Preaiubita (în ) este un roman din 1987 al scriitoarei americane Toni Morrison, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură în 1993. Amplasat în perioada de după Războiul Civil American, romanul este povestea unei familii disfuncționale formată din foști sclavi, a căror casă din Cincinnati este bântuită de un spirit malefic. Ideea aceste cărți este inspirată din viața lui Margaret Garner, o sclavă din statul sclavagist Kentucky, care a evadat și a fugit în statul liber Ohio în 1856.
Garner a fost capturată în temeiul Legii Sclavilor Fugari din 1850, iar când oamenii legii americani au pătruns în cabana în care ea și soțul ei se baricadaseră, femeia încerca să-și ucidă copiii - și deja o ucisese pe fiica cea mică - în speranța că îi va cruța de întoarcerea în sclavie. Principala inspirație a lui Morrison pentru roman a fost o relatare a evenimentului intitulat „A Visit to the Slave Mother who Killed Her Child” (În vizită la Mama Sclavă care și-a ucis copilul) într-un articol de ziar din 1856, publicat inițial în American Baptist și reprodus în The Black Book, o antologie de texte din istoria și cultura negrilor, pe care Morrison o editase în 1974.Goulimar, Pelagia, "Beloved (1987)", in Toni Morrison, Routledge, 2011, p. 81.
Romanul a câștigat Premiul Pulitzer pentru ficțiune la un an de la publicare și a fost finalist pentru National Book Award din 1987.Hevesi, Dennis. (April 1, 1988). "Toni Morrison's Novel 'Beloved' Wins the Pulitzer Prize in Fiction". The New York Times. Archived copy Un sondaj al scriitorilor și criticilor literari realizat de The New York Times a clasat-o drept cea mai bună lucrare de ficțiune americană din 1981 până în 2006. În 1998 a fost adaptat în filmul omonim, cu Oprah Winfrey în rolul principal.
Rezumat
Preaiubita începe în 1873 în Cincinnati, Ohio, cu Sethe, o fostă sclavă, și fiica ei de 18 ani, Denver, care locuiesc pe strada Bluestone Road la numărul 124. De ani de zile, locul este bântuit de ceea ce ele cred că ar fi fantoma fiicei mai mari a lui Sethe. Denver este timidă, nu are prieteni și trăiește mai mult închisă în casă. Fiii lui Sethe, Howard și Buglar, au fugit de acasă la vârsta de 13 ani, din pricina fantomei, crede mama lor. Baby Suggs, mama soțului lui Sethe, Halle, a murit la scurt timp după fuga băieților, cu opt ani înainte de istorisirea romanului.
Într-o zi, la casa lui Sethe sosește Paul D., unul dintre sclavii de la Dulcea Casă (în engleză: Sweet Home), plantația unde Sethe, Halle, Baby Suggs și alți câțiva fuseseră și ei înrobiți. El alungă spiritul, necăjind-o pe Denver pentru că i-a gonit singurul însoțitor, dar tot el le convinge să iasă din casă pentru prima dată în ultimii ani și să meargă împreună la un carnaval. La întoarcere, ei găsesc o tânără pe prispa casei, pe nume Preaiubita (în engleză: Beloved). Paul D. devine bănuitor și o avertizează pe Sethe, dar aceasta este prea fermecată de tânără și îl ignoră. Denver este nerăbdătoare să aibă grijă de fata bolnăvicioasă și începe să creadă că este sora ei mai mare care s-a întors acasă.
Paul D. începe să se simtă din ce în ce mai inconfortabil și nedorit în casă. Într-o noapte, Preaiubita intră peste el și îi face avansuri. În timp ce fac sex, mintea lui este plină de amintiri oribile din trecutul său, inclusiv violența sexuală aplicată lui și celorlalți bărbați legați în lanțuri. Paul D. încearcă să-i spună lui Sethe ce s-a întâmplat, dar nu reușește. În schimb, îi spune că vrea să facă un copil cu ea. Lui Sethe îi este frică să fie din nou însărcinată. Când Paul D. le spune prietenilor de la serviciu despre planurile lui de a-și întemeia o familie, aceștia se sperie. Unul dintre ei, Stamp Paid, îi povestește de ce oamenii din jur o marginalizează pe Sethe.
