Nicolae G. Socolescu (născut Niculae Gheorghe Socol, ) a fost un arhitect român neoclasic și baroc din secolul al XIX-lea.
Biografie
Originar din Transilvania]pagina 19., în Austro-UngariaTransilvania era atunci parte din ea., originar din satul Berivoiul Marepages 14-15.pagina 70., Țara Făgărașului, s-a stabilit în Țara Românească la Ploiești, împreună cu cei patru frați ai săi, toți constructori, pe la 1840-1846pagina 37.pagina 177.. A studiat arhitectura la Vienapagina 47.pagina 187.. În 1846 și-a început cariera de arhitect și maestru de construcții. Dupa plecarea sa din Imperiul Austro-Ungar își schimba numele în Nicolae G. Socolescupaginile 37, 47, 48 și 105.paginile 138, 177, 187 și 214.. Urmeaza să fie unul dintre principalii arhitecți-constructori ai județului prahovean la mijlocul secolului al XIX-lea. A murit în 1872, fiind înmormântat în curtea bisericii Sfântul Spiridon din Ploieștipagina 105.pagina 214..
Genealogie
Familia Socol din Berivoiul Mare, în vechime parte a Făgărașului sau a Țării Făgărașului, este o ramură a familiei Socol din Muntenia, care a trăit în județul Dâmbovița. Un anume Socol, mare boier și ginere al lui Mihai Viteazul (1557-1601), avea două ctitorii religioase în județul Dâmbovița, existente și azi, în Cornești și în Răzvadu de Sus, precum și o alta într-o suburbie a orașului Târgoviște. Acest boier s-a căsătorit cu Marula, fiica lui Tudora din Popești numită și Tudora din Târgșor, soră a prințului Antonie-Vodă. Marula a fost recunoscută de Mihai Viteazul ca fiica sa ilegitimă, rod al unei relații extra-conjugale cu Tudora. Marula este îngropată în cimitirul bisericii din Răzvadu de Sus, unde, pe o lespede de piatră bogat cioplităInscripție în slavon de pe crucea aflată pe piatra de mormânt de la Răzvadu de Sus: , numele încă îi mai poate fi citit.
Nicolae Iorga, marele istoric român și prieten al nepotului său Toma T. Socolescu, a găsit strămoși ai familiei Socol printre întemeietorii localității Făgărașnota 8 - pagina 15.. În 1655, principele Transilvaniei Gheorghe Rákóczi al II-lea a înnobilat un strămoș al lui Nicolae G. Socol: "Ștefan Boier, și printr-însul soția sa Sofia Spătar si fiul său Socoly precum și moștenitorii și urmașii lor de orice sex, să fie tratați și considerați ca niște adevărați și netăgăduiți NOBILI."paginile 8 și 9 - Extras din actul de înnobilare din 14 iulie 1655., în semn de recunoștință pentru funcțiile sale de curier al Prințului în Carpați, "funcțiune pe care a îndeplinit-o cu credință și statornicie timp de mai mulți ani și mai ales în aceste vremuri furtunoase, [...]"<ref group="b">pagina 14 - Toma T. Socolescu scrie: .</ref> pleacă din Berivoiul Mare, din Țara Făgărașului, și se stabilesc în Muntenia. Unul dintre acest cinci frați este arhitectul Nicolae Gh. Socol (?? – decedat în 1872). El s-a stabilit în Ploiești în jurul anilor 1840-1845 și s-a numit pe sine însuși Socolescu. Căsătorit cu Ioana Săndulescu, din mahalaua Sfântu Spiridon, a avut o fiică (decedată în copilărie) și patru băiețipaginile 105-106.paginile 214-215., dintre care doi au devenit arhitecți: Toma N. Socolescu și Ion N. Socolescu. Șirul arhitecților continuă cu Toma T. Socolescu, fiul lui Toma N. Socolescu, precum și cu fiul său Barbu Socolescu.
