Joseph Calleia (pronunție ; născut Joseph Alexander Caesar Herstall Vincent Calleja, ) a fost un actor de teatru și film, radio și televiziune și cântăreț american de origine malteză.
După ce a servit în serviciul britanic de transport al Marinei Britanice în timpul Primului Război Mondial, a călătorit în Statele Unite ale Americii unde și-a început cariera pe scena teatrului, inițial în roluri de comedie muzicală, dar mai târziu în producții originale Broadway precum Broadway (1926), Prima pagină (1928), Ultima milă (1930) și Grand Hotel (1930). Calleia a devenit vedetă cu piesa de teatru Small Miracle (1934), primul său rol real de răufăcător, care i-a adus un contract cu Metro-Goldwyn-Mayer.
Calleia a excelat ca răufăcător în filmele de la Hollywood, dar a creat și o serie de personaje întunecate și misterioase, pline de umor, în filme precum Algiers (1938), Five Came Back (1939), Băiatul de aur (1939), Cheia de sticlă (1942) și Gilda (1946). În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Calleia a condus organizația Malta War Relief din Statele Unite și a făcut turnee pentru USO și Hollywood Victory Committee.Raportul final al comitetului a confirmat că a oferit 56.037 de apariții gratuite a 4.147 de persoane în cadrul a 7.700 de evenimente, inclusiv 13.555 de zile de interpretări a 176 de persoane în 122 de turnee în străinătate - Annual Report to the Motion Picture Producers and Distributors of America, 25 martie 1946, p. 50 După război, a continuat să lucreze constant în filme și televiziune și a jucat în premiera din 1948 de la Londra a piesei de teatru Toți fiii mei a lui Arthur Miller, câștigătoare a premiului Tony. Interpretarea lui Calleia a rolului lui Pete Menzies din filmul lui Orson Welles din 1958 Stigmatul răului este considerată una dintre cele mai bune din cariera sa.
Biografie stanga|miniatura| Joseph Calleia în producția de teatru de pe Broadway Small Miracle (1934–35) Joseph Alexander Caesar Herstall Vincent Calleja s-a născut la 4 august 1897,The National Archives at Riverside; Riverside, California, USA; Petitions for Naturalization, U.S. District Court for the Central District of California (Los Angeles), 1940–1991; NAI: 594890; Record Group Title: Records of District Courts of the United States, 1685–2009; Record Group Number: 21. Ancestry.com, California, Naturalization Records, 1887–1991 [database online]. Provo, Utah: Ancestry.com Operations Inc., 2014. Retrieved 2015-11-11. în Notabile (numit în prezent Mdina), în zona administrativă Saqqajja, în Colonia Coroanei a Maltei. Părinții săi au fost Pasquale și Eleonore Calleja; tatăl său a fost arhitect. Calleia a studiat la colegiile Sf. Iulian și Sf. Aloysius. La vârsta de 12 ani, el a folosit lira care i-a fost dată de Crăciun pentru a cumpăra două duzini de muzicuțe și a organizat o trupă locală ale cărei spectacole au avut curând încasări de 100 de lire sterline pe săptămână. Trimis de tatăl său la Londra pentru a studia ingineria, Calleia și-a folosit vocea sa de tenor în sălile de muzică, interpretând balade scoțiene în portul tradițional. A lucrat ca Joseph Spurin, folosind numele de fată al mamei sale din cauza dezaprobării tatălui său.
În 1914, Calleia s-a alăturat Serviciului Britanic de Transport al Marinei. După ce a călătorit în lume timp de doi ani și jumătate, nava sa a fost torpilată în Canalul Mânecii. Calleia was awarded a campaign medal"Joseph Calleia". Ancestry.com. Web: UK, Campaign Medals Awarded to WWI Merchant Seamen, 1914–1925 [database on-line]. Provo, UT, USA: Ancestry.com Operations, Inc., 2014. Retrieved 2015-11-11. Internat timp de trei luni, Calleia a primit o medalie de campanie"Joseph Calleia". Ancestry.com. Web: UK, Campaign Medals Awarded to WWI Merchant Seamen, 1914–1925 [database on-line]. Provo, UT, USA: Ancestry.com Operations, Inc., 2014. Retrieved 2015-11-11. și a fost externat onorabil. A călătorit în Statele Unite în 1917. Ca șomer,"Joseph Calleia Spurin". Ancestry.com. U.S., World War I Draft Registration Cards, 1917–1918 [database on-line]. Provo, UT, USA: Ancestry.com Operations, Inc., 2005. Retrieved 2015-11-11. a cântat pentru Crucea Roșie și serviciile armate și s-a oferit voluntar pentru Corpul de tancuri americane.
