Balkanatolia (sau Balcanatolia) reprezintă o regiune paleo-biogeografică postulată Göçmengil, Gönenç & Gülmez, Fatma & Karacik, Zekiye & Aysal, Namık; Petrogenesis of Early Cenozoic Sarıcakaya–Nallıhan Volcanism in NW Turkey: Implications for the Geodynamic Setting and Source Characterization of the Balkanatolia Magmatic Realm; Minerals, 12/2022 (1572); p. 1 (PDF); accesat la 29 aprilie 2023 a fi la nivelul segmentelor estic și central ale limitei Oceanului Tethys. În timpul Eocenului (56 – 33.9 Ma î.e.n) timpuriu și mijlociu, teritoriul respectiv care includea la vest regiunea alpină și la est Caucazul Mic a fost izolat de Eurasia continentală formând o masă continentală cu topografie joasă, oscilând între arhipelag și -insulă în funcție de nivelul mării. Acesta a avut atât perioade de coborâre cât și de ridicare cvasicompletă în raport cu nivelul mării, în arealul său prosperând mamiferele preexistente arhaice. Drept efect, al izolării, în cea mai mare parte a Eocenului arealul a fost caracterizat de un marcat endemism al mamiferelor și de schimburi foarte limitate cu Asia.
Ca urmare atât a scăderii globale a , cât și a unei ascensiuni tectonice a fundului marin în zona de est a Anatoliei și în cea a Caucazului Mic, în perioada Eocenului mijlociu și târziu, a apărut un coridor terestru de-a lungul segmentului central al limitei Tethysului, de-a lungul căruia arealul balkanatolian a fost colonizat în târziu de mamifere ungulate și rozătoare asiatice, fie saltator de la o insulă la alta, fie în timpul perioadelor de emergență cvasicompletă deasupra nivelului mării. Colonizarea respectivă s-a făcut rapid, mamiferele endemice fiind înlocuite prin prădare sau competiție, ceea ce corespunde cu imaginea actuală a ecosistemelor insulare, ale căror taxoni endemici sunt foarte susceptibili în raport cu competiția invadatorilor.
Colonizarea cu mamifere asiatice a nivelat biogeografic teritoriul balkanatolian și a prefigurat cu 5-10 milioane de ani anterior, viitoarea dispersie a cladelor endemice asiatice în Europa de Vest din timpul („Marea Pauză Eocen–Oligocen” – în , 33.9 – 33.4 Ma î.e.n.), episod major de înlocuire a faunei din zona de vest a continentului european printr-un aflux de mai multe clade de mamifere asiatice. Acesta a apărut pe fondul debutului , respectiv a de acum 33,5 milioane de ani, episod de răcire globală asociat cu creșterea stratului de gheață și scăderea nivelului eustatic al mării.
Structurarea acestei rute de dispersie sudică se află încă în dezbatere, fiind neclare atât modul în care s-au conectat insulele individuale ale Balkanatoliei, cât și explicațiile compatibile cu dovezile privind existența unor ansambluri faunistice cu caracteristici individuale, diferite în zonele de est (Europa de Sud-Est) și respectiv de vest (Anatolia) ale acesteia, posibil fie în cadrul unui provincialism biogeografic, fie în cadrul unor etape temporale ale aceleiași provincii biogeografice (respectiv anterior și după stabilirea rutei de dispersie care a legat Balkanatolia de Asia).
Referințe
Bibliografie Licht, Alexis & Métais, Grégoire & Coster, Pauline & İbilioğlu, Deniz & Ocakoğlu, Faruk & Westerweel, Jan & Mueller, Megan & Campbell, Clay & Mattingly, Spencer & Wood, Melissa C. & Beard, K. Christopher; Balkanatolia: The insular mammalian biogeographic province that partly paved the way to the Grande Coupure (abstract); Earth-Science Reviews, Volume 226, March 2022
Vezi și
Marea Sarmatică
Legături externe Palcu, Dan V & Krijgsman, Wout; The dire straits of Paratethys: Gateways to the anoxic giant of Eurasia; Geological Society, London, Special Publications (2022), 523 (1): 111
Categorie:Balcani Categorie:Asia Mică Categorie:Eocen Categorie:Paleocontinente Categorie:Fragmente continentale