Salona (în ) a fost un oraș antic și capitala provinciei romane Dalmația.John J. Wilkes. Dalmatia. 1969 Numele complet al orașului antic a fost Martia Iulia Valeria Salona Felix. Salona este situat în orașul modern Solin, lângă Split, în Croația.
Orașul Salona a fost fondat în secolul al III-lea î.Hr. și a fost în mare parte distrus de invaziile avarilor și slavilor din secolul al VII-lea d.Hr. Multe caracteristici romane pot fi văzute, cum ar fi ziduri, un forum, un teatru, un amfiteatru, băi publice și un apeduct.
Istorie Salona s-a dezvoltat în zona orașelor grecești Tragurian și Epetian de pe râul Jadro în secolul al III-lea î.Hr. Salona este cel mai mare parc arheologic din Croația și a crescut până la o populație de peste 60.000 de locuitori. A fost locul de naștere al împăratului roman Dioclețian. În mileniul I î.Hr. grecii au înființat o piață.Excavations at Salona, Yugoslavia, 1969-1972: conducted for the Department of Classics, Douglass College, Rutg, by Christoph W. Clairmont, 1975, , page 4, "If we are correct in our interpretation of the earliest finds from Salona, the emporion, even if very small, was a settlement in a strategic position" Salona a fost, de asemenea, pe teritoriul dalmaților iliri, înainte de cucerirea romanilor. Salona a devenit capitala provinciei romane Dalmația,John Everett-Heath. "Dalmatia." Concise Dictionary of World Place-Names. Oxford University Press. 2005. Encyclopedia.com pentru că a fost de partea viitorului dictator roman Gaius Julius Caesar în războiul civil împotriva lui Pompei. Martia Iulia Valeria Salona Felix (numele complet al orașului antic) a fost fondat probabil după războaiele civile romane în timpul lui Iulius Cezar. Orașul roman timpuriu cuprindea zona din jurul forumului și teatrului, cu o singură intrare, Porta Caesarea, pe latura de nord-est. Zidurile au fost fortificate cu turnuri în timpul domniei lui Augustus.Jasna Jeličić-Radonić and Ana Sedlar. "Topografija antičke Salone (I) Salonitanska Urbs vetus." Tusculum 2. Forma trapezoidală timpurie a orașului a fost schimbată de extinderea spre est și vest a orașului.
Orașul a dobândit rapid caracteristici romane: ziduri, un forum, un teatru, un amfiteatru care sunt cele mai vizibile vestigii supraterane de astăzi, băi publice și un apeduct. Multe inscripții atât în limba latină, cât și în greacă au fost găsite atât în interiorul zidurilor, cât și în cimitirele din exterior, deoarece romanii interziceau înmormântările în interiorul granițelor orașului. Mai multe sarcofage din marmură fină din acele cimitire se află acum în Muzeul de Arheologie din Split. Toate aceste dovezi arheologice atestă prosperitatea și integrarea orașului în Imperiul Roman. Salona avea o monetărie care era legată de monetăria din Sirmium și minele de aur și argint din Alpii Dinarici prin .
Când împăratul roman Dioclețian s-a retras din funcție, a ridicat o vila monumentală (palat) într-un loc suburban (la 6 km distanță). Această structură masivă, cunoscută sub numele de Palatul lui Dioclețian, după căderea Salonei a devenit nucleul orașului Split (Spalatum). Mormântul lui Dioclețian ar fi fost și el undeva lângă Salona.
Prosperitatea continuă a Salonei a dus la construirea extinsă a bisericii în secolele al IV-lea și al V-lea, inclusiv o bazilică episcopală și o biserică învecinată și un baptisteriu în interiorul zidurilor, precum și câteva sanctuare care onorează martiri în exteriorul orașului. Aceste construcții l-au făcut un loc important pentru studiul dezvoltării arhitecturii sacre creștine.Ejnar Dyggve. History of Salonitan Christianity. 1951. (Summary of most important buildings and possible interpretations); see now A. M. Yasin. "Reassessing Salona's Churches: Martyrium Evolution in Question," Journal of Early Christian Studies 20:1 (2012): 59–112 and recent excavations Episcopul de Salonita a deținut funcția de episcop mitropolit al Dalmației. După cădere, episcopia și alte rămășițe au fost transferate la Split (vezi Arhiepiscopia de Spalathon). Granițele și influența Arhiepiscopiei de Salonita includeau aproape toată Croația de astăzi și Bosnia și Herțegovina la sud de râul Sava și la vest de râul Drina.