Paul D. o întreabă despre asta pe Sethe, care îi spune că după ce a scăpat și a venit cu copiii ei la 124, patru călăreți au venit după ea și copiii ei să-i facă sclavi din nou. Sethe, îngrozită de întoarcerea la Dulcea Casă și la stăpânul ei cel crud, Învățătorul, a fugit în magazie să-și omoare copiii, dar n-a reușit să o omoare decât pe fiica cea mare. Sethe spune că „nu a vrut decât să-și apere copilașii”. Paul D. pleacă, spunându-i că iubirea ei este „prea densă”; ea îi răspunde că „iubirea subțire nu-i iubire deloc”(Preaiubita, 2014, traducere de Virgil Stanciu, p. 224) ferm convinsă că a făcut ceea ce trebuia.
Până la urmă, Sethe începe să creadă că Preaiubita este fiica pe care a ucis-o, deoarece „Preaiubita ” era tot ce și-a putut permite să fie gravat pe piatra funerară. De aceea este nespus de bucuroasă, nutrind speranța că Halle și fiii ei se vor întoarce și ei și atunci vor fi cu toții împreună din nou. Simțindu-se vinovată, ea începe să-și petreacă tot timpul cu Beloved și să-și cheltuie toți banii pentru a-i face pe plac, găsindu-i scuze pentru tot ce face. Ajunge chiar să își piardă slujba. Preaiubita devine tot mai rea și pretențioasă, face crize de furie atunci când nu obține ce vrea. Încet, încet îi consumă viața lui Sethe. Abia mai mănâncă, în timp ce Preaiubita devine tot mai voinică, ajungând să arate ca o femeie însărcinată. Denver mărturisește că se teme de Sethe, după ce a aflat că a ucis-o pe Preaiubita , nu îi înțelege motivele și crede că și frații ei tot din această cauză au fugit. Vocile lui Sethe și Preaiubita se contopesc până nu se mai pot distinge, iar Denver observă că Sethe se poartă tot mai mult un copil, în timp ce Preaiubita pare tot mai mult mama.
Denver cere ajutorul comunității negre, de care au fost izolate din cauza invidiei pentru privilegiile acordate lui Baby Suggs, dar și a crimei lui Sethe când și-a ucis fiica de doi ani. Femeile din comunitate vin în casă pentru a o exorciza pe Preaiubita. Tot atunci, proprietarul alb al casei, domnul Bodwin, sosește pentru a-i oferi un loc de muncă lui Denver, care îi ceruse de lucru. Neștiind acest lucru, Sethe îl atacă cu o daltă pentru gheață, crezând că e Învățătorul care a venit după fiica ei. Femeile din sat și Denver o opresc, iar Preaiubita dispare.
Denver devine un membru activ al comunității, iar Paul D. se întoarce la Sethe. Țintuită la pat, devastată de dispariția Preaiubitei, ea îi mărturisește că Preaiubita a fost „tot ce avea mai bun”. Atunci el îi răspunde că ea însăși este tot ce are mai bun, lăsând-o să se întrebe „Eu? Eu?”. Pe măsură ce timpul trece, toți cei care au cunoscut-o pe Preaiubita o uită treptat, până când toate urmele ei dispar cu desăvârșire.
Scriere Dedicația cărții, „60 de milioane și ceva”, se referă la africanii și descendenții lor care au murit ca urmare a comerțului cu sclavi din Atlantic. Epigraful cărții este Romani 9:25.
Teme principale
Relațiile mamă-fiică Legăturile materne dintre Sethe și copiii ei îi inhibă propria personalitate și împiedică dezvoltarea unei identități de sine. Sethe dezvoltă o pasiune maternă periculoasă concretizată în uciderea unei fiice, varianta ei cea mai bună. Fiica supraviețuitoare se înstrăinează de comunitatea neagră. Ambele situații provin din faptul că Sethe încearcă să-și salveze „fantezia viitorului”, copiii ei, de la o viață în sclavie.
În Ohio, Sethe nu observă nevoia fiicei ei Denver de a interacționa cu comunitatea neagră în procesul ei de maturizare. La sfârșitul romanului, Denver reușește să-și găsească propria identitate cu ajutorul Preaiubitei. Sethe se regăsește pe sine însăși numai după exorcizarea Preaiubitei. Abia atunci se simte liberă să accepte pe deplin prima ei relație adevărată, legătura ei cu Paul D. Această relație e singura care o salvează de la autodistrugerea pe care și-o provoca prin legăturile materne cu copiii ei.