Istoricul, cartograful și geograful Dimitrie Papazoglu evocă, în 1891pagina 17 - Dimitrie Papazoglu, Istoria fondărei orașului București, București, Curtea Veche, 2005, p. 59., prezența la București a boierilor români de gradul I, urmași ai Socolului din Dâmbovița. De asemenea, Constantin Stan se referă și el, în 1928, la originea precisă a lui Niculae Gheorghe Socol:
Opere arhitecturale
Perioada în care Nicolae G. Socol se stabilește în Țara Românească corespunde voinței politice și culturale, foarte larg împărtășită în țară, de a se apropia de Occident și de a se îndepărta de cultura orientală. O adevărată dorință de asimilare a valorilor occidentale se răspândește în întreaga societate românească. Arhitectura este, evident, una dintre cele mai vizibile expresii ale acestei tendințe. Astfel, cererea de clădiri în stil neoclasic sau baroc, arhitecturi în vogă în vestul Europei, le preia rapid pe celelalte. Aplicând conceptele și stilul învățat în timpul studiilor sale de arhitectură vieneză, lucrările lui Nicolae G. Socol sunt neoclasice și neogotice, dar și eclecticepagina 74.. La aceasta trebuie adăugat contextul foarte favorabil al unui oraș în plină creștere economică și comercială (construirea primelor fabrici și rafinării de petrol)pagina 18.. Aplicând conceptele și stilul învățat în timpul studiilor sale de arhitectură vieneză, lucrările lui Socol sunt neoclasice și neogotice, dar și eclecticepagina 74.. Este primul arhitect român instalat la Ploiești, care a practicat arhitectura în regiune timp de 30 de ani începând cu 1840.pagina 48.pagina 188.. Majoritatea arhitecților care exercitau în România la acea vreme erau străinipagina 24 - sau ardeleni. Puțini arhitecți români ajung la nivelul arhitecților străini aduși adesea de principii și suveranii vremii. De amintit că prima pregătire în arhitectură din țară datează abia din 1864, odată cu crearea secției de Arhitectură din cadrul Universitatea Națională de Arte București, secție creată de arhitectul Alexandru Orăscupaginile 14 și 47.paginile 154 și 187.. Arhitectul Socol a răspuns unei cereri puternice de occidentalizare și, de asemenea, de transformare a hanurilor tradiționale în case mai confortabile cu etaj, sau chiar în hoteluri de lux. De asemenea, a construit multe magazine și prăvălii ale negustorilor din Ploiești. A fost unul dintre ctitorii și constructorii bisericii Sfântul Spiridon, din suburbia cu același nume apropiata centrului orașului, unde a și locuitpagina 46.pagina 761..
Realizări în Ploiești Casa familiei situată în suburbia Ploieștiului numită Sfântul Spiridonpagina 41.pagina 181., circa 1846. Este distrusă în timpul construcției Halelor Centrale din Ploiești în anii 1930pagina 15.. Hotelul Europa, care inițial avea magazine la parter și apartamente rezidențiale la etajpaginile 37-38.paginile 177-178., construit de frații Radovici, figuri care au jucat la acea vreme un rol politic de frunte: Alexandru G. Radovici, om politic de talie națională a fost deputat, senator, primar al Ploieștiului, dar și ministru al industriei și comerțului și vicepreședinte al Camerei Deputaților înainte de 1914, numit apoi Director al Băncii Centrale în timpul războiuluipagina 431: Biografia omului politic; pagina 422: Galeria Primarilor.Alexandru G. Radovici a fost primar din mai 1898 până în mai 1899, apoi președinte al comisiei interimare din februarie până în aprilie 1901; Ion N. Radovici a fost primar din iunie 1876 până în iunie 1877., și fratele său Dr. Ioan G. Radovicipaginile 136-137. Medic umanist care îngrijea săracii și nefericiții din spital și își și-a dedicat viața celorlalți, a fost și deputat, prefect și membru al unei comisii parlamentare reformatoare.. Renovat ulterior și reînălțat de un etaj și mansardă de nepotul său Toma T. Socolescu înainte de 1914, hotelul Europa este grav avariat de bombardamentele americane din 1944, prost reconstruit, apoi distrus în final în anii 1960-70 de comuniști, pentru a face loc palatului administrativ.. Hotelul Victoria, de pe calea Romană, deținut cândva de Tane și Panait Tănescupaginile 44-45 (fotografie de epocă) și 47.paginile 184-185 și 187.. thumb|upright=1|center|alt=Hotel Carol, în jurul anului 1926.|Hotel Carol, în jurul anului 1926. thumb|upright=0.8|center|alt=Hotelul Victoria în jurul anului 1937.