Rossia-1 (în , cu sensul de Rusia-1) este un post de televiziune rus de stat, difuzat pentru prima dată la 14 februarie 1956 ca Programul Doi în Uniunea Sovietică. A fost relansat ca RTR la 13 mai 1991 și este cunoscut astăzi ca Rossia-1 (din 1 septembrie 2002).
Este canalul emblematic al Companiei de radio și televiziune de stat din toată Rusia (în , ВГТРК; Vserossiyskaya gosudarstvennaya televizionnaya i radioveshchatelnaya kompaniya; VGTRK).Alexei Bessudnov, "Media Map" (183–189), Index on Censorship, Volume 37, Number 1, 2008, p. 184.
În 2008, Rossia-1 a avut a doua cea mai mare audiență în televiziunea rusă. Într-o săptămână obișnuită, a fost vizionat de 75% dintre rușii din mediul urban, comparativ cu 83% pentru canalul principal, Pervîi Kanal. Cele două canale sunt similare în politica lor și concurează direct în industria divertismentului.Alexei Bessudnov, "Media Map" (183–189), Index on Censorship, Volume 37, Number 1, 2008, p. 184. Rossia-1 are multe versiuni regionale și transmite în mai multe limbi. În 2020, Rossia-1 a fost cel mai popular canal TV din Rusia, cu o audiență medie zilnică de 1.338.000, depășind audiența celui mai apropiat rival Pervîi Kanal cu aproape 9%.
Istorie
Perioada sovietică Rusia-1 a început în 1956 să difuzeze emisiuni sub numele de Al doilea program al Moscovei (sau Programul Doi). Încă de la început, a găzduit doar programe produse de Ministerul Învățământului al URSS, precum și programe pentru copii, în monocrom. Trecerea la o nouă frecvență a canalului a dus la redenumirea sa ca Programul 2 și a deveni a doua casă a emisiunii de știri naționale Vremia (în rusă: Вре́мя) din 1968.
Programul 2 a fost redenumit oficial ca Programul 2 al Întregii Uniuni în 1972 și a transmis în culori în 1975, iar doi ani mai târziu a devenit un post la nivel național, fiind difuzat în toată Uniunea Sovietică. La 1 ianuarie 1982, Programul 2 al Întregii Uniuni a început oficial să difuzeze, nu doar programe educaționale și pentru copii, ci și programe de cultură și arte și sport, deoarece s-a permis oficial să se țină cont de nevoile și gusturile spectatorilor într-o eră în schimbare. În plus, a difuzat și documentare, videoclipuri și programe muzicale și filme.
Începând cu Anul Nou din 1984, Programul 2 al Întregii Uniuni a fost redenumit Canalul 2 al Întregii Uniuni și a transmis în premieră prima emisiune de gimnastică ritmică în anul următor. Până în 1987, în cadrul emisiunii de știri Vremia a fost, de asemenea, primul canal care a adoptat folosirea limbajul semnelor în URSS și ulterior a fost completat cu subtitrări pentru cei cu probleme cu auzul.
Pachetul oficial de identificare al canalului a fost o stea cu antenă pe un fundal albastru cu inele în mișcare, simbolizând undele radio și semnătura din partea de jos cu textul „Programul II”, care apoi s-a schimbat în „TV URSS”. În jurul lui februarie 1988, a apărut o nouă siglă: cercuri fixate, a dispărut inscripția „TV URSS”, iar fundalul era albastru deschis cu un degrade alb.
Din 1989, Republica Socialistă Federativă Sovietică Rusă (RSFSR) a implementat organizarea canalului TV național rus. Până atunci, toate republicile Uniunii, cu excepția Rusiei, aveau propriile lor canale TV. În 1990, creatoarea programului „A cincea roată”, adjunctul poporului al Sovietului Suprem al RSFSR Bella Kurkova i-a cerut președintelui Sovietului Suprem al Rusiei, Boris Elțin, să creeze un post de televiziune rus separat pentru RSFSR, datorită faptul că celelalte canale centrale de televiziune reflectă punctele de vedere ale autorităților federale. La vremea respectivă, țara a cunoscut o confruntare între autoritățile unionale și cele republicane.Вести". Первые двадцать лет". Документальный фильм, 2011.