Salona a fost singurul oraș-port din Marea Adriatică de Est enumerat în timpul edictului lui Dioclețian privind prețurile maxime și dintre toate orașele-port enumerate avea cele mai multe legături maritime (cu Alexandria, Efes, Nikomedia, și ).Kropff, Antony, 2016: New English translation of the Price Edict of Diocletianus, at Academia.edu Legătura cu Ravenna a fost, de asemenea, proeminentă. Legăturile nu au constat doar în schimburi de mărfuri și monumente, dar și în persoane marcante care au călătorit și au rămas să trăiască și să moară la Salona (în special din Siria). Se pare că era un port mare, deoarece pentru Bătălia de la Sena Gallica (551), generalul bizantin Ioan a plecat de aici cu 38 de nave (comparativ cu cele 12 din Ravenna).
Prăbușirea orașului miniatura| O parte din ruinele Salonei. La începutul secolului al VII-lea, frontiera fortificată romană de pe Dunăre și Sava a căzut și a fost abandonată militar, lăsând provincia romană Dalmația pasibilă pentru cucerire. Evenimentele căderii orașului din cauza așezării sale geografice sunt relevante pentru înțelegerea modului în care provincia și periferia orașelor de coastă au cedat invaziei barbare. Papa Grigore I cel Mare i-a scris în iulie 600 arhiepiscopului Salonei, Maxim, în care își exprimă îngrijorarea cu privire la sosirea slavilor („de Sclavorum gente quae vobis valde imminet et affligor vehementer et conturbor”).Željko Rapanić; (2013) "O početcima i nastajanju Dubrovnika" (The origin and formation of Dubrovnik) p. 94; Starohrvatska prosvjeta, Vol. III No. 40 Conform manualului De Administrando Imperio al lui Constantin al VII-lea Porfirogenet (secolul al X-lea) și a Historia Salonitana de Toma Arhidiaconul (secolul al XIII-lea), Salona a fost în mare parte distrusă în invaziile avarilor și slavilor din secolul al VII-lea (mai precis a croaților albi după Toma Arhidiaconul care i-a identificat și cu goții și slavii). În capitolele 29 și 30 ale De Administrando Imperio despre istoria Dalmației și căderea Salonei, termenii avari și slavi au fost folosiți în mod interschimbabil, dar, cel mai probabil, în general se refereau la slavi. Orașul a fost cucerit prin înșelăciune când avari-slavii, învingând anterior la Dunăre sau Sava (posibil și lângă Cetina), o armată romană trimisă de la Salona/Klis, deghizați au trecut castrul de frontieră de la Klis și i-au alungat pe romani din oraș. Când orașul a ajuns în stăpânirea slavilor, aceștia „s-au așezat și după aceea au început treptat să facă raiduri de prădare și i-au distrus pe romanii care locuiau în câmpie și în zonele mai înalte și au luat în stăpânire pământurile lor”. Refugiații din Salona s-au stabilit în alte orașe de coastă și insulare (Decatera, Ragusa, Spalato, Tetrangou Veklrin, Diadora, , Vekla și Opara) și în interiorul Palatului lui Dioclețian.
Data exactă a distrugerii și căderii orașului este incertă. Papa Ioan al IV-lea l-a trimis pe starețul Martin (posibil viitorul Papă Martin I) în Dalmația în 641 pentru a răscumpăra prizonierii, ceea ce a dus la interpretarea că Salona trebuie să fi fost distrusă deja înainte de această dată. Deoarece despre refugiații din Salona Toma Arhidiaconul spune că au fondat Ragusa în jurul anului 625, aceasta înseamnă că Salona a fost distrusă în jurul anului 625 sau înainte. În cercetările istorice, căderea a fost în mod tradițional datată în anul 614, deși opiniile cercetătorilor au variat între 608 și 639. Ultima inscripție datată, care reflectă existența vieții în oraș, în ruine, este datată la 12 mai 612. Cu toate acestea, în anii 1970 au fost găsite mai multe monede, dintre care câteva erau ale lui Heraclius I și cele mai noi au fost bătute în 630/631. Este interpretat ca o dovadă că orașul a ajuns să fie mai degrabă abandonat în mod constant după 614 și probabil distrus în 639. Alte săpături arheologice arată probabil că un grup mic de oameni a continuat să trăiască alături de noii veniți până la mijlocul secolului al VII-lea, când a fost abandonat. a susținut că atacul a avut loc la începutul anilor 630 și orașul roman a fost abandonat după aceea.