Preaiubita și Sethe sunt amândouă afectate emoțional, cu traume provocate de sclavie. În sclavie, multe mame și-au pierdut copiii, cu consecințe devastatoare pentru ambele părți. Baby Suggs a făcut față refuzând să se apropie de copiii ei și păstrând doar amintirea lor, dar Sethe nu a vrut să renunțe la ei și a luptat cu disperare pentru ei, până la punctul de a-i ucide pentru a le dărui libertatea. Sethe a rămas traumatizată de faptul că nu i s-a permis să-și alăpteze copila, i s-a „furat laptele”, incapabilă să formeze legătura simbolică între ea și fiica ei.
Efectele psihologice ale sclaviei Majoritatea oamenilor care fuseseră înrobiți în vremurile sclaviei au vrut să-și reprime aceste amintiri, în încercarea de a uita trecutul. Toată această ruptură de trecut provoacă o fragmentare a sinelui și o pierdere a identității adevărate. Sethe, Paul D. și Denver au suferit cu toții o pierdere a sinelui, care a putut fi remediată doar atunci când au reușit să-și reconcilieze trecutul și amintirile identității lor anterioare. Preaiubita apare ca un catalizator, are rolul de a le reaminti trăirile reprimate, ducând în cele din urmă la reintegrarea eului lor.
Sclavia divide o persoană într-o figură fragmentată.Fulton, Lara Mary (1997). "An unblinking gaze: Readerly response-ability and racial reconstructions in Toni Morrison's The Bluest Eye and Beloved" (M.A. thesis). Waterloo, Ontario: Wilfrid Laurier University Identitatea formată din amintiri dureroase și un trecut de nerostit, negat și ținut la distanță, se concretizează într-un „eu care nu este un eu”. Pentru a vindeca și a reumaniza, trebuie să existe o comunicare, evenimentele și amintirile dureroase să fie rostite. Ca urmare a suferinței, „sinele” devine supus unei practici violente de a face și a desface, și odată conștientizat de un auditoriu devine real. Sethe, Paul D. și Baby Suggs, care nu înțeleg acest lucru, nu sunt capabili să se refacă și încearcă să-și țină trecutul la distanță. „Eul” este plasat într-un cuvânt, definit de alții. Puterea stă în auditoriu sau, mai exact, în cuvânt - odată ce cuvântul se schimbă, se schimbă și identitatea. Toate personajele din Preaiubita se confruntă cu provocarea unui eu incomplet, compus din „amintirile” lor și definit de percepții și limbaj. Bariera care îi împiedică să se refacă pe sine este dorința de a avea un „trecut necomplicat” și teama că amintindu-și despre acel trecut îi va duce „într-un loc din care nu s-ar mai putea întoarce”.
Definiția masculinității Discuția despre masculinitate este prefigurată de sensul dominant al poveștii lui Sethe. Preaiubita descrie sclavia în două emoții principale: iubire și autoconservare; cu toate acestea, Morrison nu se rezumă la a descrie emoțiile și atât.
Autoarea descrie cu acuratețe ororile sclaviei și efectele acesteia pentru a explica concepțiile masculine și distorsionează natura umană. Morrison a dezvăluit diferite modalități de exprimare a masculinității prin dispozitivele ei stilistice. A construit informații noi pentru a înțelege moștenirea sclaviei prin dispozitive stilistice. Pentru a recepta pe deplin percepția lui Paul D. despre masculinitate, Morrison introduce în mod deliberat cuvintele și gândurile lui pe jumătate formate, pentru a oferi publicului posibiitatea de a ghici ce se întâmplă în mintea lui. Cu toate acestea, de-a lungul romanului, descrierea laturii masculine a lui Paul D. a fost contestată de normele și valorile culturii albe. Autoarea demonstrează diferențele dintre valorile occidentale și cele africane și modul în care dialogul dintre cele două valori se face auzit prin juxtapunere și aluzii. Ea și-a exprimat mesajul prin atmosfera socială a cuvintelor folosite și l-a evidențiat și mai mult prin motivele și acțiunile personajului.
Paul D. este o victimă a rasismului, deoarece visele și obiectivele sale sunt atât de mari încât nu le va putea îndeplini niciodată din cauza rasismului. A fost ferm convins că și-a câștigat dreptul de a-și îndeplini dorințele prin sacrificiile sale și prin tot ce a pătimit, că societatea îl va răsplăti și îi va permite să facă ceea ce își dorește.