La 13 iulie 1990, o decizie a Sovietului Suprem al Rusiei a pus capăt monopolului național al radiodifuziunii și televiziunii în RSFSR, deschizând calea pentru lansarea propriilor posturi de televiziune și radio. Înainte de 15 septembrie 1990, conform decretului, Cabinetul de Miniștri al RSFSR, Sovietul Suprem al RSFSR și Comitetul CM pentru mass-media, comunicările cu organizațiile publice, mișcările de masă ale cetățenilor și cercetarea opiniei publice trebuiau să abordeze problematica dreptului de proprietate asupra bazei material-tehnice a Canalului 2 al Întregii Uniuni. La 14 iulie 1990, prin decretul nr. 107-1 al Prezidiului Sovietului Suprem al RSFSR s-a înființat oficial Compania de radio și televiziune de stat din toată Rusia. Președintele Consiliului de Miniștri al RSFSR Ivan Silaiev a contribuit la achiziționarea clădirii și a echipamentelor pentru viitoarea stație TV.
Astfel, Rusia-1 este succesorul celui de-al doilea program sovietic lansat în 1956. Din 2000, este condus de , care a fost fondatorul canalului NTV original.Alexei Bessudnov, "Media Map" (183–189), Index on Censorship, Volume 37, Number 1, 2008, p. 184.
Federația Rusă După 27 de ani, Compania de radio și televiziune de stat din întreaga Uniune a predat operațiunile Canalului 2 al Întregii Uniuni la 6 martie 1991 Companiei de radio și televiziune de stat din întreaga Rusie, cu Oleg Popțov ca președinte fondator. În același timp, conducerii companiei i s-a promis o zi de transmisie de cel puțin 6 ore ca un program național pentru telespectatorii din Rusia, inclusiv o emisiune nouă de știri de 20 de minute care va fi difuzată de două ori pe zi pe noul canal. Din cauza punctelor de vedere ale opoziției echipei republicane, noul personal de conducere, condus de noul director general al Televiziunii Ruse care va fi în curând renumită, Serghei Podgorbunski, s-a confruntat cu dificultăți, de la incapacitatea de a închiria un studio în centrul TV Ostankino până la eșecul de a furniza timpii de antenă promiși pentru noile programe din grilă.
Totodată, au apărut probleme cu recrutarea de noi angajați, prezentatori de programe și personal pentru noul post. Mulți prezentatori au părăsit televiziunea unională din cauza cenzurii TV. Prin urmare, conducerea postului a început să facă brainstorming și să conceptualizeze programare de la zero, inclusiv emisiuni de știri și actualități. Astfel, a luat naștere „Vesti”, programul de știri al RTV, cu orele de difuzare la 18:00 și 20:00, de două ori noaptea în timpul săptămânii (ediția a II-a urma să fie difuzată înainte de difuzarea simultană a emisiunii Vremia). Majoritatea personalului „Vesti” de la „Televiziunea Rusă” a fost formată din foști prezentatori și angajați ai programului televiziunii centrale „Serviciul de știri de televiziune”, experiența lor a ajutat noul canal în realizarea serviciilor sale de știri. Au fost create patru studiouri - „Вести” pentru știri, „Республика” pentru actualitate, „Лад” pentru arte și cultură și „Артель” pentru divertisment și stil de viață.Официальная регистрация свидетельства о СМИ телеканал «Россия HD» | Роскомнадзор РФ
La 13 mai 1991, recent numit în funcția de director general adjunct al Televiziunii de Stat și Radio, Valentin Lazutkin a lansat oficial noul canal „Al doilea program al Televiziunii Centrale” al Radio-televiziunii de Stat URSS (în rusă: «Второй программе ЦТ» Гостелерадио СССР) cu orele de difuzare de la 11.35 la 13.35, de la 17.00 la 19.00 și de la 21.45 la 23.45, în zilele săptămânii și la 23.45 în weekenduri, cu emisiuni ale Canalului 2 al Întregii Uniuni în restul programului. I s-a dat un nou logo corporativ și un nou nume de marcă: „Televiziunea Rusă”.
La ora 17.00 „Vesti” și-a făcut premiera în televiziunie, fiind găzduită de Svetlana Sorokina. Din acest moment, Televiziunea Rusă a difuzat programe nu doar de la Televiziunea și Radioul de Stat din întreaga Uniune, ci și de la Compania de Radio și Televiziune de Stat din întreaga Rusie. În comparație cu „Vremia”, „Vesti” a prezentat știri acute, scurte, specifice și operaționale pe care rușii le urmăreau, fără nicio cenzură sau părtinire. Două săptămâni mai târziu, „RTR” („Radio Televiziunea Rusă”) a fost noul nume al canalului și a avut o nouă siglă.
