este de notat, de asemenea, că bazinul Mării Negre este singura regiune unde Federația Rusă poate face față, din punct de vedere naval, NATO.Mihai, Isac; Relansare la Pontus Euxinus; KARADENIZ PRESS, 21 martie 2023accesat la 13 aprilie 2023

În termeni de evoluție, dezvoltarea flotei ruse din această mare este una cu caracter persistent și care este modulată de factori precum situații geostrategice favorabile ori bariere impuse geopolitic, sau de apariția unor probleme interne ale statului rus. Caracterul acestei dezvoltări este oportunist și corelat atât cu interesele naționale ruse, cât și cu lecțiile învățate în timp.

Restul statelor riverane Mării Negre exprimă în ce privește securitatea maritimă interese diferite: Turcia prefera ca marea să fie una închisă Romania's Approach to the Negotiations ..., Mutsushika, 2017, p.3 și are un ascendent important în regiune, fiind custode al Convenției de la Montreux. Se află, de asemenea, în proces de redefinire în ce privește raporturile sale cu Marea Neagră și din 2016, este angrenată într-un proces de apropiere față de Rusia. Romania's Approach to the Negotiations ..., Mutsushika, 2017, p.9 Organizația Tratatului Atlantincului de Nord și Uniunea Europeană, în calitate de actori mondiali importanți, sunt cvasi-riverani mării, Uniunea fiind interesată în conturarea unei amprente atât regionale, cât și globale, majore. Deși prezentă la Marea Neagră prin 3 țări, NATO însă este mult mai activă la Marea Baltică și la frontiera de nord-est. Statele Unite ale Americii sunt interesate în a fi prezente din punct de vedere politico-militar în mod activ, la granițele estice europene România dorește ca marea să fie una deschisă către NATO și UE, iar pentru ea securitatea maritimă este o preocupare Bulgaria nu are un interes definit, în ce privește impunerea unei strategii de securitate în zonă și este indiferentă în raport cu dominanța rusă. Mai mult, dorește evitarea conflictelor cu Rusia, în parte pentru că în țară există un fond de simpatie față de Federație, precum și legături istorice și culturale cu aceasta, Romania's Approach to the Negotiations ..., Mutsushika, 2017, p.8 iar în parte pentru că se simte amenințată mai mult de Turcia decât de Rusia (iar într-o eventuală Flotă NATO, forțele sale navale ar fi plasate în mod inevitabil sub comanda celor ale Turciei). Georgia nu influențează securitatea, în areal

Convenția de la Montreux

Convenția de la Montreux, limitează proiecția capabilităților NATO în zona pontică.Centrul de Studii Globale al Universității „Lucian Blaga” din Sibiu; Canalul Istanbul și perspectiva transformării Mării Negre din „lac rusesc” într-o „mare NATO”; contributors.ro, 27 aprilie 2021; accesat la 23 martie 2023 Convenția, din 1936, a creat o situație care a lăsat Marea Neagră la discreția Turciei și Rusiei, stare care există și în prezent. Mai mult, starea de acces neîngrădit al Rusiei la oceanul planetar o influențează pe aceasta, în sensul existenței unui interes de menținere a unei bune relații diplomatice cu Turcia, care, controlează din punct de vedere militar strâmtorile Bosfor și Dardanele.Flota Mării Negre nu este o creație ..., Scipanov & Nistor, 2022; p. 175 Controlul acestora oferă statului care îl deține avantaje strategice excepționale,Flota Mării Negre nu este o creație ..., Scipanov & Nistor, 2022; p. 180 iar Turcia, în caz de război, folosește aceste strâmtori la discreția sa.

Convenția asigură o protecție legală, care, ține Marile Puteri la distanță de securitatea Mării Negre și deci, de statutul de putere navală impresionantă a Rusiei, la nivelul acestei mări.Flota Mării Negre nu este o creație ..., Scipanov & Nistor, 2022; p. 168 De asemenea, în caz de închidere a lor, aceasta favorizează din punct de vedere maritim strategic Rusia.Flota Mării Negre nu este o creație ..., Scipanov & Nistor, 2022; p. 175