thumb|William Hazlitt, creatorul cuvântului „ultracrepidarian” Ultracrepidarianismul este comportamentul unei persoane care are tendința să-și dea opinia asupra unor subiecte în care nu are competență credibilă sau demonstrată. Que veut dire le mot ultracrépidarianisme ? Dictionnaire Orthodidacte, orthodidacte.com, accesat 2023-03-17 Mircea Kivu, Ultracrepidarianism, romanialibera.ro, 7 septembrie 2016, accesat 2023-03-18
Etimologie Originea cuvântului este expresia latină ne sutor ultra crepidam, a cărei traducere literală este „cizmarule, nu mai sus de sandală”. Expresia provine dintr-o anecdotă relatată de Plinius cel Bătrân în Naturalis Historia: un cizmar, intrat în atelierul unui pictor pentru a-i da o comandă, admira lucrările pictorului, însă i-a semnalat o eroare în reprezentarea unei sandale. Pictorul a corectat-o. Dar când cizmarul a început să facă și alte critici, pictorul a spus „ne supra crepidam sutor iudicaret” ; „ne sutor ultra crepidam” la DEX online (în ).
Definiție În Marea Britanie denumirea de ultracrepidarianism este atestată pentru prima dată în 1819 într-un text al scriitorului William Hazlitt (1778–1830), referindu-se la criticul literar britanic William Gifford (1756–1826). Art Essay de Hazlitt la adresa lui William Gifford Forma franceză ar fi apărut abia în 2014.
Ultracrepidarianismul constă în a se exprima în afara domeniului propriu de competență. Este un bias cognitiv care îi determină pe cei mai puțin calificați într-un domeniu să-și supraestimeze competența. Biasul a fost studiat la sfârșitul secolului al XX-lea de către psihologii americani David Dunning și Justin Kruger. Această tendință este cunoscută sub numele de „efectul Dunning-Kruger”.
Uneori ultracrepidarianismul poate să apară în urma apelării la autoritate. De exemplu , un caz particular de ultracrepidarianism, constă în faptul că un câștigător al Premiului Nobel părăsește imprudent domeniul său de competență, hazardându-se să apere public teorii nefondate, sau chiar și chestiuni pseudoștiințifice.
În perioada pandemiei 2019–2020 În perioada 2019–2020, interesul față de expresie s-a reînnoit odată cu apariția COVID-19 Nicolas Villain, Ultracrépidarianisme, biais cognitifs et Covid-19], Revue de neuropsychologie, 2020/2, pp. 216–217, o boală inițial puțin cunoscută, dar comentată rapid și cu încredere de o serie de nespecialiști, generoși în opinii și ordonanțe. Fizicianul și filosoful de știință Étienne Klein au subliniat în mai multe scrieri Étienne Klein, Le goût du vrai, Collection Tracts, Gallimard, 2020, 64 p. și interviuri Étienne Klein, L'ultracrépidarianisme, l'art de parler de ce qu'on ne connaît pas, Brut, 7 septembre 2020, 3 min 51 s această tendință, firească, dar crescută în contextul , de a vorbi despre lucruri puțin cunoscute în loc de a-și recunoaște ignoranța în fața presei. Etienne Klein, "Il faut distinguer la recherche et la science …", youtube LCI, 5 août 2020 Adesea aceste declarații începeau cu cuvintele: „Eu nu sunt medic, dar cred că …”.
În Belgia, „ultracrepidarianismul” a fost ales cuvântul anului 2021 într-un sondaj organizat de Le Soir și . Mathieu Colinet, « Ultracrépidarianisme » est le nouveau mot de l’année 2021, Le Soir, 28 decembrie 2021, accesat 2023-03-17 .
În România Este semnalată situația că ultracrepidarianismul este răspândit printre politicieni, care se exprimă în afara domeniului lor de competență și decid pe baza acestor afirmații.
De asemenea, este semnalat cazul în care televiziunile umplu timpul de emisie cu talk-show-uri în care invitații își dau cu părerea. Însă moderatorul are deja părerea formată, ca urmare nu sunt invitați experți, ci doar persoane care să confirme prejudecățile moderatorului, promovând astfel ultracrepidarianismul.
Note
Lectură suplimentară
Vezi și Efectul Dunning-Kruger Apelul la autoritate
Categorie:Comportament uman Categorie:Neologisme