În august 1991, RTR a încetat să mai difuzeze în Letonia și a fost înlocuit cu LTV2 (acum LTV7).
În timpul loviturii de stat din august, la 19 august 1991, toate emisiunile Companiei de radio și televiziune de stat din Rusia au fost anulate prin ordin al Comitetului de stat pentru starea de urgență, iar Canalul 2 al Întregii Uniuni a revenit oficial în intervalele de seară, cu programe planificate inclusiv cu baletul „Lacul lebedelor”. Fără cunoștința conducătorilor loviturii, RTR a organizat în mod clandestin emisiuni în Statele Unite și alte țări, precum și în toată Uniunea Sovietică, astfel încât toți sovieticii au urmărit o ediție specială a emisiunii „Vesti” cu ultimele evenimente de la Moscova din timpul loviturii de stat. Studioul „Vesti” din Centrul „Ostankino” a fost sigilat de conducerea Canalului 2, programul a fost înregistrat pe casetă video - în centrul de televiziune Șabolovski a fost pregătit un studio mobil pentru situații de urgență. Comitetul de Stat de Urgență a blocat clădirea Companiei de radio și televiziune de stat din întreaga Rusie. În mai puțin de câteva zile, RTR a transmis emisiuni clandestine la nivel național până la victoria completă a apărătorilor Casei Albe. După lovitura de stat din august „RTR” din ordinul lui Valentin Lazuțin, directorul general adjunct al acestuia pentru operațiuni, a reluat oficial emisiunile de data aceasta de la 19.00 la 00.00 (în loc de la 17.00 la 19.00 și de la 21.45 la 23.45). La RTV au apărut conferințe de presă ale liderilor țării, precum și emisiuni de televiziune în care politicienii au vorbit fără discursuri pregătite în prealabil.
La 16 septembrie 1991, Canalul 2 și-a încheiat operațiunile, iar RTR a absorbit mai mult din personalul și programele sale, prin urmare, începând de a doua zi, a început să difuzeze chiar dimineața până târziu, la miezul nopții. Un canal TV proaspăt copt și un program dintr-o mass-media de opoziție care se opune oficialității statului sovietic a început să se transforme într-o nouă oficialitate, acum post-sovietică. La 30 decembrie 1991, programul „Vesti” a început să fie difuzat de trei ori pe zi, iar din 20 ianuarie 1992 de patru ori pe zi. În 1993, canalul și-a schimbat logo-ul de 2 ori.
În februarie 1992, utilizând frecvențele RTR din Ucraina, a fost lansat canalul UT-2 (acum 1 +1).
În timpul crizei politice din 1993, RTR a difuzat interviuri din diferite părți ale spectrului, de la politicieni la oameni obișnuiți. În timpul luptelor de la Casa Albă, directorul canalului a încălcat ordinul de a realiza transmisia în direct a bombardamentul pentru a evita izbucnirea unui război civil. După ce poliția i-a împins înapoi pe orășeni, „RTR” a lansat o emisiune „CNN”. La acea vreme a fost bombardată clădirea, care găzduia studioul „Vesti”. Printr-o gaură în clădire produsă de un lansator de grenade, bărbați înarmați au pătruns în studiouri și au început să bombardeze clădirea și a izbucnit un incendiu. miniatura|Sigla RTR în 1992-1993 Directorul programului „Vesti” Irina Vinogradova a reușit să salveze filmările. Directorul tehnic Stanislav Bunevici a reușit să transfere conducerea emisiunii de televiziune a țării în clădirea Companiei de radio și televiziune de stat din Rusia de la Iamskoie. Difuzarea canalului a fost restabilită, RTR a fost singurul post de televiziune din Moscova care a rămas în emisiune și a arătat evenimentele care au avut loc. Difuzarea a avut loc dintr-o garsonieră echipată în grabă la parter, cu luminile stinse. Ulterior, în clădirea opusă au fost găsite cuiburi de lunetiști. Pentru acoperirea evenimentelor din 1993, prim-viceprim-ministrul Rusiei, Vladimir Șumeiko, a oferit programului Vesti un ceas de șemineu.
Prezentând evenimente importante, „Vesti” a ajuns cel mai influent program de pe RTR. În același an, Iuri Rostov, Vladislav Fliarkovski și Aleksandr Gurnov au început să lucreze ca reporteri pe teren ai canalului, sub conducerea de atunci a programului de știri al lui Alexander Nehoroșev.