Calleia și-a început cariera pe scena teatrului în Ziua Armistițiului. După Primul Război Mondial, a avut doar un succes limitat în vodevil. Și-a câștigat existența alimentând cuptorul de la un magazin universal și a obținut o slujbă de noapte spălând și reparând tramvaiele din New York. Ziua, bântuia birourile de teatru. Agenția Henry W. Savage l-a trimis pe Calleia la Denver, unde și-a făcut debutul pe scenă cântând în corul comediei muzicale Have a Heart a lui Jerome Kern. În sezonul următor, a jucat puțin în Pietro (1920) de Otis Skinner care s-a jucat timp de șase săptămâni pe Broadway și 40 de săptămâni în turneu. Calleia și-a suplimentat salariul lucrând ca manager asistent de scenă și reparând portbagaje la 3 dolari fiecare. dreapta|261x261px Primul rol vorbit al lui Calleia pe scenă a fost în The Broken Wing (1920), o comedie de pe Broadway cu George Abbott și Louis Wolheim în rolurile principale. El a studiat puțin toate părțile piesei și a interpretat rolul unui peon mexican care a cântat la chitară și fredona o melodie numită „Adelai. O mică serenadă mexicană”. Calleia a compus melodia și l-a rugat pe Abbott să scrie versurile; melodia a fost publicată și în cele din urmă a adus fiecăruia drepturi de autor de până la 2.000 de dolari pe an. The Broken Wing a fost un succes, iar după turneul piesei la New York, Calleia și Thurston Hall au fost transferați la o producție londoneză.
După patru luni, spectacolul s-a terminat, iar Calleia a vizitat Malta, unde el și tatăl său s-au împăcat. La cererea tatălui său, el a început să-și folosească numele de familie real și a fost menționat pe generice și afișe ca Joseph Spurin-Calleia.
La 14 februarie 1925, Calleia a debutat în concert la Town Hall din New York City, acompaniat de pianistul Ferdinand Greenwald. „S-a dovedit a fi posesorul unei voci înalte plăcute, pe care a folosit-o cu multă pricepere în ariile italiene”, a scris criticul muzical al New York Times, Olin Downes, „inclusiv pe cea a lui Rodolfo din La Boheme de Puccini și alții din Trovatore și Rigoletto de Verdi." Într-un recital la Steinway Hall din New York, la 21 februarie 1926, Calleia „a avut o voce cu un timbru plăcut și atractiv” într-un program care a inclus lucrări de Scarlatti, Paisiello, Schumann, Gounod și Leoncavallo, precum și două compoziții proprii.
Calleia a fost distribuit ca ambasadorul spaniol în producția de pe Broadway Prințesa Flavia (1925), o adaptare muzicală a romanului de aventuri al lui Sigmund Romberg, Prizonierul din Zenda. În timp ce aștepta să fie montată producția elaborată, a vândut piane cu atât de mult succes încât proprietarul magazinului i-a oferit un magazin al său dacă ar rămâne în afacere.
În 1926, Calleia a obținut primul său rol proeminent pe scenă, în piesa de succes a lui George Abbott și Philip Dunning, Broadway. El a jucat rolul unui chelner în melodrama pe care criticul New York Times Brooks Atkinson a numit-o mai târziu o „cicloramă zgomotoasă și plină de viață a vieții din culise [care] rămâne un reper în teatrul american”. Calleia a lucrat și ca director de scenă al companiei și, lucrând pentru producătorul Jed Harris, a supravegheat aproximativ zece producții duplicate ale piesei Broadway în SUA și în străinătate.