Noua populație slavă s-a stabilit în afara ruinelor, la est, lângă râul Jadro, unde se găsesc morminte croate vechi. În secolele al X-lea și al XI-lea, regii croați au fondat și reconstruit trei biserici, dintre care una a fost folosită ca mausoleu regal (cu sarcofagul descoperit al reginei croate Elena de Zadar); în altul, Demetrius Zvonimir a fost încoronat rege al Croației. Informațiile confirmate arheologic se găsesc în Historia Salonitana.
Arhitectură Au fost excavate diferite structuri ale orașului.
Manastirina miniatura| Rămășițe ale bazilicii și cimitirului în afara orașului. Acestea sunt rămășițele bazilicii și ale cimitirului din afara orașului. Cele mai timpurii părți ale complexului datează din secolul al II-lea î.Hr. Episcopul și martirul a fost înmormântat aici după ce a fost executat în arena amfiteatrului în anul 304 d.Hr.
La sfârșitul secolului al IV-lea, complexul a fost parțial distrus în timpul incursiunilor germane, iar la mijlocul secolului al V-lea, deasupra ruinelor a fost construită o bazilică cu trei nave. Multe sarcofage pot fi găsite aici. Pe la începutul secolului al VII-lea, cimitirul a fost jefuit și parțial distrus.
Cimitirul prezintă o trăsătură a cimitirelor creștine din acea vreme - aceea de a avea decedați îngropați cât mai aproape de martir sau Ad sanctos.
Tusculum miniatura| Tusculum Fragmente arhitecturale și ornamentale, inscripții cu capiteluri și coloane din zonă au fost înlocuite într-o clădire construită în 1898. A fost restaurată în 2008.
Zidurile orașului miniatura| Zid al orașului Construcția zidurilor orașului Salonitan a durat câteva secole. Cea mai veche parte a orașului a fost înconjurată de ziduri încă din secolul al II-lea î.Hr. În timpul Pax Romana, orașul s-a extins atât spre est cât și spre vest.
În timpul împăratului Marc Aureliu în jurul anului 170 d.Hr., sub amenințarea constantă a triburilor germanice, suburbiile de est și vest au fost înconjurate cu ziduri, care au fost fortificate cu cel puțin 90 de turnuri. Unele părți ale clădirilor existente au fost utilizate în extinderile de la pereți, făcându-le astfel părți integrale. Circumferința totală a formei eliptice a pereților a fost de aproximativ 4 km, cu lățimea variabilă de la 1,9 la 2,5 metri.
În timpul domniei împăratului Teodosiu al II-lea, la începutul secolului al V-lea, toate turnurile au fost reconstruite, așa cum demonstrează o inscripție de pe ziduri. Mai mult, în prima jumătate a secolului al VI-lea, la unele turnuri cu formă pătrată au fost adăugate terminații cu formă triunghiulară pentru a îmbunătăți sistemul de securitate și apărare al orașului. Astfel de exemple sunt vizibile astăzi în partea de nord a Urbs orientalis.
Centrul episcopal Centrul orașului Salona din perioada creștină se află în partea de nord-vest a orașului de est. Aici se află un centru episcopal cu bazilici gemene ca lungime, un baptisteriu și Palatul Episcopal care a fost construit în secolul al V-lea d.Hr.
Aceasta bazilică este cea mai mare din întreagă zonă a Dalmatiei. Cea mai bine conservată parte a celei mai vechi părți a orașului (Urbs vetus) este zidul de est și Porta Caesarea cu două turnuri octogonale și trei pasaje; unul pentru circulația cu căruțe și două pentru pietoni de fiecare parte a pasajului mai lat. Pasajul central era probabil echipat cu o grilă mobilă, așa cum este indicat de canelurile de pe stâlpii laterali.
Apeduct miniatura| Apeductul Salonei