|Hotelul Victoria în jurul anului 1937. thumb|upright=1.3|center|alt=Hotelul Europa în anii 1930.|Hotelul Europa în anii 1930.Hotelurile lui Niculae Gh.Socol. Hanul Hagi Petre Buzilă, în 1858, la intersecția Calea CâmpiniiA devenit Bulevardul Republicii. cu Strada Romanăpaginile 42-43.paginile 182-183.. Fostul Tribunal s-a mutat acolo în noiembrie 1860, închiriându-și localulNota 5 la paginile 46-47.Nota 5 la paginile 186-187.. Este bombardat în 1944 și apoi distrus imediat după război.Lucian Vasile, Orașul sacrificat. Al Doilea Război Mondial la Ploiești, Asociatia pentru Educatie si Dezvoltare Urbana, Ploiești, 2014 (ediția I), 1 vol., 336 pagini, ISBN: 978-973-0-17576-9 - Referințe ale cărții disponibile pe site-ul magazinului Republica Ploiești - Pagina 336: fotografie a clădirii imediat după bombardamentele americane din 1944.. Hanul lui Hagi Niță Pitiși, în 1857, situat in apropierea halelorpaginile 42-43 și 46.paginile 182-183 și 186.. Este în același stil ca și hanul Hagi Petre Buzilă. În 1937, Toma T. Socolescu face descriere a stăpânului caseipagina 42.pagina 182.: Clădirea era încă intactă în 1938. Avariată de bombardamentele americane din 1944, a fost reconstruită într-un stil complet diferit de original (fără decorațiuni și împodobit cu etaj superior). În cele din urmă, a fost demolat în anii 1950 și înlocuit cu un bloc de locuințe comunist cu șapte etaje, fără stil. O mare casă boerească pentru comisarul Panaiote Filitispaginile 32-33.paginile 172-173., situată pe calea Câmpinii. Casă pe care o va restaura mai târziu și pentru noul proprietar: Dumitru D. Hariton, primar al Ploieștiului din mai 1892 până în august 1894.. Clădirea este demolată între timp. Un magazin care găzduiește mai multe prăvălii, situat la intersecția calea Romană cu calea Câmpinii pentru Hagi Petre Buzilă, circa 1852. Nepotul său Toma T. Socolescu îi descrie arhitectura 70 de ani mai târziu, în cartea sa Arhitectura la Ploiești, studiu istoric: Jumătate va fi distrusă ulterior pentru o altă construcție. Nu mai există astăziîn 2025.. thumb|upright=1.7|center|alt=Hanul Hagi Niţă Pitiși.|Hanul Hagi Niță Pitiși. thumb|upright=1|center|alt=Hanul Hagi Petre Buzilă.|Hanul Hagi Petre Buzilă. thumb|upright=1.75|center|alt=Hanul Hagi Petre Buzilă, aripă.|Hanul Hagi Petre Buzilă, aripă.Hanurile construite de Niculae Gh.Socol.
Realizări în afara Ploieștiului thumb|upright=1.4|right|alt=Primăria Câmpina în jurul anului 1900, fostă locuință a lui Zaharia Carcalechi.|Primăria Câmpina în jurul anului 1900, fostă locuință a lui Zaharia Carcalechi. În Câmpina, casa Zaharia Carcalechi, originar din Brașov, jurnalist și editor. Mai târziu va deveni, în 1877, primăria Câmpina. Restaurată de fiul său Toma N. Socolescu în jurul anului 1880, a fost amplasată la intersecția dintre Bulevardul Doftaneinumit pe atunci Bulevardul Telegii, apoi I.C Brătianu., și bulevardul central al orașului, bulevardul Carol I. A fost demolată și a fost construită o altă primărie pe același loc în 1922Informații și fotografii pe site-ul Câmpina TV :
. Palatul familiei Bărcănescu sau palatul Bărcănescu din comuna Bărcănești. Multe clădiri în Târgoviște.
Posibile lucrări ale sale Lipsa arhivelor și a urmelor scrise din secolul al XIX-lea face dificilă atribuirea anumitor lucrăripagina 21.. Totuși,Toma T. Socolescu, gratie studiului său istoric asupra arhitecturii Ploiești, și a cercetărilor sale din 1937 în arhivele curții orașului Ploiești, precum și în cele ale primărieipagina 1 "CUVÂNT INTRODUCTIV", cartea este, de asemenea, adnotată în mod regulat cu surse de arhivă locale pe care se bazează autorul., descopera elemente convingătoare asupra construcțiilor vechi, și reușește sa găsească și alte opere ale arhitectului Nicolae G. Socol. Autorul studiilor, Toma T. Socolescu, un fin cunoscător al arhitecturii românești încă din secolul al XVIII-lea, a făcut așadar o analiză a stilului clădirilor și s-a bazat pe mărturii de la urmași.
Putem enumera astfel lucrările atribuite lui Nicolae Gheorghe Socolescu de către Toma T. Socolescu: Hotelul Moldavia, rezultat din transformarea unui han de posta pentru familia lui Nica Filip, încă în picioare în 1937paginile 43 și 47.paginile 183 și 187..