Au urmat o succesiune de spectacole apreciate în piese de succes de pe Broadway, inclusiv ca reporter de ziar neputincios în Prima pagină (1928), un criminal condamnat în The Last Mile (1930) și ca șofer sinistru în Grand Hotel (1930). Calleia a devenit vedetă cu Small Miracle (1934), o producție de Broadway descrisă de The New Yorker drept „o melodramă foarte satisfăcătoare cu Joseph Spurin-Calleia drept cel mai plăcut criminal pe care l-ai văzut vreodată”. thumbtime=0:27|miniatura|Public Hero No. 1 - trailer (1935) dreapta|miniatura| Calleia a primit premiul National Board of Review din 1938 pentru interpretarea sa ca inspectorul Slimane în filmul Algiers (1938). „Ce actor — Joseph Calleia”, a spus Orson Welles, care a regizat și a jucat alături de Calleia în Stigmatul răului (1958):
M-am îndrăgostit de el când eram un băiețel de zece ani. L-am văzut într-o piesă la New York... o melodramă foarte bine pusă în scenă, care a avut un succes enorm pentru aproximativ un an - a fost adaptată ca un film mai târziu cu altcineva. El a avut rolul principal și nu l-am uitat niciodată. Și de-a lungul anilor l-am văzut în filme – lucruri mărunte. Și nu aș putea uita niciodată acea performanță a lui. A jucat întotdeauna roluri foarte stereotipe în filme, dar este unul dintre cei mai mari actori pe care i-am cunoscut vreodată. Am un mare respect pentru el...Welles, Orson, and Peter Bogdanovich, edited by Jonathan Rosenbaum, This is Orson Welles. New York: HarperCollins Publishers 1992 .
Numindu-l pe Ticălosul anului din teatru în 1934, editorialistul la nivel național Paul Harrison de la Newspaper Enterprise Association l-a ales pe „Joseph Spurin-Calleia, al cărui rol de gangster în Small Miracle a oferit unul dintre cele mai bune spectacole de pe Broadway”.
Calleia a avut primul său rol real de răufăcător în Small Miracle, iar succesul său în piesă a fost responsabil pentru mutarea sa la Hollywood. Contractul lui Calleia cu Metro-Goldwyn-Mayer i-a oferit o pauză de șase luni pe an, pentru a-și continua munca în teatru. Nu a fost începător în cinenmatografie – a apărut în trei lungmetraje pe Coasta de Est – dar când MGM a semnat un contract cu Calleia, au promovat primul său film, Public Hero No. 1 (1935), ca debutul acestuia pe marele ecran. Portretizarea lui Calleia a bărbatului înarmat a fost catalogat de criticul de film Andre Sennwald de la The New York Times ca una dintre cele mai bune zece interpretări masculine ale anului.
Calleia a excelat în rolul răufăcătorului în filme, dar a vrut să creeze personaje cu o oarecare simpatie în fața spectatorilor. „Mi-ar plăcea să scap de rolurile de răufăcător autentic”, a spus el într-un interviu din 1936. „Dar nu vreau să fiu un erou. Îmi plac rolurile în care sunt puțin pălmuit. Este mult mai stimulant să interpretezi un personaj care nu este[...] nici rău și nici bun.” A creat o serie de personaje întunecate misterioase și cu umor în filme precum Algiers (1938), Five Came Back (1939), Băiatul de aur (1939), Cheia de sticlă (1942) și Gilda (1946).
În iunie 1935, Calleia a fost anunțat că va juca rolul lui Joaquin Murrieta în I Am Joaquin (intitulat mai târziu Robin Hood of El Dorado), un film la care a scris scenariul. MGM l-a înlocuit cu Warner Baxter, aparent pentru că Joseph Calleia era prea bătrân, cu toate acestea Baxter era cu șase ani mai în vârstă. Calleia a jucat în Man of the People (1937), o dramă politică despre un tânăr avocat care se luptă cu persoanele corporative care storc bani de la oameni.